PNL a atacat la CCR proiectele PSD de amânare a ratelor şi utilităţilor
0
Partidul Naţional Liberal a sesizat la Curtea Constituţională a României (CCR) proiectele de lege iniţiate de PSD care propun amânarea ratelor la bănci şi utilităţilor, iniţiative ce au fost adoptate săptămâna trecută de Camera Deputaţilor.
„Pe principiul «Fă-te că munceşti», PSD a depus două iniţiative legislative scrise pe «genunche», parcă de Viorica Vasilica Dăncilă şi Dănuţ Andruşcă. Deşi Constituţia prezumă o corectă loialitate între Guvern şi Parlament, PSD încearcă practic să împiedice măsurile luate deja de guvern, prin înregistrarea iniţiativelor în aceeaşi zi în care au fost adoptate de guvern. Şi fără avizul Consiliului Economic şi Social! În graba de a sabota măsurile luate deja de guvern, majoritatea toxică a PSD a trecut aceste proiecte cu tăvălugul, fără dezbatere parlamentară şi fără avize de la comisii importante, precum cea juridică sau economică. Celor două iniţiative le lipsesc punctul de vedere al guvernului şi impactul socio-economic, juridic şi bugetar, deşi PSD, partidul populismului, deschide calea unor «facilităţi», care în final, vor fi suportate tot de cetăţeni, fie în plata lunară a ratei majorate la bancă, fie în factura mai costisitoare la utilităţi”, afirmă Florin Roman, liderul deputaţilor PNL.
El susţine că, în cazul suspendării ratelor la bănci, măsura propusă nu face diferenţa între rău platnici şi buni platnici, propunerea PSD tratând la fel pe cei cu plata la zi a ratelor şi pe cei care nu au plătit de 3 luni.
„În cazul facilităţilor fiscale, în care PSD propune amânarea plăţilor la utilităţi, în comunicarea publică, populiştii au «uitat» să amintească de măsura acoperirii golului la operatorii de distribuţie, din credite, ceea ce înseamnă ca după 3 luni, PSD le face cadou românilor facturi greu împovărătoare. La fel şi în cazul CAS şi CASS”, afirmă Roman.
Potrivit lui, în forma propusă, cele două proiecte nu sunt doar neserioase, ci şi amatoriste şi populiste.
„Propunerile domnilor Ciolacu, Ponta şi ale aliaţilor de strânsură, întorc România în vremurile epocii de aur a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, cu efecte devastatoare pentru economia naţională şi cetăţenii români. Populismul şi iresponsabilitatea acestor politicieni declanşează o nouă criză, cea economică, care va genera aruncarea economiei în prăpastie şi va genera pierderea a sute de mii de locuri de muncă. Deputaţii liberali au explicat în cadrul aşa ziselor dezbateri parlamentare, neconstituţionalitatea adoptării acestor legi populiste şi iresponsabile. Cu toate acestea, PSD, Pro România şi acum, «oamenii noi» în politică, au votat cot la cot, din perspectivă pur electorală, în contradicţie totală cu funcţionarea unei economii funcţionale, oricum şubrezită de criza pandemică. Asigurăm cetăţenii oneşti ai României şi mediul financiar că aceste legi toxice nu vor intra în vigoare, că vom răspunde cu responsabilitate la pericolul populismului PSD”, a mai afirmat Florin Roman.
Sesizarea PNL:
a Legii pentru suspendarea rambursării creditelor (PL-x 132/2020), pe care o considerăm neconformă cu o serie de articole din Constituţia României, pentru motivele expuse în continuare.
I. Situaţia de fapt
1. În data de 24.03.2020 a fost înregistrat la Senat, sub nr.b115/2020, ca iniţiativă a unui grup de deputaţi şi senatori, Proiectul de lege pentru suspendarea rambursării creditelor. În conformitate cu art. 75 alin. (1) teza a II-a din Constituţia României, republicată, proiectul de lege a fost supus Senatului spre dezbatere şi adoptare, ca prima cameră sesizată în acest domeniu.
