Ucraina îşi revizuieşte politica faţă de România

Preşedintele Viktor Ianukovici a cerut Ministerului ucrainean de Externe să pună la punct, în decurs de o lună, o strategie privind relaţiile dintre Kiev şi Bucureşti. Liderul de la Kiev a solicitat un program de măsuri cuprinzătoare pentru a contracara ameninţările la adresa securităţii naţionale a Ucrainei.

Preşedintele Viktor Ianukovici a semnat un decret prin care solicită Ministerului de Externe ucrainean să traseze, în termen de o lună, un proiect privind priorităţile ţării până în 2015, în domeniul politicii externe. Printre altele, ministerul urmează să prezinte şi propuneri pentru rezolvarea problemelor apărute în relaţiile dintre Ucraina şi Republica Moldova. La rândul său, Consiliul Naţional pentru Securitate şi Apărare va redacta un proiect de strategie privind relaţiile dintre Ucraina şi România şi un program de măsuri ample pentru a rezolva problemele din relaţiile româno-ucrainene şi pentru a contracara ameninţările la adresa securităţii naţionale, potrivit agenţiei Interfax Ucraina. MAE de la Kiev va prezenta şi propuneri de măsuri pentru consolidarea poziţiei Ucrainei în procesul de rezolvare a conflictului transnistrean şi pentru intensificarea dialogului cu partenerii din formatul 5+2 (Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina, OSCE, UE şi SUA), ţinând cont de interesele naţionale. Aceste decizii au fost luate în urma unei analize ample a provocărilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a Ucrainei în 2011. Expertul ucrainean Vitali Kulik susţine în „Nezavisimaia Gazeta" că  punctele slabe cărora Kievul va trebui să le acorde atenţie sunt: stagnarea economiei, necompetitivitatea, lipsa mecanismelor de amortizare  în cadrul reformelor economice interne, ceea ce duce la creşterea tensiunii sociale şi a protestelor. O altă latură o constituie necesitatea efectuării reformei administrative, modelul actual de conducere fiind considerat o sursă de corupţie, considerat de preşedinte ca unul dintre pericolele principale la adresa securităţii naţionale.

Relaţii foarte slabe

Curioasă pare legarea relaţiilor româno-ucrainene de ameninţările la adresa securităţii naţionale a Ucrainei. De altfel, în vechea Strategie de securitate naţională, România era trecută la capitolul „ameninţări principale". Cooperarea dintre cele două state se desfăşoară în continuare cu dificultate şi după preluarea puterii de către prorusul Viktor Ianukovici. În afara problemelor legate de drepturile minorităţii române, Kievul şi Bucureştiul au de mai mulţi ani neînţelegeri pe tema canalului Bâstroe, pe care Ucraina îl construieşte în Delta Dunării şi despre care România spune că afectează mediul înconjurător. Vizite la nivel înalt nu au mai existat între cele două ţări de peste doi ani. Şeful diplomaţiei române, Teodor Baconschi, a avut o întrevedere cu omologul său ucrainean, Konstantin Grişcenko, la Summitul OSCE, care a avut loc la începutul acestei luni, în Kazahstan.

Oficialul de la Kiev a promis că va veni la Bucureşti în prima parte a anului viitor. MAE român aşteaptă răspunsul părţii ucrainene la noile propuneri privind încheierea unui acord de mic trafic la frontieră făcute luna trecută de secretarul de stat, Bogdan Aurescu. În 2009, cele două state păreau aproape de semnarea documentelor, dar discuţiile s-au împotmolit brusc. Partea română a cerut deschiderea unui consulat la Ujgorod şi a unei agenţii consulare la Solotvino, în timp ce ucrainenii au solicitat deschiderea de noi puncte de trecere a frontierei. Divergenţele privind canalul Bâstroe fac dificilă şi cooperarea româno-ucraineană în cadrul proiectului privind Strategia Dunării, presa de la Kiev susţinând că ministrul Grişcenko agrează formatul Ucraina-Ungaria-Austria.

Problema transnistreană rămâne de interes

Ucraina simte că a pierdut teren în faţa României în privinţa soluţionării conflictului transnistrean, mai ales după întâlnirea de la Deauville dintre liderii Franţei, Rusiei şi Germaniei. Atunci, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a uitat să pomenească şi Kievul ca parte importantă în găsirea unei soluţii a diferendului. Acum, diplomaţia ucraineană încearcă să demonstreze că  este nevoie şi de implicarea sa, că nu este suficient să vorbească Moscova în locul său.