Ce nu ştiai despre Danny DeVito. Excepţia de 1,52 m de la regula Hollywoodului
0
Are chelie de când îl ştim, este minion şi, totuşi, acest copil teribil din gălăgiosul Jersey Shore are Cetatea Filmului la picioare de vreo 40 de ani încoace. Adoră cafelele băute pe terasa casei sale din Malibu, chipsurile, sandvişurile cu carne şi mai ales cola dietetică.
E Danny DeVito, cel care sfidează regulile impuse de celebritate şi te întâmpină, dacă are chef, cu burta la fel de evidentă ca şi şarmul său neşlefuit, întrevăzută clar prin cămaşa scoasă din pantaloni. Şi, de cele mai multe ori, cu o sinceritate brutală. „Fac excese. Pe vremea când luam droguri ilegale, eram primul dacă scoteai nişte...“. Nu mai continuă. „De ce nu? O linie de cocaină? Care-i problema? Uite ce fac acum cu cafelele şi cola dietetică! Mi-e ruşine cu mine. Dar dacă ai şti că e bună, şi tu ai lua. Dar n-aş face un obicei din asta“, vorbeşte precipitat actorul dintr-o bucată.
Însă în fond, Danny e autentic, e un om care-şi iubeşte defectele. „Sunt egocentrist. Mă ador“, spunea el într-un interviu pentru The Guardian, dând de înţeles că aceste „defecte“ n-au fost niciodată frustrări personale. „La dracu’, Dan, cine te crezi, Gregory Peck? Clark Gable? Uită-te puţin la tine. Prostule, idiotu’ naibii, labagiule!“, i-au strigat prietenii din copilărie, când avea să-şi ia adio de la casa părintească din Asbury Park, New Jersey, la 19 ani, neştiind că Dan al lor avea să primească mai târziu un Glob de Aur şi un Primetime Emmy, pe lângă zecile de nominalizări.
Urmărind viaţa actorului de 70 de ani, numit de cei de la Rolling Stone „comoară naţională“, am spune că aşa ceva nu s-a mai văzut. Mama lui nu l-a vrut, dar Danny a sosit până la urmă pe 17 noiembrie 1944, întâmpinat de cele două surori adolescente, într-o familie cu rădăcini italiene, de clasă mijlocie. „Nu mi l-am dorit, dar sunt atât de mândră de el“, spunea cândva Julia Moccello, care l-a adus pe lume la 40 de ani. De la tatăl lui, Daniel Sr., avea să moştenească independenţa şi sârguinţa, acesta deţinând mereu o afacere, de la magazine de bomboane la curăţătorii şi, în final, la o sală de biliard – la care urma să lucreze şi juniorul.
Se încarcă comentariile...