2. Proiectul de lege a primit următoarele avize/raport la Senat:
- aviz favorabil, cu observaţii şi propuneri, din partea Consiliului Legislativ;
- aviz favorabil din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări;
- aviz favorabil, cu amendamente, din partea Comisiei economice, industrii şi servicii;
- raport favorabil, cu amendamente, din partea Comisiei pentru buget, finanţe, activitate bancară şi piaţa de capital
3. Deşi a fost solicitat, nu a fost primit avizul Consiliului Economic şi Social.
4. În data de 31.03.2020, propunerea legislativă a fost adoptată de Senat, fiind înregistrate 86 voturi pentru, 27 împotrivă şi 17 abţineri.
5. În data de 01.04.2020, propunerea legislativă a fost înregistrată la Camera Deputaţilor, sub nr. 132/01.04.2020.
6. În data de 02.04.2020 a fost adoptat Raportul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, cu o serie de amendamente faţă de proiectul de lege.
7. În raport cu prevederile art. 75 alin. (1) din Constituţie, Camera Deputaţilor este Cameră decizională în această materie, proiectul urmând să fie supus votului acestui for.
8. În data de 03.04.2020, legea a fost adoptată în Plenul Camerei Deputaţilor.
II. MOTIVE EXTRINSECI DE NECONSTITUŢIONALITATE
II.1. Neconstituţionalitatea în raport cu prevederile art. 1 alin. (4) şi (5) coroborat cu art. 115 alin. (5) şi (7) din Constituţie
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020, a fost instituită starea de urgenţă pe întreg teritoriul României pe o durată de 30 de zile, având în vedere evoluţia situaţiei epidemiologice internaţionale determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2..
În data de 30.03.2020, a intrat în vigoare Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2020 privind acordarea unor facilităţi pentru creditele acordate de instituţii de credit şi instituţii financiare nebancare anumitor categorii de debitori (în continuare, OUG nr. 37/2020), ca urmare a publicării sale în Monitorul Oficial nr. 261 din 30.03.2020 şi a depunerii, spre aprobare, Senatului României, în aceeaşi zi. Proiectul acestei Ordonanţe de Urgenţă s-a aflat, iniţial, pe ordinea de zi a Şedinţei Guvernului României din data de 26.03.2020, însă nu a fost publicat decât ulterior modificării sale în Şedinţa Guvernului României din 30.03.2020.
Adoptarea acestei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului a reprezentat o preocupare manifestă a autorităţii executive inclusiv anterior înscrierii pe ordinea de zi a Şedinţei Guvernului din 26.03.2020. Această preocupare rezultă din declaraţiile reprezentanţilor Guvernului, făcute anterior adoptării acestui act normativ, în sensul pregătirii cadrului normativ optim pentru adoptarea unei astfel de Ordonanţe de Urgenţă, cu ascultarea tuturor actorilor implicaţi în punerea ei în aplicare, în special a reprezentanţilor mediului bancar.
Cu toate acestea, prin Adresa înregistrată sub nr. 115/24.03.2020 la Biroul Permanent al Senatului, un grup de cinci senatori şi deputaţi iniţiatori a înaintat Biroului Permanent al Senatului, spre dezbatere şi adoptare, în temeiul art. 74 din Constituţia României, Propunerea legislativă având ca obiect Legea pentru suspendarea rambursării creditelor, având acelaşi obiect de reglementare cu cel al OUG nr. 37/2020. Conform ştampilei aplicate pe acest document, înregistrarea la Senat a operat sub nr. 181/30.03.2020.
Ulterior, în şedinţa din 31.03.2020, plenul Senatului a adoptat propunerea legislativă înregistrată sub nr. 181/30.03.2020, cu amendamente, şi a trimis forma astfel adoptată către Camera Deputaţilor, în calitatea sa de cameră decizională în această procedură legislativă.
