Alina Mungiu-Pippidi: Ucraina. Trei opţiuni
0
Există o singură certitudine zilele astea – timpul frumos va trece şi toamna ne va găsi cu aceleaşi probleme nerezolvate. Nu există o mie de feluri în care conflictul ucrainean poate evolua. Nu sunt decât trei. Propun să examinăm ce ştim despre ele şi care e în interesul nostru, al UE şi al Occidentului, tabăra noastră.
Să începem de la situaţia actuală. Ambele tabere îşi dau lovituri fără menajamente, mor sute de militari pe zi şi zeci de civili, deşi cifrele sunt neclare, se distruge infrastructură (drumuri, poduri, căi ferate) şi se cheltuieşte o avere pe arme, pe care fabricaţii au probleme de unde să le mai scoată. Americanii au cumpărat muniţie de pe piaţă pentru ucraineni, adică au luat rezerve din terţe ţări ca să nu se atingă de ale lor, strategice, pentru că se aşteaptă ca rata de consum (cât trag ăia unii în alţii) să depăşească rata normală de producţie de arme şi muniţii. În schimb, au intrat în rezerva lor strategică de petrol, ca să ţină preţul petrolului să nu urce şi mai mult. Macron a venit cu ideea că economia franceză trebuie reorientată spre război, că francezii nu reuşesc să dea ucrainenilor armele promise pentru că nu produc destul şi stocurile s-au epuizat. Ruşii plantează mine anti-personal când îşi retrag trupe de pe undeva, să le ţină locul cald până când se întorc. Sancţiunile fac ca ruşii să ducă lipsă de piese de schimb, dar creşterea preţurilor la energie afectează greu Europa, unde ne pregătim de recesiune. Economia care trage continentul şi bugetul UE, cea germană, se vede brusc în situaţia de a pierde energia ieftină din Rusia şi pieţele de export din China, ceea ce pentru tot UE e semn de împotmolire economică şi probabil a doua criză a euro, aflat la minim istoric faţă de dolar şi francul elveţian. Ucrainenii au declarat că războiul continuă până recuperează ei Crimeea, singurul loc din Ucraina unde – ca şi în Transnistria – lumea preferă să trăiască în Rusia chiar dacă se organizează o consultare pe bune – pe motivul evident că sunt mai mult ruşi, tot ca în Transnistria, mulţi pensionari din Armata Roşie şi FSB etc. Şeful serviciului britanic de informaţii a spus BBC că nimeni nu poate avea vreo victorie definitivă în Ucraina, cel puţin nu în acest an. Dar ”reconstrucţia” a început deja, deşi ruşii, influenţi pe la FMI cum nu te-ai aştepta, au oprit vreun mare ajutor pentru Ucraina, dar banii se adună din alte părţi de parcă am şti ce să facem cu ei. Nu trece zi să nu mă invite careva la reconstrucţie, de-oligarhizarea de după şi alte fantezii.
În această opţiune, banii intră la cine vinde petrol şi gaze, ca şi armament, şi cum la ruşi asta e producţia lor de bază ei compensează pierderile datorate sancţiunilor cu câştigurile din energie. Pierd statele occidentale, mai ales cele care nu sunt şi producătoare, adică europenii, şi cetăţenii lor. Pierd oamenii ucişi, deplasaţi, şi familiile lor. În Italia vine extrema dreaptă la putere şi în America, la legislative, democraţii sunt serios ameninţaţi de republicani, că nimeni nu câştigă vreodată alegerile cu asemenea preţuri la petrol. Joe Biden a pierdut enorm din aprobarea publicului, cu o majoritate clară la 54% care nu sunt de acord cu politicile lui.
Asta e opţiunea de bază, baseline, opţiunea 1, să nu facem nimic şi să lăsăm să continue situaţia actuală, dacă nu se schimbă nimic putem deja calcula fiecare lună cu câţi morţi în plus, falimente, distrugere economică şi costuri pentru viitor, când vom recolta minele plantate azi, după ce nu terminasem nici cu cele neexplodate din al doilea război mondial. Nu mai vorbesc de conflicte colaterale care se umflă profitând de acesta, Kosovo-Serbia, Bosnia, Turcia-kurzi etc.
