Dispută între Orban şi Frattini

>> Comisarul român i-a cerut omologului său italian să urgenteze discutarea în Executivul european a decretului-lege emis de Guvernul Prodi privind expulzarea cetăţenilor comunitari. Un

>> Comisarul român i-a cerut omologului său italian să urgenteze discutarea în Executivul european a decretului-lege emis de Guvernul Prodi privind expulzarea cetăţenilor comunitari.

Un schimb de replici între comisarul pentru multilingvism, românul Leonard Orban, şi cel pentru justiţie, italianul Franco Frattini, pe tema decretului Guvernului Prodi ilustrează cât de puternice sunt interesele naţionale în Comisia Europeană, scrie "The Economist".

Una dintre cele mai bune "glume" de la Bruxelles este jurământul depus de comisarii europeni, potrivit căruia aceştia vor acţiona "complet independent" de statele pe care le reprezintă la nivelul Executivului european, scrie publicaţia britanică.

Membrii Comisiei promit că vor acţiona în interesul general al UE şi că nu vor accepta şi nici cere instrucţiuni de la guvernele naţionale. În practică însă, jurământul este încălcat, precizează "The Economist", exemplificând cu scenele aprinse de la o reuniune din 13 noiembrie, când comisarul pentru multilingvism, Leonard Orban, i-a cerut omologului său care deţine portofoliul justiţiei, Franco Frattini, să urgenteze analizarea compatibilităţii decretului-lege referitor la expulzarea cetăţenilor comunitari, adoptat de guvernul de la Roma, şi normele europene. Analizat prin prisma funcţiilor oficiale la nivel european ale celor doi, acest schimb de replici pare de neînţeles.

Totul devine însă clar când afli că portofoliul pentru multilingvism este deţinut de cineva din România, unde presa aşteaptă de la Bruxelles să apere imigranţii, iar comisarul pentru justiţie, Franco Frattini, este italian. Asemenea scene se întâmplă, pe de altă parte, tot timpul. În ciuda exemplelor de mai sus, UE nu consideră interesele naţionale ale statelor membre un pericol, pentru că acestea sunt, în cel mai rău caz, previzibile, şi în cel mai bun caz, expresii raţionale ale diferenţelor politice dintre membri, iar bagajul de politică naţională al fiecărui comisar ajută la o înţelegere mai bună a diversităţii europene.