Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, despre provocările şi secretele radioului, la Adevărul Live VIDEO

Interviu Vlad Craioveanu. Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu, realizatorii programului „Be Smart“, de la Smart FM, au fost prezenţi în studioul Adevărul Live pentru a discuta despre provocările meseriei de moderator radio, pentru a povesti întâmplări din carierele lor, dar şi pentru a-şi prezenta planurile de viitor.

După ce a trecut pe la posturi de radio cum ar fi Pro FM, Guerilla, Radio 21, VibeFM şi Tanănana, Vlad Craioveanu realizează acum la Smart FM emisiunea „Be Smart“, alături de Manuel Dinculescu, cu care a făcut echipă, în 2013 şi în 2014, la Radio 21, când realizau împreună cu Dj Andi şi Orlando emisiunea „Patrula 21“.

Despre parcursul în lumea radioului, despre subiecte de actualitate şi planuri de viitor, Vlad Craioveanu şi Manuel Dinculescu au vorbit la Adevărul Live. 

V-aţi alăturat Smart FM de ceva vreme, pe un alt interval orar. V-aţi obişnuit cu noua oră? 

Vlad Craioveanu: Nu poate fi decât foarte bine schimbarea asta, dormim cât vrem, nu ne mai trezim pe la ore inumane şi avem şi timp pentru noi, nu ne mai simţim obosiţi. Eu recunosc că m-am simţit obosit după ultimele experienţe şi am zis că e momentul să mă refac. 

Emisiunea voastră se numeşte „Be Smart“. Pentru cei care nu ştiu, ce subiecte abordaţi în timpul emisiunii? 

Vlad Craioveanu: Cea mai bucuroasă fază la acest radio este că domnul Marius Tucă ne-a dat libertatea de a spune absolut ce vrem despre absolut oricine, periculos pentru unii, dar bucuros pentru alţii.

Manuel Dinculescu: Noi ne cunoaştem de foarte mult timp, dar ne-am împrietenit în urmă cu patru ani, când am început proiectul acela de matinal, care a murit în glorie, dar nu asta e problema. Am ajuns să ne cunoaştem atât de bine încât putem aborda absolut orice subiect, pentru că ştiu ce-l enervează, ştiu cum să i le servesc, ştiu cum să-l potolesc, cum să-l calmez. Iar proiectul „Be Smart“ e cumva o întoarcere în lumea asta în care presa, nu că moare, dar e într-o stare de hibernare oarecum. Noi ne-am gândit să ne întoarcem cumva la originile radioului, la radioul făcut din pasiune, făcut teoretic fără reguli, la radioul care nu este „a fost piesa, urmează piesa, ce frumos e afară.“ Ne-am săturat de şabloane, totul este un şablon în momentul de faţă, acum majoritatea radiourilor au un şablon pe ele, nu ies din litera aia de lege. Încă lucrăm la asta, dar proiectul este foarte tare şi foarte ambiţios. Vrem să facem radioul ăla simţit, radioul cu feeling, radioul în care să nu conteze o politică editorială, în care să nu ni se spună să nu vorbim de anumite lucruri pentru că sunt tabu sau se supără ascultătorii. Suntem doi oameni cât se poate de normali, cu aceleaşi probleme existenţiale ale tuturor românilor. El este partea mai acidă şi eu sunt exact opusul, ne completăm. Aşa suntem şi în viaţa de zi cu zi şi poate d-aia echipa este atât de sudată.

Vlad Craioveanu: Pprogramul e axat foarte mult pe personalităţile noastre şi lucrul ăsta se simte. Îmi spuneau nişte oameni: „Băi, dar la alte radiouri parcă nu ai fost chiar aşa.“ Păi nu am fost chiar aşa pentru că mi s-a impus să fiu cumva, au fost nişte limite, iar eu a trebuit să mă descurc, să am un program şi pe gustul patronatului şi pe gustul ascultătorilor. A fost destul de dificil, pentru că ascultătorii te prind când eşti fake, când nu eşti sincer cu ei şi le vinzi bulshit-ul pe care îl vrea patronatul. Şi trebuie să faci un compromis să-i mulţumeşti şi pe ascultători şi pe patron. Acum sunt foarte fericit pentru că nu mi s-a mai impus nimic. Am o ură echidistantă faţă de toţi politicienii din România, nu pot spune că-l urăsc mai mult pe unul şi mai puţin pe altul, îi urăsc la fel pe toţi, sunt corect din punctul ăsta de vedere. Mai mult de atât ce să-mi ceri?

