Cine sunt VIGILANTES din Ucraina?

Prorus şi pro-ucranean

Două imagini reprezentative pentru războiul civil din acest moment din Ucraina, luptători din brigăzile civile de pe ambele părţi ale baricadei...

Războiul civil are o dinamică proprie, cu totul specială, deoarece, spre deosebire de conflictul clasic, antrenează deopotrivă unităţi militare şi paramilitare, dar şi unităţi autonome şi fanatizate, grupuri de Vigilantes, cetăţeni înarmaţi care operează de regulă doar pe teritoriul lor de baştină, dar cu deosebită ferocitate şi instaurând propria lor lege marţială, cu tribunalele militare aferente cu justiţie aplicată ultra-expeditiv. Sunt fără milă deoarece toţi luptă cu spatele la zid, în afara oricărui tip de protecţie oferită de legile războiului. Sunt direct asimilaţi cu teroriştii şi, odată prinşi, n-au nici un fel de iluzie asupra soartei care-i aşteaptă: tortură şi execuţie în piaţa publică, tocmai pentru a trimite un mesaj de forţă adversarului. Care, la rândul său, va proceda la fel.  Nu mai există limite imposibile, nu mai există nici reguli de angajament şi, evident, nu mai există obligaţia protecţiei populaţiei civile.

De aici dilema uriaşă a celor care trebuie să dea ordinul de luptă pentru forţele militare regulate, puse în situaţia absolut dramatică de a trebui să tragă împotriva propriului popor şi cu certitudinea că, în cazul unei evoluţii ciudate a lucrurilor, conducătorii militari vor putea fi acuzaţi de crime de război şi genocid, după modelul deja aplicat şefilor militari antrenaţi în războiul fratricid din fosta Yugoslavie (sau din Libia, Irak, Egipt, etc). Sau, acum, din Siria.

De aici tentaţia teribilă care stă în faţa planificatorilor militari: folosirea ca luptători în prima linie a civililor înarmaţi şi reuniţi în grabă în diverse formule organizatorice, Garda Naţională de partea forţelor loiale Kievului şi, de cealaltă parte, grupurile civile de auto-apărare ale separatiştilor pro-ruşi.

Numai că, urmând logica specifică războiului civil, apare rapid şi în cazul Ucrainei problema controlului pe care-l mai pot deţine planificatorii centrali asupra grupurilor de civili înarmaţi odată ce acesteau fost integrate în conflict şi după ce au primit toate dotările corespunzătoare, nivelul optim fiind deja atins, adică tancuri, armament greu şi baterii de lansatoare de rachete sol-sol sau sol-aer.

Ne aflăm în momentul în care aceste forţe par să fi scăpat de sub control, odată cu disoluţia reală a forţelor ucrainiene de poliţie, fie trecute de partea separatiştilor, fie într-atât de înspăimântate de apariţia noului tip de luptători încât au dezertat în masă. Este o analiză pe care au făcut-o publică şi ruşii, acum câteva zile, ieri  venind un mesaj similar şi de la Frank-Walter Steinmeier, ministrul german de Externe care spunea, la rândul său, că „sunt convins că ne luptăm cu o situaţie care a căpătat o dinamică proprie. Există grupuri în estul Ucrainei care nu mai ascultă nici de Kiev...şi nici de Moscova”.

Este vorba despre forţe foarte bine organizate, antrenate şi cu experienţă de luptă. Şi, ceea ce este extrem de grav, încep să apară rapoarte îngrijorătoare privind externalizarea conflictului, adică, exact pe modelul din Siria, apărând în teren luptători străini, fie recrutaţi direct, fie sosiţi din proprie iniţiativă, la chemarea unor organizaţii paramilitare sau a unor forţe extremiste naţionaliste de ambele părţi a baricadelor din Ucraina.

Iată câteva exemple. Pe 10 martie, International Business Time, sub semnătura lui Umberto Bacchi, anunţa că un grup de etnici sârbi, foşti luptători în Bosnia şi Kosovo, s-au alăturat unităţilor separtiştilor pro-ruşi care acţionau în acel moment în Crimeea şi asigurau funcţionarea unui punct de control.

