Clericii turci din diasporă, suspectaţi de activităţi de spionaj pentru Erdogan

Tensiunile dintre Ankara şi ţările occidentale pe teritoriul cărora se află importante comunităţi de turci cresc pe măsură ce se apropie referendumul constituţional din Turcia, în cadrul căruia urmează să se decidă dacă preşedintelui i se vor acorda puteri sporite, o schimbare care, potrivit actualului şef de stat, Recep Tayyip Erdogan, ar urma să aducă stabilitate ţării.

După scandalurile izbucnite luna aceasta între Turcia pe de o parte şi Germania şi Olanda de cealaltă parte, care au interzis pe terioriul lor participarea politicienilor turci la acţiuni de campanie pentru referendumul din 16 aprilie, spiritele au început să se aprindă din nou, pe fondul unor acuzaţii de spionaj, formulate de un oficial german.

Ministrul de interne al landului german Saxonia Inferioară, Boris Pistorius, a acuzat marţi Turcia că desfăşoară un spionaj „insuportabil şi inacceptabil“ în rândul susţinătorilor din Germania ai predicatorului Fethullah Gülen, exilat în SUA şi acuzat de Ankara că este instigatorul tentativei de lovitură de stat din luna iulie a anului trecut.

„În privinţa comportamentului autorităţilor turce, trebuie să o spunem foarte clar (...) că este vorba de teama unui complot pe care am putea să o calificăm ca fiind paranoică“, a declarat Pistorius, citat de AFP.

El a dezvăluit că Ankara a cerut Berlinului sprijinul pentru a spiona 300 de persoane şi organizaţii considerate ca fiind apropiate de mişcarea lui Gülen.

Declaraţia sa a venit în contextul în care pe data de 8 martie guvernul german a atras atenţia că activităţile de spionaj ale Turciei s-au intensificat semnificativ în Germania, iar în ianuarie procurorul federal german a lansat o anchetă referitoare la posibile activităţi de spionaj ale unor clerici trimişi în Germania de Ankara.

Braţul lung şi religios al Ankarei

De altfel, imamii turci din străinătate care sunt trimişi la post de Preşedinţia Afacerilor Religioase (Diyanet) par să joace un rol esenţial în controlarea diasporei turce, scrie „Foreign Policy“. Dar şi în ceea ce priveşte strângerea de informaţii. 

Potrivit presei turce, notează sursa anterior menţionată, Diyanet a angajat imami în 38 de ţări pentru a aduna informaţii despre cei suspectaţi că ar fi adepţi ai predicatorului Fethullah Gülen.

Înfiinţată în 1924 de Mustafa Kemal Atatürk la scurt timp după ce Turcia a devenit republică şi având scopul de a supraveghea chestiunile de natură religioasă şi de a se asigura că religia nu va trage statul înapoi spre ambiţii pan-islamice, Diyanet este cea mai înaltă autoritate islamică din această ţară.

Preşedinţia Afacerilor Religioase din Turcia finanţează multe moschei din Europa Occidentală, inclusiv 900 aflate în Germania, acestea fiind administrate de Uniunea Islamică Turcă pentru Afaceri Religioase (DITIB) din Köln. În Germania, comunitatea turcă numără în jur de 3 milioane de persoane, dintre care circa 1,4 milioane au drept de vot la alegerile şi consultările populare din Turcia. 

Cu toate că rolul moscheilor nu este, teoretic, politic, iar imamii nu sunt în mod expres în serviciul Partidului islamist al Justiţiei şi Dezvoltării (AKP) al lui Erdogan sau al preşedintelui, unii critici spun că, în ultima perioadă, Diyanet s-a transformat într-o unealtă politică, obiectivul său fiind de a sprijini interesele AKP.

De altfel, după tentativa de puci din 15 iulie, Preşedinţia Afacerilor Religioase din Turcia, al cărei buget acoperă salariile imamilor activi în Vestul Europei, care sunt funcţionari publici, a început să strângă lesa. 

Mai uşor de manipulat

Clerici din Occident care militau pentru deschidere au fost acuzaţi că sunt adepţi ai lui Gülen şi au fost înlăturaţi. Au fost preferaţi cei orientaţi mai degrabă spre cultura turcă, nu spre cea occidentală, şi, desigur, loiali partidului lui Erdogan. Asta pentru că viaţa multor migranţi turci, în special a celor în vârstă sau a celor aflaţi la prima sau a doua generaţie născută în străinătate, se învârte în jurul moscheii. Iar semanlul dat aici este crucial. 

Observatori citaţi de „Foreign Policy“ susţin că propaganda regimului de la Ankara are un impact mult mai mare în diasporă, întrucât turcii din străinătate nu ştiu cum este viaţa de zi cu zi în ţara lor de provenienţă şi se bazează mult pe ceea ce citesc în presa turcă. Iar potrivit specialistului pe teme de migraţie Haci-Halil Uslucan de la Universitatea Duisburg-Essen „presa turcă primită în Germania este în proporţie de 80-90% prietenoasă cu guvernul, manipulatoare, unilaterală“.

Pe data de 16 aprilie, în ziua referendumului constituţional din Turcia, vor exista secţii de votare în 57 de ţări. Iar alegerea pe care o vor face cei din diasporă ar putea fi crucială pentru viitorul politic al lui Erdogan. 

Pe de altă parte, activităţi de spionaj în beneficiul Ankarei ar fi fost desfăşurate şi în alte ţări. Şi de alte categorii de personal, nu numai de clerici. Săptămânalul german „Der Spiegel“ a relatat la mijlocul lunii februarie că angajaţi ai ambasadelor şi consulatelor turce din Elveţia, Olanda, Austria şi Belgia ar fi adunat informaţii despre adepţi ai lui Gülen şi le-ar fi trimis la Ankara.