De ce ne abandonează investitorii din energie
0Companiile care au renunţat la construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă spun că proiectul nu oferă predictibilitate pe piaţa energetică nesigură din România. Prima variantă a proiectului noii strategii energetice a României nu include ideea înfiinţării celor două companii-gigant, Electra şi Hidroenergetica, aşa cum şi-a dorit Guvernul în ultimii doi ani.
La finele săptămânii trecute, proiectul reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă a primit o lovitură puternică. După retragerea CEZ, trei dintre cei şase parteneri, adică RWE, Iberdrola şi GDF Suez, şi-au anunţat în acelaşi timp plecarea din cel mai mare proiect de investiţii din istoria României, estimat la patru miliarde de euro.
Citiţi şi Au plecat investitorii de la reactoarele 3 şi 4. Chinezii, interesaţi de proiect.
Dincolo de comunicatul în care au făcut acest anunţ, „Adevărul" a cerut companiilor detalii despre decizia lor.
„Am avut termen până la data de 20 ianuarie, adică joia trecută, să dăm un răspuns statului român dacă mergem sau nu mai departe. În grupul nostru, al investitorilor privaţi din proiect, trei dintre noi am decis să renunţăm, deci era normal să facem un anunţ comun", ne-a explicat Martin Pack, purtător de cuvânt al grupului german RWE.
Acesta a arătat că problemele proiectului de la Cernavodă ţin de incertitudinile de pe piaţa energetică din România, cauzate în principal de criza economică. El a refuzat să indice şi alte motive pentru care consideră că piaţa din România este nesigură pentru investitori.
Pack a precizat că, în opinia RWE, proiectul reactoarelor are o întârziere care pune în pericol capacitatea unei companii să anticipeze gradul de îndeplinire a ţintelor legate de această investiţie, care a fost decalată recent cu doi ani.
În replică, oficialii români au arătat că şi investitorii privaţi au o parte din vină la acest capitol, nereuşind să se pună de acord cu privire la modul de atribuire a contractului de construcţie la cheie a reactoarelor, principalul motiv care a determinat această întârziere.
Citiţi şi Reactoarele 3 şi 4 întârzie încă doi ani.
Incertitudini economice şi de reglementare
La rândul lor, reprezentanţii GDF Suez ne-au declarat că, pe lângă incertitudinile economice, piaţa energetică din România este caracterizată şi de lipsa predictibilităţii în domeniul reglementărilor.
„Investitorii au împartăşit o viziune destul de similară asupra proiectului, care a făcut obiectul multor discuţii. Totuşi, deciziile au fost luate în mod independent, de către fiecare investitor, în cadrul termenelor contractuale. Am luat această decizie după lungi, dar necesare discuţii, având în vedere complexitatea subiectului", au spus oficialii grupului franco-belgian.
Ei au subliniat că nu au nicio nemulţumire la adresa Guvernului sau a altui partener. Întrebaţi care sunt motivele pentru care piaţa din România şi-a pierdut atractivitatea în faţa investitorilor străini, ei au spus: „Referindu-ne strict la domeniul energiei, el este caracterizat printr-o capitalizare însemnată de investiţii, ceea ce presupune ca investitorii să fie încrezători în capacitatea lor de a dezvolta respectiva activitate şi de a-şi amortiza investiţia pe termen foarte lung. Într-un context de post criză economică, este important să se caute acele decizii ale căror implicaţii pe termen lung sunt previzibile pentru investitori, organisme de reglementare şi instituţii publice".
Responsabilii GDF Suez au negat faptul că ar fi dorit schimbarea tehnologiei CANDU la reactoarele 3 şi 4, aşa cum a sugerat preşedintele Traian Băsescu la începutul acestei luni.
„Tehnologia CANDU este singura compatibilă cu infrastructura existentă pe amplasamentul centralei şi toţi investitorii, încă de la demararea proiectului, sunt perfect conştienţi de acest fapt. Retragerea GDF Suez nu este în niciun caz cauzată de utilizarea tehnologiei CANDU, care, de altfel, a primit avizul favorabil al Comisiei Europene în cadrul tratatului Euratom", au răspuns oficialii GDF Suez.
Reprezentanţii ambelor companii au mai spus că decizia de retragere din acest proiect nu este legată de alte investiţii nucleare la care participă. „Această decizie nu pune sub semnul îndoielii alte proiecte ale grupului la scară mondială. Energia nucleară este şi va rămâne o componentă esenţială a politicii de investiţii a grupului", au detaliat francezii. Totuşi, întrebaţi dacă întârzierea de doi ani a proiectului a contat în decizia de retragere, ei au răspuns că acest proiect rămâne unul dintre puţinele a căror punere în funcţiune este prevăzută înainte de 2020.
