Europa: În arest preventiv, închişi fără sentinţă

Deţinut în închisoarea Heilbronn în faţa unei ferestre cu gratii. Şi în Germania, numeroşi deţinuţi în arest preventiv nu au primit încă o condamnare definitivă

Fiecare al cincilea deţinut din închisorile Europei nu este încă condamnat. 12.000 de astfel de deţinuţi doar în Germania. Un studiu arată că majoritatea acestor persoane nici nu ar trebui să se afle în arest preventiv.

Un tribunal din Berlin, aprilie 2021. Un tânăr de 19 ani este adus în faţa judecătorului. Tânărul bărbat este fără adăpost, dependent de Crystal Meth. Doarme în diferite gări prin Berlin. Aceste informaţii sunt de ajuns judecătorului pentru a decide: acuzatul nu va fi lăsat să plece. Nu pentru că ar fi fost deja găsit vinovat de furtul a două sticle de parfum "La Vie Est Belle" de la Lancôme, motivul pentru care poliţia l-a arestat cu o zi înainte - asupra acestui lucru se va decide mai târziu la proces. El este reţinut pentru a asigura că se va prezenta în faţa instanţei în ziua procesului, fără riscul de a dispărea dacă ar fi eliberat. 

Există în fiecare an mii de astfel de cazuri, după cum descrie juristul şi jurnalistul Ronen Steinke în cartea sa "Vor dem Gesetz sind nicht alle gleich" (În faţa legii nu sunt toţi egali). Doar 3% din persoanele acuzate de o infracţiune ajung în arest preventiv, dar cifrele se adună: aproximativ 100.000 de oameni în Uniunea Europeană se află în închisoare fără o condamnare definitivă. Un deţinut din cinci, 12.000 doar în Germania – oameni care nu au fost încă găsiţi vinovaţi, dar care sunt ţinuţi în ciuda acestui fapt în închisoare.

În alte ţări din UE, numărul celor arestaţi preventiv este şi mai mare decât în Germania.

Câţi oameni se află în închisoare în UE fără a fi condamnaţi: albastru - deţinuţi arestaţi preventiv fără condamnare; gri - deţinuţi condamnaţi

Arestul preventiv durează uneori luni întregi, în unele ţări, în medie peste un an, până când se ajunge în fine la proces.

Şi în multe ţări sunt anumite grupuri din rândul cărora provin cu precădere cei arestaţi preventiv. 60% din cei aflaţi în arest preventiv ar fi persoane de origine străină, potrivit statisticilor procuraturii germane. În acelaşi timp, doar 30% din inculpaţii din Germania sunt străini, ceea ce înseamnă că străinii sunt mult mai des trimişi în arest preventiv decât cetăţenii germani. În totalul populaţiei Republicii Federale, străinii reprezintă doar 12 procente. În plus, mulţi dintre cei deţinuţi preventiv nu au loc de muncă, jumătate din ei nu au adăpost, potrivit studiului.

Majoritatea deţinuţilor în arest preventiv sunt acuzaţi de fapte mai puţin grave

"De regulă, este vorba de o combinaţie între o sticlă de tărie, cafea sau o băutură energizantă şi salată de carne sau sardine în ulei", spune Christine Morgenstern, profesoară de Drept Penal şi Studii de Gen la Freie Universität din Berlin. În teza ei postdoctorală, ea a studiat arestul preventiv în Europa. Mai mult de o treime din persoanele aflate în arest preventiv în Germania sunt acuzate de furt, de regulă delicte minore, de genul celui menţionat la începutul acestui articol. Şi deşi datele disponibile sunt puţine, analizele arată că nu este doar o problemă a Germaniei. "Am constatat un tipar similar în alte ţări europene pe care le-am analizat", arată Morgenstern. "Chiar şi în ţări cu politici şi mai liberale."

Caracteristici ale persoanelor în arest preventiv în Germania: 60% străini, 60% şomeri, 50% fără adăpost

Pentru a stabili dacă să trimită sau nu un acuzat în arest preventiv, judecătorii trebuie să cântărească mai multe aspecte: dacă persoana va fi eliberată, va încerca ea să manipuleze dovezile, să intimideze martorii sau chiar să fugă? În 95% din deciziile de trimitere în arest preventiv din Germania, judecătorii menţionează ca motiv teama că acuzaţii s-ar putea sustrage urmăririi penale.

Teoretic, judecătorii ar trebui să ia aceste decizii pe baza unor dovezi concrete în fiecare caz în parte. Realitatea arată însă adesea altfel, explică avocata Lara Wolf. "Oamenii sunt trimişi în arest preventiv pe baza unor sentimente, presupuneri, generalizări." Lucrarea ei de doctorat este un studiu rar pe tema riscului de fugă al inculpaţilor, în care se cercetează empiric ce factori de ordin personal influenţează sustragerea de urmărirea penală.

