Invocarea insolvenţei, noul sport naţional
0
Potrivit Coface, în 2009 numărul firmelor aflate în incapacitate de plată ar putea ajunge la 20.000. Neplata facturilor la timp şi nivelul redus al datoriei pentru care se intră în insolvenţă fac, aproape zilnic, ca o companie să fie ameninţată cu falimentul.
Situaţia economică incertă a aruncat în derizoriu planurile de extindere ale companiilor. Acum, câmpul de luptă s-a mutat în instanţă, unde tot mai mulţi furnizori cer insolvenţa unor nume mari din business.
Motivul, în cele mai multe cazuri, este neachitarea la timp a facturilor, deşi sumele sunt foarte mici.
Cele mai recente exemple sunt compania de fast-food Snack Attack, constructorul Arcom, retailerul de electronice şi electrocasnice Flamingo, firma de curierat Curiero sau chiar clubul de fotbal Dinamo.
„Majoritatea creditorilor mizează pe factorul psihologic, multe societăţi comerciale solvabile vor face tot posibilul să evite publicitatea negativă implicată de o astfel de procedură“, consideră Alexandru Rusu, avocat partener bpv Grigorescu.
Potrivit datelor Coface pentru primele trei luni ale lui 2009, numărul firmelor aflate în insolvenţă a crescut cu 58%, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, din cauza înrăutăţirii situaţiei economice. Un exemplu binecunoscut este cel al firmei Metro, a cărei insolvenţă a fost cerută în instanţă de către producătorul Tonelli pentru o datorie de 50.000 de euro.
Preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă, Arin Sănescu, spune că s-a luat decizia modificării acestei legi. „Dacă o societate comercială nu va dispune de 10.000 de lei, suma minimă pentru deschiderea procedurii, înseamnă că ea cu adevărat se află în insolvenţă. Oricum, legislaţia a fost modificată în acest sens prin Legea nr.190/2009, ce se află la Monitorul Oficial pentru publicare, iar suma minimă s-a triplat“, susţine Stănescu.
Multe cereri sunt depuse de firmele mici ce depind de relaţia cu acea companie. „Observăm o creştere a întârzierilor la plată a furnizorilor, termenele medii situându-se între 90 şi 120 de zile, astfel că prelungirea acestui blocaj financiar conduce inevitabil la intrarea în insolvenţă a unui număr tot mai mare de companii“, spune Anca Catrina, Credit Risk Manager al Coface.
În plus, companiile mari se foloseau de numele lor pentru a face plăţi întârziate. „Acum toată lumea are nevoie de lichidităţi şi caută să facă rost de ele prin orice metodă“, este de părere Bogdan Belciu, directorul firmei de consultanţă în management A.T. Kearney România.
El consideră că majoritatea societăţilor mici apelează direct la cererea insolvenţei unui creditor. „Ei mizează pe factorul psihologic, se gândesc că fie rezolvă şi îşi primesc banii, fie compania respectivă intră în lichidare, dar îşi recuperează banii mai greu“, adaugă Belciu.
Insolvenţa, mijloc de apărare
Există şi o categorie de comercianţi care îşi dau seama că la adăpostul legii insolvenţei pot reorganiza societatea. „În acest interval sunt suspendate acţiunile judiciare introduse de creditori pentru recuperarea datoriilor şi este oprită curgerea dobânzilor, a majorărilor şi a penalităţilor de întârziere“, explică Rusu. Totuşi, specialiştii spun că există o diferenţă între numărul de cereri de intrare în insolvenţă şi cele ce sunt acceptate.
În multe cazuri, debitorul îşi achită datoriile şi nu se mai ajunge în instanţă pentru recuperarea creanţelor. Belciu spune că în America şi în Germania această practică este ceva obişnuit, în România nu sunt atât de mult cazuri. Cel mai recent exemplu este dat de constructorul american General Motors şi de compania aeriană low-cost Sky Europe, ce au apelat la această metodă pentru a supravieţui.
Se încarcă comentariile...