Mesajul lui Bratislav Zivcovici, şeful grupului, este foarte clar:

„Scopul nostru principal este să împiedicăm războiul şi vărsarea de sânge şi să împiedicăm ca această zonă să nu ajungă sub minciuna Americii şi Uniunii Europene...Acesta este ajutorul nostru către fraţii noştri ruşi ortodocşi...Ruşii au venit ca voluntari în războiul din Serbia atunci când ne confruntăm cu momente grele şi acum am venit să vedem cum îi putem ajuta noi pe ei ”.

Şi, evident, nu sunt singuri.

The Christian Science Monitor anunţa prezenţa unor luptători georgieni cu experienţă din zona separtistă Abhazia (provenind din lotul celor peste 200.000 de ofiţei şi soldaţi georgieni de origine abhază epuraţi din armata georgiană în urma conflictului din 1992-1993)...alte relatări semnalând şi sosirea în teren a unor unităţi paramilitare formate din luptări din Nagarno-Karabah şi Transmistria. 

Unde sunt acum aceşti luptători, evident plecaţi demult din Crimeea şi continuându-şi drumul poate spre zona fierbinte de acum din sud-estul Ucrainei?

Dacă acolo sunt, vor avea în faţă pe cei din Batalionul Donbas , o unitate pro-Kiev de aproximativ 100 de persoane care are baza de antrenament la aproximativ 10 Km Krasnomiarsk, cu recruţi aleşi dintre voluntarii din zona Doneţk şi Luhansk. Condusă de un fost căpitan în armata ucraineană, Semen Semencenko, unitatea acţionează după tacticile clasice ale gherilei urbane, luptând împotriva „fasciştilor separatişti pro-ruşi”. Am pomenit de această unitate deoarece este reprezentativă pentru categoria Vigilantes, deosebită de unităţile paramilitare care dispun de efective şi capacităţi cu mult mai mari. Dar şi cu ambiţii cu obiective şi ambiţii cu mult mai mari, cum este, spre exemplu, mişcarea ultra-naţionaliştilor ucraineni, cea reprezentată de partidul Svoboda (cu gruparea sa paramilitară C 14) şi de mişcarea Sectorul de Dreapta. Şi ei au lansat un apel de tip recrutare de luptători străini, aşa cum relatează cotidianul suedez Fria Tider  care identifică un cetăţean seudez, Mikael Skilt, făcând de gardă în faţa Parlamentului Ucrainian, alături de noii săi colegi din organizaţia C 14, de extremă dreaptă , naţionalistă şi de inspiraţie nazistă. Skilt dispunea de atuurile ideologice convingătoare pentru a se face acceptat: între 2002-2010 fusese membru activ al organizaţiei naţional-socialiste suedeze Svenska motståndsrörelsen (Mişcarea Suedeză de Rezistenţă).

Skilt a cerut să intre ca voluntar în armata ucraineană, cerere acceptată dată fiind pregătirea sa militară anterioară (şapte luni şi jumătate serviciu militar obligatoriu în armata suedeză şi şase ani ca lunetist în Garda Naţională Suedeză). Proiectul său major este de a crea un „international call-center” la sediul mişcării C14 pentru a facilita contacte cu străinii care vor să afle mai multe despre oferta politică şi numai a grupului...

Acestea sunt noile dimensiuni, mai puţin ştiute, mai puţin comentate, dar care pot explica exacerbarea acestui conflict care poate pune foarte uşor în primejdie pacea continentului şi a lumii. Aceştia sunt, de fiecare parte a conflictului, noii „câini ai războiului” a căror zgardă a fost dezlegată din raţionamente complexe politico-militare şi care, la fel de sigur, la un moment dat, se vor întoarce (dacă nu au început s-o şi facă) împotriva propriilor comanditari, sponsori sau sfătuitori. De-abia atunci războiul civi va intra în faza sa cea mai cumplită...