Ora de religie sau de istorie a religiilor?

Asociaţia Secular-Umanistă reia dezbaterea pe tema utilităţii educaţiei religioase. De cealaltă parte, Biserica acuză organizaţia de „vid spiritual“. Noua Lege a educaţiei nu a adus nicio modificare: religia a rămas materie în trunchiul comun şi este predată în continuare într-un mod confesional.

Asociaţia Secular-Umanistă susţine că în şcoli trebuie predată Istoria Religiilor, şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult. Organizaţia a lansat în această lună campania „Stop îndoctrinării religioase în şcoli", prin care vor să informeze părinţii asupra potenţialelor abuzuri la care sunt supuşi copiii la orele de religie.

„Nu cerem scoaterea religiei din şcoli, fiindcă este garantată prin Constituţie", subliniază vicepreşedintele Asociaţiei, Toma Pătraşcu. „Copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre «păcat», «iad» şi «diavoli» şi li se induce astfel ideea că nerespectarea cu stricteţe a «poruncilor» îi condamnă la «osânda veşnică».

Mai mult, o fată de evrei practicanţi nu a avut cum să părăsească ora de religie, fiindcă nu avea ce să facă în intervalul orar respectiv. Într-un oraş din Moldova, preotul-profesor l-a făcut pe un elev «fiu al Satanei» pentru că era catolic. Patriarhia spune că sunt cazuri izolate. Noi spunem însă că ele există, sunt reale", continuă Pătraşcu.

Biserica contraatacă

În Bucureşti există mai multe bannere ale campaniei, unul afişat chiar în zona Patriarhiei. Oficialii Bisericii Ortodoxe Române au reacţionat rapid, declarând că organizaţia se află „într-un vid spiritual". „Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a Pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni", se arată în comunicatul Patriarhiei. 

Prin lege, părinţii pot cere retragerea copilului de la ora de religie. Elevul nu are însă o alternativă educaţională: fie stă acasă, dacă şcoala organizează orarul astfel încât religia să fie prima sau ultima oră, fie aşteaptă la bibliotecă sau în clădire.

Într-una dintre variantele Legii educaţiei, pregătite de Guvern, se propunea ca „la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar". Articolul a fost scos însă din lege în Parlament, la cererea patriarhului Daniel.

Vicepreşedintele ASUR spune că a fost introdusă obligativitatea de a primi binecuvântarea cultului pentru a deveni profesor de religie, un lucru deloc obiectiv, în opinia sa. Cum răspunde Ministerul Educaţiei? Şefa Direcţiei de Învăţământ Preuniversitar, Liliana Preoteasa, spune că programa şcolară va fi schimbată, ca la multe alte materii, însă ezită în a declara că nu se va mai preda confesional religia. „Copiii au dreptul de a nu participa la orele de religie, dar nu pot pleca din şcoală. Asta nu înseamnă că sunt obligaţi să stea în clasă".

Ora de religie

Şi subiectul icoanelor în şcoli a stârnit controverse

Gina Hozoc este profesoară de religie la Şcoala Generală „Jose Marti" nr. 56 din Bucureşti. Predă această materie de 16 ani, de când „ajutată de duhovnic şi-a descoperit harul". „Aveam un serviciu foarte bun, la Centrul de Calcul, însă părintele Galeriu m-a cunoscut mai bine decât m-am cunoscut eu şi mi-a dat ascultare să fac Facultatea de Teologie şi să devin profesoară de religie", spune ea.

Elevii ei de clasa a VI-a sunt încântaţi de ora de religie. Aproape 15 copii răspund voluntar la întrebările profesoarei despre taina preoţiei. Fetele din primele bănci flutură agitat cele două degete ridicate. „Ca să devii preot trebuie să ai chemare de la Dumnezeu", explică o fetiţă. Ce înţeleg copiii de 12 ani prin chemare la Dumnezeu? Ne-au răspuns pe rând: „Înseamnă că, prin rugăciune, poţi să vorbeşti cu El", spune un băiat.

„Un fel de îndemn", crede colega lui. „Chemarea poate să vină şi din copilărie, nu-i aşa?", îi întreabă profesoara, fără să-i lase să răspundă. „Când eşti gata să dai viaţa ta pentru Dumnezeu", adaugă o fetiţă. Când ajung la dictarea despre spovedanie, profesoara Hozoc îi întreabă pe copii ce sfaturi vor da ei unui om bolnav. „Să se ducă la biserică, să aibă credinţă", răspund copiii de clasa a VI-a: „Iese medicul din discuţie?"

 „Daa!" „Cum aşa? Nu, nu uitaţi de medic, medicul vindecă trupul, iar sufletul cine-l vindecă?" „Domnul!", răspund copiii. Prin cine?, întreabă profesoara. „Prin preoţi". "Da! Preoţii prin taina hirotoniei primesc harul vindecării", îi aprobă mulţumită profesoara.

„Unii copii nu rezistă presiunii psihologice"

Astfel de ore, prin care copiii sunt învăţaţi că orice în viaţă se rezolvă cu „ajutor de la Domnul" reprezintă pericole pentru dezvoltarea psihică a copiilor. Părinţii trebuie să verifice dacă cei mici îşi schimbă comportamentul sau dezvoltă obsesii. „Unii copii nu rezistă presiunii psihologice şi clachează", atrage atenţia Asocia­ţia Secular Umanistă.

Religia în alte ţări

În şcolile din Franţa sunt predate doar câteva noţiuni. În Anglia, elevii primesc instruire religioasă non-confesională. La spanioli este predată religia catolică, dar şi alte religii, dacă există suficiente cereri. În Suedia, religia se predă de 10 ani, dar non-confesional.

"Copiilor li se repetă obsesiv despre «păcat», «iad» şi «diavoli». "
Toma Pătraşcu
vicepreşedinte ASUR

"Copiii au dreptul de a nu participa la orele de religie, dar nu pot pleca din şcoală. "
Liliana Preoteasa
director în Ministerul
Educaţiei