Fără legătură cu Schengen
Atât cei de la GDF Suez, cât şi nemţii de la RWE au precizat că decizia lor nu are nicio legătură cu declaraţiile mai puţin prietenoase ale diplomaţiei române la adresa Parisului şi Berlinului în problema aderării României la Schengen.
„Deciziile noastre sunt fondate pe elemente economice şi de natură industrială, iar prezenţa grupului în alte proiecte din Romania este pe deplin confirmată", au spus oficialii GDF Suez.
„Problemele legate de Schengen sunt ale Uniunii Europene. Singurul interes al RWE era realizarea unui proiect nuclear", a menţionat şi purtătorul de cuvânt al grupului german.
Oficialii companiei spaniole Iberdrola nu au răspuns întrebărilor ziarului „Adevărul".
În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi doi acţionari care au rămas în proiect alături de Nuclearelectrica, adică Enel Italia şi ArcelorMittal România, oficialul RWE a declarat că, din moment ce aceştia nu au renunţat la proiect până la data-limită, vor merge mai departe cu această investiţie.
Ideea înfiinţării giganţilor energetici, pe moarte
Cel mai bun exemplu privind lipsa predictibilităţii în sectorul energetic românesc este politica ultimelor guverne pe tema restructurării producţiei de energie. Dacă în 2007 se dorea înfiinţarea unei singure companii-mamut, de doi ani se vorbeşte despre două societăţi, Electra şi Hidroenergetica.
Citiţi şi Greg Konieczny, Fondul Proprietatea: Statul îşi bate joc de sectorul energetic
Însă prima variantă a proiectului noii strategii energetice pentru perioada 2011-2035, publicată vineri de „Adevărul", nu menţionează nimic despre înfiinţarea celor două companii, ci face o singură referire, pe lângă alte măsuri, despre „regruparea unităţilor de producţie pentru a realiza companii viabile pe plan intern şi regional", însă fără niciun detaliu.
Ministerul Economiei nu a răspuns oficial solicitării ziarului „Adevărul" pe această temă. Însă surse din instituţie susţin că înfiinţarea celor doi giganţi energetici a devenit imposibilă fără o decizie politică puternică din partea Guvernului, care să contracareze blocarea acestui proiect în instanţă de către Fondul Proprietatea şi unele sindicate.
„Dacă nu sunt înfiinţate anul acesta, chiar nu mai au niciun rost", ne-au spus sursele citate.
Chiar şi aşa, ministerul a modificat în ultima vreme proiectul, astfel că o mai mică parte din Hidroelectrica ar urma să fie ruptă din companie şi inclusă în Electra, alături de Societatea Naţională a Lignitului, cele trei complexuri energetice şi Nuclearelectrica.
Din celealaltă companie, Hidroenergetica, ar trebui să facă parte restul Hidroelectricii şi, ca sucursale, Compania Naţională a Huilei, Paroşeni şi Deva.
„Principala diferenţă faţă de ceea ce se ştia până acum este că termocentralele şi minele nu ar mai intra oricum în cele două companii, ci doar după ce ar fi restructurate. Adică vrem să mergem doar cu minele viabile şi cu un număr restructurat de oameni. Centralele Paroşeni şi Deva ar funcţiona doar cu două grupuri, iar restul ar intra în conservare", au adăugat sursele menţionate.
Ce spune proiectul strategiei
Prima variantă a proiectului de strategie energetică menţionează doar posibilitatea „fuziunii producătorilor interni de cărbune cu centralele electrice, în vederea accesului la pieţele financiare şi creşterii competitivităţii cu respectarea regulilor concurenţiale".
Un alt obiectiv prioritar al pentru dezvoltarea sistemului este „continuarea procesului de restructurare a sectorului de lignit în vederea creşterii profitabilităţii şi a accesului pe piaţa de capital".
Necesar uriaş de investiţii
Alte idei importante din document se referă la necesarul de investiţii de 30-40 de miliarde de euro până în 2035 în noi centrale producătoare de energie, pentru a recupera capacităţile care vor ieşi din funcţiune în această perioadă.
De asemenea, consumul de energie al ţării va creşte cu 63% până în 2035, potrivit scenariului de referinţă bazat pe evoluţia indicatorilor macroeconomici.
Totodată, autorităţile române şi-au planificat construirea unei a doua centrale nucleare până în 2030, care să aibă două reactoare, fiecare cu o capacitate de 1.100 de MW. Primul din cele două noi reactoare ar trebui să fie gata în perioada 2021-2025, iar cel de-al doilea, până în 2030. Împreună cu cele patru grupuri de la Cernavodă, se doreşte atingerea unei capacitatăţi nucleare totale de peste 5.000 de MW în 2030.
Se încarcă comentariile...