Prin începerea procedurii legislative, odată cu înregistrarea la Senat, sub nr. 181/30.03.2020, a Propunerii legislative având ca obiect Legea pentru suspendarea rambursării creditelor spre Biroul Permanent al Senatului, Parlamentul a intervenit în procedura demarată de Guvernul României, finalizată prin adoptarea OUG nr. 37/2020, prin acte manifest împotriva comportamentului constituţional loial, de natură a crea incertitudine pentru destinatarii actelor normative în discuţie, în faţa unui potenţial paralelism legislativ inacceptabil, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 115 alin. (5) şi (7) din Constituţia României.
În acest context, din perspectivă legală ,potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţia României, Statul român se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, în cadrul democraţiei constituţionale, ceea ce implică o delimitare explicită a competenţelor fiecăreia dintre autorităţile care constituie fiecare dintre cele trei puteri ale statului. Având în vedere raporturile de conlucrare dintre aceste autorităţi, separaţia şi echilibrul puterilor implică şi un comportament constituţional loial al acestora, în activitatea lor şi în raport cu celelalte. În acest sens, art. 115 alin. (4) din Constituţia României prevede că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora.
Astfel, cooperarea loială între Guvern şi Parlament se manifestă inclusiv prin instituţia delegării legislative şi, implicit, prin posibilitatea Guvernului de a reglementa relaţiile sociale în ipoteza în care aceasta reclamă urgenţă, în contextul unor situaţii sociale excepţionale, precum cea existentă în România începând cu 16.03.2020.
Totodată, art. 1 alin. (5) din Constituţia României prevede că respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Prin aceasta, autorităţile publice primesc sarcina de a respecta nu doar conţinutul normelor prevăzute în Constituţie, dar şi a actelor normative, fie acestea organice sau ordinare.
Considerăm aplicabile, în primul rând, mai multe dispoziţii normative de ordin constituţional şi legal, pe care le vom expune în cele ce urmează.
Aşa cum am arătat, ulterior adoptării OUG nr. 37/2020, acest act a fost depus spre aprobare Senatului României, conform art. 115 alin. (5) din Constituţia României, care prevede astfel:
„(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)”.
Totodată, arătăm că, în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (7) şi (8) ale art. 115 din Constituţia României:
„(7) Ordonanţele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse şi ordonanţele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3) .
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei”.
În plus, conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aplicarea dispoziţiilor art. 115 alin. (7) din Legea fundamentală implică posibilitatea Parlamentului, cu ocazia dezbaterii legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă intrate în vigoare, să aprobe ordonanţa de urgenţă, chiar cu modificarea, completarea, abrogarea sau suspendarea unor dispoziţii ale acesteia. Astfel, legiuitorul este competent să adopte măsuri de corelare a soluţiilor legislative preconizate cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei.
Astfel, Parlamentul, cu prilejul adoptării legii de aprobare a OUG nr. 37/2020, urma să aibă posibilitatea modificării dispoziţiilor prevăzute de această ordonanţă de urgenţă. Or, soluţia introducerii pe ordinea de zi a şedinţei plenului Senatului şi începerea procedurii legislative cu privire la Propunerea legislativă depusă la Senat sub nr. 181/30.03.2020 fiind neconstituţională, nelegală şi lipsită de utilitate în contextul existenţei acestei posibilităţi pentru autoritatea legiuitoare.
În al doilea rând, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede, la art. 16, următoarele:
„(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.
(2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.
(3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare”.
Curtea Constituţională s-a pronunţat, în mai multe rânduri, cu privire la necesitatea evitării paralelismelor de reglementare, inclusiv recent, prin Decizia nr. 731/2019, prin care a reţinut că: ”stabilirea în privinţa aceleiaşi situaţii premisă a unor consecinţe juridice diferite, care se exclud reciproc, relevă o contradicţie în concepţia legiuitorului şi nu poate fi acceptată.”
Astfel, Legea nr. 24/2000 impune, pe de o parte, evitarea oricărui paralelism legislativ cu ocazia elaborării de noi acte normative şi, pe de altă parte, armonizarea actelor normative aflate în vigoare, în vederea eliminării paralelismelor legislative deja existente la data intrării în vigoare a acestei legi.
