„Soţiile de apă“ sau cum luptă indienii împotriva secetei

Unii indieni îşi iau mai multe soţii pentru a căra apă în sezonul secetos FOTO Captură video

În zona vestică a Indiei, seceta face ravagii. Unii indieni, deşi este ilegal, îşi iau mai multe soţii pentru a căra apă pentru gospodărie, chiar şi de la 12 ore distanţă de casă. Aşa au luat naştere „soţiile de apă“, care cară câte 30 de litri de apă, în echilibru, pe cap, pentru familie.

Denganmal este un sat tipic indian, din vestul statului Maharashtra. Cu o populaţie de aproximativ 500 de persoane, satul este mic şi oamenii se cunosc între ei. Aici, reporterii CNN, l-au întâlnit pe Sakharam Bhagat.

Casa lui Bhagat este din chirpici, susţinută de câteva bârne de lemn. Însă „coliba“ lui este una dintre cele mai mari din vecinătate, iar familia lui Bhagat este una dintre cele mai numeroase. Tuki este prima soţie al lui Bhagat, dar alte două femei trag cu ochiul din casă.

În timp ceTuki discută cu reporterii CNN, celelalte două femei, Saakhri şi Bhaggi, fac treabă în jurul casei. Ierarhia este clară: Tuki este prima nevastă a lui Bhagat. „Sunt căsătorită de atâta vreme, încât nici nu-mi mai amintesc câţi ani au trecut“, spune ea. Saakhri şi Bhaggi s-au alăturat familiei mai târziu. Ele sunt a doua şi respectiv a treia soţie a lui Bhagat.

Căsătorii ilegale

Relaţia celor patru este împotriva legii: poligamia este ilegală în India, dacă nu eşti musulman. Familia lui Bhagat este hindusă. Deşi ezită, Tuki explică într-un final circumstanţele mariajului ciudat.

Ea şi Bhagat au şase copii. Când erau tineri, Tuki era responsabilă de creşterea lor, în timp ce soţul se ducea la muncă pe câmp. Tuki conducea casa, gătea, făcea curăţenie, hrănea şi îmbăia copiii. Însă se confrunta cu o problemă gravă: nu era apă.

Satul Denganmal este localizat într-o regiune secetoasă. În lunile de vară, valul de căldură este atât de sever încât fântânile seacă şi vitele mor pe capete. Nu există apă în sat, fiind aşezat într-o zonă izolată, deluroasă.

Singura soluţie pentru a avea apă este deplasarea până la o fântână funcţională sau până la râu, unde se umplu recipiente. Nici fântâna, nici râul nu sunt în apropiere, putând dura chiar şi 12 ore pentru a ajunge la apă şi a te întoarce acasă. „Cum să-mi las copiii singuri atâta vreme?“, se întreabă Tuki.

Bhagat nu a avut altă soluţie decât să-şi mai ia o soţie, şi apoi încă una. Aşa că nevasta numărul doi şi cea de-a treia se duc să ia apă, în timp ce Tuki are grijă de casă şi de copii. „Am făcut ce am făcut pentru apă“, mărturiseşte bărbatul.

Soţiile de apă

Saakhri şi Bhaggi sunt cunoscut în sat ca „paani bais“, sau „soţii de apă“. Timp de ani întregi, ele urmează aceeaşi rutină: în lunile de vară, Saakhi şi Bhaggi pleacă de acasă la răsăritul soarelui, ducând vase goale, în echilibru pe cap. Ele traversează câmpuri şi şanţuri, o iau peste dealuri, până la un râu, de unde aduc apă.

Este o călătorie periculoasă. Fiecare vas poate fi umplut cu aproximativ 15 litri de apă şi fiecare femeie balansează pe cap, de obicei, două asemenea vase. În timpul lunilor musonice, „plimbarea“ către sursa de apă este mai scurtă deoarece se umple o fântână din apropiere.

Este o viaţă grea acolo, notează reporterii CNN. Saakhri şi Bhaggi sunt văduve, spune Tuki despre ele, deoarece cele două nu doresc să vorbească cu străinii. Căsătorindu-se din nou, femeile îşi recâştigă statutul în societate. În multe părţi rurale din India, unde tradiţiile sunt respectate foarte strict, femeile sunt ostracizate dacă le mor soţii. Nu au voie să participe la slujbele sau festivalurile religioase şi, în unele cazuri, nu au voie nici să mănânce cu restul familiei.

În cazul acestei familii, soţia numărul doi şi soţia numărul trei nu sunt ignorate. Ele mănâncă, vorbesc şi râd împreună cu familia. În sat încă nu este apă, aşa că Saakhri şi Bhaggi fac zilnic călătoria spre râu. Au nevoie de apă să gătească, să spele şi să cureţe vasele murdare. Apa, sau lipsa ei, ţine unită această familie, conchide CNN.