Am fost în ţinutul tabloid
0M-am întors din cea mai neobişnuită vacanţă în care am fost vreodată. Aflasem de ţinutul tabloid din nişte pliante turistice şi ştiam că e un loc cu totul şi cu totul altfel decât cele în care mai fusesem, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi, într-o călduroasă zi de vară, am coborât în gara centrală a ţinutului.
Ceea ce m-a surprins încă înainte de a mă da jos din tren era că staţia aceea n-avea un nume, aşa cum au toate staţiile, ci un mesaj imperativ: intră într-un oraş cum n-ai mai văzut! Până să intri efectiv în oraş, trebuia să parcurgi însă patru-cinci intrări distincte, cărora era suficient să le treci pragul pentru a fi întâmpinat cu un zâmbet de personalul de acolo. De fapt, aveam să înţeleg mai apoi, asta era toată şmecheria cu ţinutul tabloid: nu plăteai nimic, însă trebuia să treci pragul cât mai multor încăperi (localnicii numeau aceste treceri „clicuria”, dintr-un motiv rămas neelucidat) până să ajungi unde doreai.
În acest ţinut, toate serviciile erau publice şi, aparent, cei care lucrau acolo se mulţumeau cu privitul. Fiecare vitrină avea un contor şi, cu câţi se holbau mai mulţi (în limbaj local, astea se numeau vizualizări), cu atât erau oamenii mai satisfăcuţi şi-ţi ofereau ce aveau de oferit.
V-am zis că era cald, numai că în ţinutul tabloid, nu puteai să-ţi dai seama cât e de cald de fapt! Pe blocuri, în locul panourilor electronice care să indice temperatura şi cât e ceasul, erau mesaje cu care aveam să mă obişnuiesc pe zi ce trecea: „E cald de scoţi limba mai tare decât câinele tău! Dă colţul ca să vezi unde a ajuns zăpuşeală!”. Ori: „Undeva plouă torenţial. Fă 18 păşi ca să vezi când intră în vigoare codul galben!”. Sau „La ora asta toată lumea e la piscină! Traversează că să vezi cât mai ai până o găseşti pe soţia ta cu altul pe şezlong!”. Traversai, iar acolo dădeai de alt panou şi încă de unul şi tot aşa, v-am zis că era distractiv acolo!
Am trecut pe la piaţa într-o dimineaţă, că să iau pulsul locului, iar anunţul de la intrare m-a izbit drept în ochi: „Intră să vezi pepeni cât sânii Biancăi D! Gustă şi tu ce n-au gustat decât (n.a. a urma o listă destul de lungă cu nişte prinţi, botezaţi şi slăvi, a cărei semnificaţie mi-a scăpat)...”. Intrai frumuşel de vreo cinci ori în piaţă şi până la urmă, găseai lubeniţele, iar vânzătoarea îţi făcea şi dop.
Aidoma se petrecea la muzeu, pe faţada căruia se lăfăia ditamai anunţul: „Uite-o cât e de îndrăgostită! Apropie-te ca să admiri sculptura care aproape că dă din mâini!”. Nu vă mai povestesc, decât lapidar, că mi-am luat o pereche de jeans drept suvenir, doar că erau un pic cam largi, aşa că i-am lăsat la retuş. Uitasem exact care e intrarea şi m-am pomenit cu următorul anunţ colorat ţipător de pe un panou: „Ce craci! Probează aici blugii care vor face un oraş întreg să stea cu capul întors după tine!”. Am intrat în vreo cinci cabine şi, până la urmă, mi-am luat pantalonii, pe care i-am pus imediat în troller, de teamă să nu se uite toată urbea la mine şi cine ştie ce să mai aştepte de la mine pentru aceste „vizualizari”.
În penultima zi de vizită, am vrut să văd şi un meci de fotbal, un veritabil derby local. Am fost un pic dezamăgit, întrucât echipamentul sportivilor era şi el în ton cu întreg ţinutul. În loc de nume şi de număr, fiecare avea un tricou personalizat, pe care scria câte ceva, de la „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni” până la „M-am culcat cu toate fetele de televizor şi mai nou ascult radioul”, prin urmare, n-am putut afla cine a marcat şi cine a fost eliminat.
În tot cazul, vacanţa asta a fost una complet diferită de cele de până acum, cu atât mai mult cu cât n-am cheltuit nimic, totul era pe gratis. Dar ca să intri în vreo cinci locuri ca să iei ceea ce la intrare e recomandată drept „painea lui Dumnezeu!”, iar când ajungi la tejghea ţi se da o franzelă nici măcar proaspătă parcă nu e chiar potrivit. Zic şi eu, până când mă voi lămuri cum se mulţumesc tabloizii doar cu privitul altora şi cum pot trăi din asta, ca să import această modă şi în oraşul meu.
Acest articol a fost publicat pentru prima oară pe blogul personal.
Se încarcă comentariile...