Membrii grupurilor sociale deja dezavantajate sunt trimişi mai des în arest preventiv

Cercetarea Larei Wolf arată că, pe fondul lipsei unor studii concrete, judecătorii îşi construiesc propriile teorii, pe baza experienţelor personale şi a prejudecăţilor. Lucrările juridice de referinţă şi interviurile cu judecători arată următoarele: contactele cu străinătatea, lipsa locuinţei, lipsa unui loc de muncă, educaţia precară sunt toate considerate la modul general posibile circumstanţe de favorizare a sustragerii de la urmărirea penală. Pozitiv sunt interpretate un loc de muncă stabil, o bună educaţie şi existenţa unor obligaţii personale. Până spre sfârşitul anilor 80, unii judecători considerau că relaţiile homosexuale nu ar fi la fel de solide precum cele heterosexuale, ceea ce ar spori riscul ca inculpaţii să se sustragă procesului. Toate acestea arată că persoanele din grupurile sociale deja discriminate riscă să fie trimise mai des în detenţie înaintea procesului.

Wolf a analizat 169 de cazuri din întreaga Germanie în care judecătorii au presupus că există risc de fugă, dar au fost totuşi nevoiţi, din motive tehnice şi procedurale, să îi elibereze pe inculpaţi. "Am fost surprinsă cât de clare au fost rezultatele", spune ea. În marea majoritate a cazurilor, inculpaţii s-au prezentat la proces, doar 14 din cei 169 au fugit. Un alt avocat care a analizat cazuri similare din jurisdicţia sa a găsit un singur caz din 65 de sustragere de la urmărirea penală. "Fenomenul atinge o amploare care arată un eşec major al sistemului, ceea ce face ca funcţionarea sa de bază să devină nelegitimă", spune Wolf. "Consider că este şocantă ideea de a întemniţa oamenii pe baza unor sentimente, a unor impresii false, fără niciun fel de dovadă."

Nici Asociaţia Judecătorilor Germani, nici Administraţia pentru Justiţie, Diversitate şi Antidiscriminare din Berlin nu au dorit să se pronunţe, la solicitarea DW, pe marginea rezultatelor acestui studiu.

În arestul preventiv, există adesea condiţii deosebit de dure: deţinuţii stau de regulă 23 de ore pe zi în celula lor, fără contact cu lumea exterioară şi fără activităţi de petrecere a timpului. Măsurile de resocializare, precum munca sau programele sociale, nu stau la dispoziţia celor pentru care există încă prezumţia de nevinovăţie, explică profesoara de Drept Penal Christine Morgenstern. La acestea se adaugă experienţa cutremurătoare de a fi smuls din viaţa de zi cu zi, fără a şti ce urmează. Din cercetările ei, Morgenstern ştie că "este o situaţie personală foarte neplăcută, instabilă, înfricoşătoare."

Aproape jumătate din cei arestaţi preventiv nu sunt condamnaţi în final la închisoare

Iar această situaţie poate fi una de durată. Peste 50% din cei arestaţi preventiv petrec în medie trei luni sau mai mult în închisoare.

Cât durează arestul preventiv (Germania, 2020)

Legea germană prevede clar că perioada arestului preventiv trebuie să fie proporţională cu posibila pedeapsă. Timpul petrecut în arest preventiv se scade din pedeapsa finală.

Dar în aproape jumătate din cazuri procesul se încheie fără o condamnare la închisoare. Statisticile arată că aproape 30% din cei aflaţi în arest preventiv sunt eliberaţi condiţionat după proces. 10% primesc o amendă penală, în timp ce 8% sunt fie declaraţi nevinovaţi sau scapă cu alte măsuri, printre care întreruperea procedurii de urmărire penală.

Există alternative la care ar putea apela tribunalele. În cazul cetăţenilor comunitari, Poliţia şi Justiţia pot colabora pentru a facilita judecarea persoanei în ţara ei de provenienţă, în locul arestării ei preventive la faţa locului, spune Morgenstern. Doar că "aceste posibilităţi nu sunt folosite mai deloc".

Unii pledează pentru alte măsuri - precum montarea unei brăţări electronice de monitorizare. Acest lucru se practică deja în Italia sau Belgia. Morgenstern este însă precaută: "În Belgia, de exemplu, se practică foarte des aceste măsuri alternative, dar se trimit în continuare la închisoare foarte multe persoane. Deci nu se câştigă până la urmă nimic din punct de vedere al dreptului la libertate".

Mai puţini arestaţi preventiv ar putea reduce presiunea asupra închisorilor suprapline

Numărul mare de arestaţi preventiv contribuie major la problema suprapopulării închisorilor: în una din trei ţări europene, numărul deţinuţilor depăşeşte capacitatea oficială de ocupare a închisorilor. Un aspect deosebit de problematic mai ales în timp de pandemie: mai multe persoane într-o celulă şi condiţiile proaste de igienă fac ca închisorile să fie un spaţiu ideal de răspândire a bolilor infecţioase precum Covid, după cum a arătat o cercetare a DW.

Fără deţinuţii arestaţi preventiv, închisorile europene nu ar fi supraaglomerate. România face excepţie

Dacă toţi cei arestaţi preventiv ar fi lăsaţi în libertate, în aproape toate ţările europene închisorile nu ar mai fi supraaglomerate. Şi atunci când în anumite situaţii arestul preventiv rămâne necesar, dacă numărul celor închişi înainte de proces ar scădea, închisorile ar fi ceva mai relaxate, la fel ca şi cei închişi în ele.

Acest proiect este o investigaţie comună în cadrul European Data Journalism Network.

Conducerea proiectului: Civio

Participanţi: Deutsche Welle, Divergente, El Confidencial, EUrologus, OBCT, VoxEurop

Kira Schacht - Deutsche Welle