Ce aduce nou Smart FM, odată cu schimbările petrecute, faţă de celelalte radiouri? 

Manuel Dinculescu: Nu s-a schimbat foarte mult muzica, noi vrem să ieşim total din zona comercială a radioului clasic din România, vrem să ne îndreptăm către partea uitată. Credem că avem foarte multe melodii şi piese care nu sunt difuzate pe nicăieri, am testat şi am văzut că publicul chiar cere genul acesta de muzică, nu putem vorbi de un format anume în care ne încadrăm, ci pur şi simplu vrem să le arătăm oamenilor că există şi altceva în afară de tabloide, de scandal, de a ţine partea cuiva. Asta e interesant la show-ul nostru, în timp ce Vlad este partea aceea a românului care vrea să taie în carne vie şi să combată efectul, eu sunt mai cerebral, vin şi spun: „stai puţin că efectul respectiv are şi o cauză, hai să vorbim şi puţin despre cauză.“ Ne îndreptăm încetul cu încetul către conţinutul original. 

Vlad Craioveanu: Ideea e că încercăm să facem o selecţie cât mai bună de informaţii, unele sunt comune pentru că aia e ştirea pe ziua respectivă, dar în rest eu zic că am personalizat cumva informaţiile pe care le dăm. 

Vlad Craioveanu: E naşpa când îi prinzi pe ăia deja spălaţi pe creier, pentru că nu ai ce să le faci, adică i-au spălat atât de tare pe creier încât nu-i mai revigorează absolut niciun produs mediatic existent în România, ei vor mizeria cu care au fost învăţaţi şi dacă încerci să-i pui puţin pe gânduri se enervează, pentru că îi scoţi din liniştea aia a lor cu care s-au obişnuit. 

Manuel Dinculescu: E un picuţ riscant, pentru că din punct de vedere comercial toată lumea îşi doreşte like-uri, share-uri, privitori, ascultători. Când se fac focus grupurile, toate sondajele de opinie, research-urile pe anumite zone, foarte puţini sunt cei care îi întreabă pe cei care nu consumă deloc produsul respectiv, nu-i întreabă nimeni de ce, care este motivul. Partea aia este ignorată. Drumul nu e deloc uşor, dar în acelaşi timp publicul ăla e uitat, dar noi vrem exact acel public care a uitat să asculte radio, care nu mai e interesat să asculte radio pentru că îl priveşte ca pe ceva foarte comercial şi desuet cumva şi pe cei care nici măcar nu au apucat să asculte radio vreodată, pentru că tineretul de azi consideră radioul foarte vechi. Este ca şi când am privi noi acum la un magnetofon. 

Vlad Craioveanu: Pentru hipsteri e cool. (Râde)

Ce e mai ofertant acum pe radio: muzica de nişă sau cea comercială? 

Vlad Craioveanu: Nu e niciun avantaj, ai un playlist, îl respecţi, dar avem voie să ne dăm şi cu părerea, să venim şi cu sugestii, ceea ce este minunat, dar încerci să lucrezi pe formatul respectiv. Dacă m-ai fi pus la un radio cu muzică populară nu ştiu dacă m-ar fi ajutat prea mult formatul. Dacă pe mine nu mă deranjează muzica, şi eu sunt destul de existent, atunci nici pe ceilalţi nu cred că îi deranjează.

Manuel Dinculescu: în general, oricât am încerca noi să fim mai catolici decât papa, şi muzica underground are hiturile ei, în momentul în care faci un post de radio underground şi difuzezi nişte muzici pe care nici măcar tu nu le înţelegi, atunci business-ul e zero. E o teorie care spune că radioul este 80% matematică, 20% inspiraţie, în momentul de faţă în care vorbim de avalanşa de originalitate, cred că procentele sunt un pic mai jos, respectiv şablonul este undeva la 50-60% şi restul vine inspiraţia respectivă. 

Vlad Craioveanu: Eu cred că e 90% inspiraţie şi 10% matematică. Am întâlnit radiouri care lucrau foarte corect din punct de vedere tehnic, dar era ca un robot. 