Să trecem la opţiunea doi, care ar fi să se negocieze o încetare a focului astăzi, pe poziţiile de acum sau minime mişcări. Să numim opţiunea aceasta îngheţarea conflictului ucrainean, cum s-a întâmplat în 2014. Sau cu Transnistria, Osetia de Nord, Abhazia etc. Dacă se ridică sancţiunile şi ruşii reiau tranzitul la gaze, economia răsuflă rapid. Se pot reconstrui unele lucruri, nu toate. Se rezolvă şi cu criza cerealelor. Dar există dezavantaje mari. Precedentele îngheţări nu s-au rezolvat niciodată, au rămas îngheţate. Cele două războaie din ultimul an, cel din Ucraina şi cel din Caucaz au fost primele dezgheţări, au dus la schimbări de frontiere, dar atât. Cât incertitudinea continuă, continuă şi înarmarea, rata de refugiaţi care revin în regiuni disputate e mică şi investitorii sunt rezervaţi.
Opţiunea trei este să se negocieze o pace de fond, în care discutăm frontierele Ucrainei, tratatele nucleare şi relaţia noastră cu Rusia, după ce Rusia a văzut că nu merge totul cum vor ei, şi noi am văzut cât e de scump să dai lecţii Rusiei. În acest scenariu Rusia păstrează Crimeea, într-un statut oarecare, se negociază pentru Donbas un statut de autonomie şi ce mai e în planul italian, nu l-am văzut, dar am auzit că e bun şi mai ales cuprinzător, e acea discuţie pe fond cu Putin care demult trebuia să aibă loc. La fel, se ridică sancţiuni şi economiile se reîntorc la normal, chiar dacă Rusia pierde Nord Stream 2, şpaga pe care nu am vrut să le-o dăm ca să nu intre în Ucraina.
Există evident şi scenariul patru, pe care nu îl pot numi o opţiune, pentru că spre deosebire de alternativele de mai sus, care sunt toate la îndemâna decidenţilor, pentru scenariul 4 nu e destul să hotărască cineva că aşa facem şi asta alegem, e nevoie de Deus ex machina, ne trebuie un act al lui Dumnezeu, trăsnet, dronă, orice. E scenariul în care Putin dispare cumva. Nu ştim la cine ar trece armele nucleare în acest scenariu, nici cine ar veni la putere, şi şansele să vină unii care să ne sune să ceară pace nu sunt mari. Dar, în sfârşit, oricine vine va fi precum conspiratorii de la 20 iulie contra lui Hitler, care voiau pace cu Occidentul, dar păstrând mare parte din cuceririle Wehrmacht, echivalentul ar fi Crimeea, Donbasul. Nu există nici în această opţiune cineva plauzibil care să ajungă la butoane după moartea lui Putin şi să vrea pacea cu preţul să ni le dea înapoi.
În opţiunea 3, producătorii de energie şi de arme pierd serios. Nu e în interesul lor să se negocieze o pace stabilă, care să nu fie doar o pauză spre războiul viitor. Opţiunile 2 şi 3 au o tentă de injustiţie, de asemenea, adică e clar că pentru a salva, vieţi, economii şi pe noi toţi nu vom putea face tabula rasa, să pedepsim pe invadator şi să îl deferim curţii de la Haga. Acest lucru s-ar întâmpla doar în scenariul 4, an act of God, pe care nu o includ în analiza noastră, că e opţiunea lui Dumnezeu, nu a noastră, atrag doar atenţia că nu destul să dispară Putin.
Votanţii români, ca peste tot în Europa, să ne spună ce vor. 1, şi să cumpărăm pastile de iod? 2, ca să îi dăm timp lui Dumnezeu să se hotărască de partea cui e şi să trăsnească odată pe Vladimir Vladimirovici? 3, ca să ne plănuim viitorul altfel decât ca baze militare şi cumpărători de echipament militar vechi cu comisioane mari?
Facem un sondaj?
Se încarcă comentariile...
