Letonia merge tot pe mâna dreptei

În Letonia au avut loc ieri cele mai importante alegeri de la obţinerea independenţei, în 1991. Dacă ultimele sondaje de opinie plasau partidul rusofon „Centrul Armoniei“ la egalitate cu „Unitate“, primele rezultate arată o victorie clară a formaţiunii de centru-dreapta a premierului Valdis Dombrovskis.

Potrivit unor exit-poll-uri publicate de mass-media letonă, partidul premierului ar putea obţine între 55% şi 61% din voturi. Acest rezultat, calificat drept „surprinzător", îi permite premierului Valdis Dombrovskis să guverneze la adăpostul unei majorităţi parlamentare, după ce în precedentul mandat a condus un cabinet minoritar.

„Centrul Armoniei" ar putea obţine între 21% şi 30% din voturi. Interesul pentru aceste alegeri a fost foarte mare, Comisia Electorală preconizând o prezenţă la urne mult mai mare decât la alegerile din 2006. Interesul a fost provocat de faptul că mulţi letoni şi-au arătat în sondaje disponibilitatea de a acorda credit rusofonilor, după ce în urmă cu 20 de ani, letonii nu se gândeau la altceva decât la cum să se rupă mai repede de fostul colos sovietic. Cum nu puteau să se îndepărteze geografic de Rusia, ei au făcut tot posibilul pentru a se apropia cât mai mult de instituţiile occidentale, aderând la NATO şi la UE, în timp ce pe cetăţenii ruşi i-au marginalizat cât au putut. După ce în 2004 a devenit membru al UE, Letonia a fost până în 2008 un model de succes pentru fostele ţări comuniste.

Sub semnul crizei

Criza care a izbucnit acum doi ani a lovit-o însă mai rău decât pe alte ţări europene. În doar doi ani, Produsul Intern Brut a scăzut cu 25 de procente, iar rata şomajului a ajuns la 20 la sută, provocând căderea guvernului.

Autorităţile de la Riga au fost primele care au apelat la ajutorul FMI. În schimbul celor 7,5 miliarde de euro împrumutate au fost tăiate salariile bugetarilor, iar numeroase şcoli şi spitale au fost închise pentru a reduce deficitul bugetar. La criză s-au adăugat şi deziluziile tot mai mari provocate de partidele politice, fie de dreapta, fie de stânga, ce s-au perindat pe la putere. Astfel că aflat mult timp „la periferia" scenei politice, „Centrul Armoniei" părea o alternativă demnă de luat în seamă.