Manuel Dinculescu: Eu cred că orice lucru pe care îl faci în viaţă, că ţine de business sau de viaţa personală, o faci după capul tău până la un moment dat, pentru că apoi devine serios şi trebuie să respecţi nişte reguli scrise sau nescrise. 

Vlad Craioveanu: Nu e niciun avantaj, ai un playlist, îl respecţi, dar avem voie să ne dăm şi cu părerea, să venim şi cu sugestii, ceea ce este minunat, dar încerci să lucrezi pe formatul respectiv. Dacă m-ai fi pus la un radio cu muzică populară nu ştiu dacă m-ar fi ajutat prea mult formatul. Dacă pe mine nu mă deranjează muzica, şi eu sunt destul de existent, atunci nici pe ceilalţi nu cred că îi deranjează.

Manuel Dinculescu: în general, oricât am încerca noi să fim mai catolici decât papa, şi muzica underground are hiturile ei, în momentul în care faci un post de radio underground şi difuzezi nişte muzici pe care nici măcar tu nu le înţelegi, atunci business-ul e zero. E o teorie care spune că radioul este 80% matematică, 20% inspiraţie, în momentul de faţă în care vorbim de avalanşa de originalitate, cred că procentele sunt un pic mai jos, respectiv şablonul este undeva la 50-60% şi restul vine inspiraţia respectivă. 

Vlad Craioveanu: Eu cred că e 90% inspiraţie şi 10% matematică. Am întâlnit radiouri care lucrau foarte corect din punct de vedere tehnic, dar era ca un robot. 

Manuel Dinculescu: Eu cred că orice lucru pe care îl faci în viaţă, că ţine de business sau de viaţa personală, o faci după capul tău până la un moment dat, pentru că apoi devine serios şi trebuie să respecţi nişte reguli scrise sau nescrise. 

Se naşte mereu o dezbatere: radiourile şi oamenii de la radio nu promovează toată muzica existentă în România. Cum stă treaba, de fapt? 

Vlad Craioveanu: asta mi se pare stupid, radiourile nu promovează toată muzica din România pentru că au nevoie de încasări, asta ar trebui să o facă radioul de stat, pentru că plătim abonament, sau mai există alternativa de a face un astfel de radio pe internet. Par frustraţi aşa un pic.

Manuel Dinculescu: Mie mi se pare un pic comunistă ideea asta. De ce oamenii din underground nu-şi fac o medie a lor în care să-şi promoveze proiectele lor? Pentru că nici ei nu înţeleg foarte bine business-ul ăsta. Noi ne ascultăm emisiunile şi încercăm să ne punem în postura ascultătorului şi încercăm să ne dăm seama dacă mie mi-ar plăcea anumite lucruri. Pe internet nu te împiedică nimeni să-ţi faci orice fel de radio. 

Vlad Craioveanu: Eu înţeleg şi genul ăsta de artist, e muzica lui, e sincer şi nu vrea să facă niciun fel de compromis, dar atunci trebuie să înţeleagă că este o cale mai greoaie de a ajunge la succes prin felul ăsta de a fi. Dar şi când ajungi, te uiţi în oglindă şi eşti imaculat. 

Manuel Dinculescu: Asumă-ţi cumva arta pe care o faci, pentru că nu poţi să faci artă greu vandabilă şi în acelaşi timp să te plângi de ce nu se vinde. 

TV-ul şi radioul ar trebui să educe sau să distreze? 

Vlad Craioveanu: Radioul ar trebui să aline, să fie ca un pansament pe rană, să fie ca un prieten care nu te deranjează niciodată, e o entitate pe care nu o vezi, e un spirit care e alături de tine tot timpul. şi informaţia naşpa pe care o prezinţi pe radio nu are acelaşi impact dacă ai da-o pe TV, digeri mai uşor toată informaţia dată pe radio. 

Manuel Dinculescu: Eu nu am crezut niciodată că media educă pe cineva, media te informează. Ce poate face presa e să-ţi dea nişte hint-uri, bă vezi că a apărut un film bun sau o carte bună. Rolul presei e să te îndemne să faci nişte lucruri, nu poate nimeni să-ţi bage cultura în dubă cu forţa.