Ciprioţii greci dărâmă o parte din "Zidul Nicosiei"

Sub presiunea comunităţii internaţionale, comunităţile greacă şi turcă fac tot mai multe gesturi de reconciliere istorică. Chit că mereu apar noi disensiuni Inginerii Gărzii

Sub presiunea comunităţii internaţionale, comunităţile greacă şi turcă fac tot mai multe gesturi de reconciliere istorică. Chit că mereu apar noi disensiuni

Inginerii Gărzii Naţionale din Ciprul grecesc au început, în noaptea de joi spre vineri, demolarea zidului înalt de cinci metri care a scindat vreme îndelungată zonele rezidenţiale turcă şi greacă din Nicosia.

Zgomotele buldozerelor au atras spre zona încercuită de poliţie locuitori din ambele părţi ale oraşului cipriot. Dar dispariţia zidului care marca "linia verde" nu le-a adus şi ridicarea interdicţiei de trecere în partea cealaltă, considerată pentru fiecare drept "adversă".

Zidul de pe strada Ledras, principala arteră turistică şi comercială din Nicosia, a fost ridicat ca parte a armistiţiului girat de ONU care a stopat luptele de pe insulă de după invazia turcă din 1974. De atunci, a fost folosit şi ca punct de observare a zonei-tampon, cu case şi prăvălii abandonate, la care civilii nu au acces.

Grecii îi aşteaptă pe turci

Preşedintele Ciprului grecesc, Tassos Papadopulos, a explicat că demolarea zidului de pe strada Ledras este un gest de bunăvoinţă, care trimite mingea în terenul părţii turce. "Acum aşteptăm să vedem dacă trupele Turciei vor fi retrase sau nu din partea ocupată a străzii, pentru a elibera pasajul", a spus liderul cipriot grec, de la Bruxelles.

Cabinetul liderului cipriot turc, Mehmet Ali Talat, s-a rezumat, ieri, să-şi exprime speranţa oficială că "dinamismul creat de această mişcare va conduce la deschiderea trecerii".

La începutul anului, ciprioţii turci au demolat un pod pietonal din zonă, spre frustrarea ciprioţilor greci care plănuiseră un nou pasaj în inima capitalei insulei. Construcţia respectivului pod, la sfârşitul anului 2005, i-a făcut pe greci să-şi retragă sprijinul pentru redeschiderea străzii Ledras.

Dacă liderii de la Nicosia şi Larnaka ajung la un astfel de acord, pe "linia verde" de pe strada Ledras va fi deschis cel de-al şaselea punct de trecere dintre cele două comunităţi separate de "căştile albastre". Regimul "liniei verzi" a fost stabilit în aprilie 2003. De atunci, zona demilitarizată a fost traversată de milioane de ori - mai ales de ciprioţii turci care muncesc în partea greacă a "insulei dragostei".

Oficiali de la Nicosia, citaţi de presa internaţională, au recunoscut că Uniunea Europeană a jucat un rol major în demolarea zidului de pe strada Ledras.

Surse de la Bruxelles au legat decizia administraţiei cipriote greceşti de reglementările europene ale comerţului direct cu partea cipriotă nordică.

Ultima diviziune din Europa unită

Nicosia este ultima capitală divizată a Europei. Oraşul a rămas capitala Republicii Cipru, partea greacă, membră a UE. Autoproclamata Republică Turcă a Ciprului de Nord, recunoscută doar de Turcia, şi-a stabilit reprezentarea centrală la Larnaka.

Ciprul este divizat pe principii etnice din 1974, când trupele Ankarei au debarcat în nordul majoritar turcesc al insulei pentru a contracara mişcarea grecilor din sud, care, sprijiniţi de junta militară de la Atena, doreau unificarea insulei cu Grecia. După invazie, 37% din teritoriul insulei a rămas ocupat de trupele turceşti. În 1983, ciprioţii turci şi-au creat propria republică, nerecunoscută nici azi de comunitatea internaţională. Cea mai mare parte a etnicilor greci din nord şi a turcilor din sud s-a refugiat în cealaltă parte a insulei - proprietăţile lăsate în urmă vor deveni un dificil capitol al negocierilor de reunificare. În 1960, Ciprul şi-a câştigat independenţa de la Marea Britanie - care îşi menţine însă şi azi două baze militare pe insulă. După trei ani, administraţia comună turco-greacă intra în colaps, din cauza tentativelor greceşti de a renunţa la împărţirea puterii. Luptele intercomunitare, care au ucis sute de oameni, au devenit atât de dure încât, în 1964, ONU a trimis trupe de menţinere a păcii - cu un mandat până în 2000, reînnoit în 2001. Negocierile de reunificare dintre liderii celor două comunităţi au eşuat sistematic, cu toată implicarea ONU, care pledează pentru o federalizare a insulei. În 2001, Turcia ameninţa cu anexarea nordului insulei în caz că Ciprul se alătură Uniunii Europene înaintea unui acord intercomunitar. Pe ultima sută de metri, ONU a obţinut, în aprilie 2004, în ajunul masivului val de extindere a UE, un referendum simultan în cele două părţi ale insulei, care să conducă la o aderare comună - ideea a fost acceptată de turci, dar respinsă la vot de greci. Legislaţia comunitară europeană se aplică acum doar părţii greceşti.

