De ce este blocat învăţământul preuniversitar?

Ambiţiile şi orgoliile blochează învăţământul preuniversitar. Cu consecinţe dramatice în privinţa evoluţiei şi dezvoltării sale, în proiectarea traseului educaţional al copiilor şi, mai ales, în privinţa formării profesionale, care stă la baza unei pieţe a muncii atractive şi competitive.

În paradigma generată de conducerea ministrului Andronescu am ajuns la:

- Ultimul sau ultimele locuri pe care se plasează învăţământul românesc în clasamente internaţionale;

- O acută lipsă de specialişti şi meseriaşi necesari unei economii competitive şi atractive în ochii investitorilor români şi străini;

- Abandon şcolar masiv, anul aceste 30%, la trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a;

- Absenţa unui curriculum adecvat noilor realităţi economice şi sociale, globalizării şi crizelor de tot felul care ne încearcă;

- Lipsa unui sistem de evaluare standardizat şi unitar la nivel naţional;

- Absenţa motivării salariale, legată de performanţă şi rezultatele muncii;

Cel mai mare blocaj se referă la structura şi arhitectura învăţământului preuniversitar.

În loc să lase Legea Educaţiei Naţionale să-şi producă efecte într-un număr de ani, în decembrie 2012 Guvernul României a mutilat-o prin Ordonanţe de Urgenţă, a creat un haos legislativ pentru ca nimeni nu s-a preocupat să pună în acord articolele modificate cu restul legislaţiei.

În momentul de faţă se contrazic articolele între ele, se împiedică proiectarea unui arhitecturi curriculare, a unei hărţi a competenţelor aşteptate de la elevi, Învăţământul Tehnico-Profesional nu are direcţie de evoluţie, dat fiind că elevii care nu se simt în stare să urmeze liceul abandonează şcoala după clasa a VIII-a, pentru că nici Şcoala profesională nu-i poate primi fără clasa a IX-a. E un haos total.

Unde va fi clasa a IX-a?

Declaraţiile ministrului Pricopie, cu privire la măsuri viitoare privind admiterea la liceu cu minimum media cinci, privind şcoala profesională care i-ar cuprinde şi pe elevii de clasa a VIII-a, curriculumul gimnazial, proiectarea resurselor umane, financiare şi materiale, producţia de manuale, toate sunt blocate de indecizia privind locul clasei a IX-a: la gimnaziu sau la liceu?

Totul este blocat între orgoliul Ecaterinei Andronescu, care susţine şi se bate pentru rămânerea clasei a IX-a la liceu, neconcretizată încă în plan legislativ şi refuzul premierului Victor Ponta de a mai accepta schimbări la Legea Educaţiei Naţionale (LEN), după ce a refuzat abrogarea acesteia şi înlocuirea ei cu Codul Educaţiei, creat de Ecaterina Andronescu şi sindicate.

Finanţarea urmează elevul nu se aplică

Importanta prevedere din LEN

„Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat”,

 Prevedere ce ar fi dat o gură de oxigen învăţământului privat să facă ceeace învăţământul de stat nu poate face, a fost prorogată prin OUG 92 până la 31 decembrie 2013, dar probabil va fi prorogată din nou, pe fondul sărăciei din bugetul de stat. Aşa că statul cheltuie banii contribuabililor aiurea, fără să fie în stare să facă ceeace aceştia au atâta nevoie, dar nu-i lasa nici pe întreprinzătorii privaţi să folosească banii beneficiarilor, să facă mai bine ce nu e în stare statul să facă.

Curriculumul la dispoziţia şcolii practic desfiinţat

A fost eliminată prin OUG 92/2012 prevederea importantă din LEN, care descentraliza o parte din curriculum:

LEN: art 66 (4) În cadrul Curriculumului naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.

Articolul modificat:

(1) Numărul de ore alocat disciplinelor de studiu/modulelor de pregătire este stabilit prin planurile-cadru de învăţământ şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate.

