Dictatorii lumii îşi fac propagandă în SUA

Firme din America scot bani buni de pe urma promovării unor regimuri totalitare. A devenit o afacere profitabilă pentru unele dintre cele mai prestigioase firme de lobby din Washington să lucreze pentru state străine, unele cu regimuri nedemocratice.

Conform datelor Departamentului de Justiţie, numărul acestor firme care promovează interese unor state străine în SUA a crescut de la 1800, în prima jumătate a anului 2005, la 1900, în 2009. Organizaţiile de apărare a drepturilor omului au remarcat totodată că cele mai brutale regimuri ale lumii, inclusiv cele cărora Statele Unite le-au impus sancţiuni, cu crescut sumele pentru a-şi face lobby în capitala americană.

Republica Congo-Brazzaville, condusă de Denis Sassou-Nguesso, a cheltuit 1,5 milioane de dolari cu firmele de PR şi alte activităţi de promovare numai în prima jumătate a anului 2009, potrivit rapoartelor Departamentului de Justiţie, citat de revista „Newsweek". Angola, unde Jose Eduardo dos Santos patronează unul dintre cele mai corupte regimuri din lume, a pus la bătaie trei milioane de dolari, în această perioadă.

Brutalul dictator Teodore Nguema Obiang, din Guineea Ecuatorială, care a venit la putere în urmă cu trei decenii, după o lovitură de stat, a angajat să-i facă lobby, contra sumei anuale de un milion de dolari, chiar pe avocatul Lanny Davis, fost consilier special al fostului preşedinte american Bill Clinton şi prieten apropiat al secretarului de stat Hillary Clinton.

Din paria, aliat

Davis susţine că a pus condiţia ca acţiunile lui să fie urmate de progrese privind respectarea drepturilor omului. Chris Walker, de la organizaţia Freedom House spune că aceste state fac aceste cheltuieli pentru a influenţa procesul de luare a decizilor din partea americanilor vis-à-vis de regimurile lor. În urma acestor activităţi de lobby, autorităţile americane pot scădea presiunea asupra regimurilor autoritare.

Este cazul dictatorului Obiang din Guineea Ecuatorială care, după ani de promovare intensă, a reuşit să-şi îmbunătăţească imaginea la Washington, şi dintr-un autocrat sângeros a devenit un aliat şi prieten al Statelor Unite. El s-a întâlnit în 2006 cu fostul secretar de stat Condoleezza Rice, iar anul trecut s-a fotografiat, în public, cu preşedintele Barack Obama, o imagine care mulţi lideri străini îşi doresc să o aibă în albumul oficial.

Noii lideri militari din Honduras, în frunte cu Porfirio Lobo Sosa, care a venit la putere anul trecut în urma unei lovituri de stat, au cheltuit 400.000 de dolari cu firmele de lobby americane pentru a domoli criticile administraţiei Obama faţă de noul regim hondurian.

Această practică nu este ceva nou. Până şi naziştii au avut agenţi de lobby la Washington. Nu a făcut excepţie dictatorul irakian Saddam Hussein sau cel comunist Nicolae Ceauşescu, scrie „Newsweek". Multe naţiuni în curs de dezvoltare, inclusiv China, au recurs la acest mijloc pentru a câştiga influenţă la Washington.

China plăteşte să îmblânzească Congresul

În 2005, Beijingul a recurs la lobbyşti americani pentru a încerca să influenţeze Congresul, în sânul căruia exista un puternic sentiment anti-chinezesc, să nu pună beţe în roate companiei chineze China National Offshore Oil Corp. în tentativa de a cumpăra firma americană petrolieră Unocal.

Problema este că activităţile de lobby au devenit cu timpul foarte puţin transparente, cu toate că legea obligă firmele să dezvăluie orice contracte pe care le au cu clienţi din străinătate. Intensificarea practicilor de promovarea a intereselor străine poate compromite politicile actuale şi viitoare al Statelor Unite, spun analiştii.

Efecte perverse

Acelaşi lucru se poate spune despre regimul autoritar din Kazahstan care a câştigat sprijinul pentru preşedinţia Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, printr-un lobby susţinut menit a domoli criticile Congresului american faţă de încălcările drepturilor omului de către Astana. Şi ţările democratice recurg la grupurile de lobby de la Washington pentru a se ocupa de litigii comerciale sau alte probleme. Dar în aceste ţări libere, activiştii pentru drepturile omului sau adversarii guvernelor îşi pot angaja propriii lor lobbyşti care să le apere cauza în faţa Administraţiei americane. Acest lucru este aproape cu neputinţă în ţările cu regimuri represive.

Cine să aibă banii necesari să pentru a face contrapondere la Washington lobbyului angajat de sângerosul Obiang? Rezultatul: în timp ce dictatorii se fac auziţi în capitala Statelor Unite, vocile adversarilor lor nu există. Există şi rare excepţii, cum ar fi guvernul tibetan în exil.

Lobby-ul lui Ceauşescu

În anii ‘70, prin acest tip de lobby, Nicolae Ceauşescu reuşise să intre în graţiile SUA. Au avut loc chiar vizite la Bucureşti ale preşedinţilor Richard Nixon şi Gerald Ford, iar în 1975 României i-a fost acordată Clauza Naţiunii celei mai favorizate.