Baze britanice şi trupe turceşti

Deşi a recunoscut independenţa Ciprului în 1960, Regatul Unit şi-a menţinut două zone de suveranitate pe teritoriul republicii insulare. Cele două baze militare, cu 3.100 de soldaţi, sunt un important avanpost în Mediterana pentru aviaţia britanică. Pe insula Afroditei se mai află circa 30.000 de militari ai Turciei şi alte mii de "căşti albastre".

Turcia supraveghează naval petrolul din mările Ciprului

Ambasadorul SUA la Nicosia a apreciat, luni, că Republica Cipru are dreptul suveran de a semna acorduri de concesionare a zăcămintelor din Marea Mediterană - asupra proprietăţii cărora s-a sesizat şi Turcia, în contul ciprioţilor turci tutelaţi de Ankara. Licenţele sunt dorite de companii americane, ruseşti şi chinezeşti.

Ciprul a semnat o serie de acorduri cu Egiptul şi Libanul asupra frontierelor marine, pentru facilitarea unor viitoare explorări ale zăcămintelor de petrol şi gaze în Marea Mediterană. Unele surse apreciază că sub mările Ciprului se pot afla între şase şi opt miliarde de barili de petrol, cu o valoare estimată la 385 miliarde de dolari.

Turcia a avertizat cele două state arabe să nu semneze respectivele acorduri, revendicând drepturi şi interese în regiune. Ankara insistă că ciprioţii turci, al căror stat este recunoscut doar de Turcia, au un cuvânt de spus în privinţa rezervelor de petrol şi gaze ale insulei. Pe de altă parte, Turcia a negat că şi-ar fi majorat prezenţa militară navală în jurul Ciprului. "Avem deja nave care patrulează în estul Mediteranei şi al Egeei. Nu avem nevoie de nave suplimentare", a precizat generalul Yasar Buyukanit, şeful statului major al armatei turce.

Ciprul este unul dintre "capitolele" cele mai dificile ale negocierilor dintre Turcia şi Uniunea Europeană.

Într-o turnură istorică, Grecia s-a declarat în favoarea aderării Turciei la UE. Liderii europeni au acceptat, anul trecut, începerea unor negocieri de aderare cu Ankara, fără durată determinată şi cu respectarea câtorva condiţii - prima fiind recunoaşterea Ciprului.

Statul turc a continuat să refuze însă operarea navelor cipriote în porturile sale, fapt care a dat unor lideri europeni, care nu prea văd Turcia în UE, ocazia să ceară la Bruxelles îngheţarea negocierilor de aderare cu Ankara. Pentru a-şi demonstra hotărâta orientare europeană, Turcia a deschis unilateral dosarele de negociere cu UE.

Trecerea la euro, blocată de comunişti

Ciprul, care şi-a propus să adopte euro în 2008, şi-ar putea vedea intenţiile compromise din cauza opoziţiei partidelor de stânga. Partidul comunist Akel, principala formaţiune a coaliţiei de guvernământ (18 locuri în parlament), a decis să voteze împotriva legii prin care Ciprul ar urma să se alăture zonei euro la 1 ianuarie 2008. Comuniştii fac parte, alături de partidele Edek (socialist) şi Diko (centru-dreapta), din actuala coaliţie de guvernământ de la Nicosia, care deţine astfel 34 de locuri din 56 în legislativ. Motivul opoziţiei este electoral, comuniştii temându-se că trecerea la euro va aduce după sine măsuri de austeritate şi va scumpi viaţa cu un an înaintea alegerilor generale din februarie 2008. Autorităţile cipriote au făcut încă din februarie demersuri oficiale la Bruxelles pentru a putea "adera" şi la zona euro, iar până de curând, votul din parlamentul de la Nicosia, din 15 martie, era considerat o simplă formalitate. Cu atât mai mult, cu cât ministrul de finanţe, Michalis Sarris, a dat recent asigurări că ţara sa îndeplineşte în totalitate criteriile cerute pentru adoptarea euro. Prognoza creşterii economice pe 2007 este de 3,9%, în timp ce rata inflaţiei se păstrează la 2,5%.