(2) În cadrul Curriculumului naţional, ponderea disciplinelor obligatorii, respectiv a celor opţionale se stabileşte prin planurile-cadru, astfel încât să fie respectate atât principiul asigurării egalităţii de şanse şi al echităţii, cât şi principiul relevanţei şi al descentralizării.

Aşa de bine a fost „descentralizat” că, la curriculumul pentru primar, deja reglementat, se asigură 0-1 ore pentru opţionale, în loc de 5-6 ore.

Cum vor putea fi promovate interesele locale şi regionale, ale comunităţilor, este clar: nu vor putea fi promovate, nu vor putea  influenţa procesul de învăţământ.

Politizarea managementului şcolar

Toţi managerii şcolari, inspectori, directori, directori adjuncţi, sunt numiţi cu delegaţie, pentru un an, pentru a putea fi controlaţi şi şantajaţi să facă ce zice puterea politică.

Nu mai există manageri cu postul ocupat prin concurs, care să aibă stabilitate patru ani, să conducă unităţile şi perosonalul didactic conform cu interesele educaţiei, de multe ori diferite de ale puterii politice.

Părinţii au fost daţi afară din Consiliile de Administraţie, pe principiul că vor bloca prin absenţă funcţionarea aceestuia. Aşa că beneficiarii serviciilor educaţionale, care le şi plătesc prin taxe şi impozite, nu au niciun cuvânt de spus. Alţii le decid soarta educaţiei copiilor lor.

Despre competenţele profesionale ale multora dintre manageri nici nu poate fi vorba.

Nu funcţionează motorul motivării salariale

A rămas nerezolvată legătura dintre salarizare şi performanţele şi rezultatele muncii salariaţilor din educaţie. Nici în LEN nici în actuala conducere politică, în ciuda anunţurilor repetate ale premierului că doreşte să schimbe această stare anormală şi să ia exemple de la privaţi.

Funcţionează în continuare principiile: „munceşti sau nu munceşti, acelaşi salariu primeşti”, „obţinerea de foloase maxime cu eforturi minime”, „educaţia este locul în care nimeni nu dă socoteala de nimic”.

Esta clar că până când nu se va schimba această stare de lucruri nu vom avea profesori performanţi şi nici tineri capabili amatori să vină în învăţământ să-şi dedice cariera profesoratului, pentru un salariu de 800 lei la început de carieră.

Salarizarea după grade şi vechime este moştenirea comunismului, de care a scăpat sistemul privat, nu şi cel bugetar.

Nu funcţionează centre de excelenţă

În LEN se prevede

ART. 57

(1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Ei bine, nu s-au creat şi nu funcţionează aceste centre de excelenţă astfel încât sute, poate mii de copii, capabili de performanţe înalte nu au unde să şi le dezvolte şi valorifice, mai ales atunci când familiile lor sunt sărace şi nu-şi permit pregătire suplimentară pentru copii lor supradotaţi.

Că astfel de copii se pierd până la urmă şi urmează trasee educaţionale tradiţionale, fără legătură cu faptul că sunt supradotaţi într-o anumită direcţie, nu pare să deranjeze pe nimeni din conducerea politică, care nu are nevoie de oameni capabili şi competenţi. Dar societatea, ţara, are nevoie şi de astfel de oameni capabili.

Din motive de spaţiu am prezentat doar o parte dintr contradicţiile şi neajunsurile din legislaţia educaţiei şi formării profesionale.

În concluzie, învăţământul preuniversitar este blocat între orgoliile dnei Andronescu şi reticenţele lui Victor Ponta. Nu se ştie dacă se va aplica LEN până la capăt, sau nu, nu se pot proiecta paşii următori în evoluţia sistemelor de educaţie, nu se pot anticipa traseele educaţionale care se potrivesc copiilor, se cheltuie şi puţinii bani alocaţi educaţiei aiurea şi fără eficienţă şi scopuri bine delimitate.

Cine pierde? Societatea în ansamblul său, piaţa forţei de muncă, economia şi, în final, nivelul nostru de trai.