În al treilea rând, chiar Regulamentul Senatului prevede, la art. 89, următoarele:
„(2) La întocmirea şi aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgenţă, proiectelor de lege sau propunerilor legislative care sunt în competenţa Senatului, ca primă Cameră sesizată”.
Astfel, chiar actul normativ de organizare a activităţii Senatului impune asigurarea unei priorităţi a dezbaterilor având ca obiect, în primul rând, ordonanţele de urgenţă (prin ipoteză, a proiectelor de lege de aprobare vizând ordonanţele de urgenţă, depuse la Senat), iar, apoi, a proiectelor de lege aflate în procedură de urgenţă. Or, un astfel de proiect de lege este şi cel de aprobare a OUG nr. 37/2020, conform art. 115 alin. (5) din Constituţia României.
În fapt, odată cu publicarea în Monitorul Oficial a OUG nr. 37/2020, aceasta a fost depusă şi la Senat, în data de 30.03.2020, aceeaşi zi în care a fost depusă şi Propunerea legislativă înregistrată la Senat sub nr. 181/30.03.2020. Or, în Şedinţa plenului Senatului din 31.03.2020 a fost introdusă pe ordinea de zi şi dezbătută doar propunerea legislativă nr. 181/30.03.2020, iar nu şi Proiectul de lege de aprobare a OUG nr. 37/2020.
În ce priveşte jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale a României cu privire la conflictele de natură constituţională dintre Guvern, pe de o parte, şi Parlament, de cealaltă parte, arătăm că, deşi nu este identificabilă o situaţie similară aflată, în trecut, pe rolul instanţei de contencios constituţional, anumite considerente ale deciziilor anterior pronunţate de aceasta îşi pot găsi aplicabilitate şi în contextul prezentei speţe.
Astfel, prin Decizia nr. 1221/2008, publicată în M. Of. al României nr. 804/02.12.2008, Curtea Constituţională a reţinut, în considerente, următoarele:
„(...) în condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.730 din 28 octombrie 2008, condiţiile şi criteriile de acordare a acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art. 61 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării»”.
Ipoteza avută în vedere în pronunţarea soluţiei din Decizia nr. 1221/2008 este aceea a emiterii de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă prin care, în fapt, acesta refuză explicit aplicarea şi executarea unei legi votate de Parlament şi promulgate de Preşedintele României, încălcând, astfel, comportamentul constituţional loial, rezultat din principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
În prezenta cauză, situaţia este una inversă, însă principiile enunţate de Curtea Constituţională permit aplicarea tezei reciproce considerentului anterior citat. Pentru a ajunge la această concluzie, trebuie să avem în vedere că ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public.
De asemenea, cu privire la principiul cooperării loiale, Curtea Constituţională s-a pronunţat în numeroase cauze. Semnificativă este Decizia nr. 765/2016 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, în cuprinsul căreia Curtea reaminteşte fundamentul acestui principiu, care derivă din prevederile art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţie, în sensul că :
”48. (...) revine, în principal, autorităţilor publice sarcina de a-l aplica şi respecta în raport cu valorile şi principiile Constituţiei, inclusiv faţă de principiul consacrat de art. 147 alin. (4) din Constituţie referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor instanţei constituţionale [a se vedea, cu privire la înţelesul principiului comportamentului loial al autorităţilor publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, Decizia nr. 260 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 30, sau Decizia nr. 681 din 23 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 13 decembrie 2016, paragraful 21]. De asemenea, în acelaşi sens, Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a subliniat că scopul dispoziţiilor constituţionale este şi acela de a permite buna funcţionare a instituţiilor, în baza cooperării loiale dintre acestea [a se vedea Avizul privind compatibilitatea cu principiile constituţionale şi statul de drept a acţiunilor Guvernului României cu privire la alte instituţii ale statului şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de modificare a Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului de modificare şi completare a Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului în România, adoptat de Comisia de la Veneţia la cea de-a 93-a Sesiune Plenară (Veneţia, 14-15 decembrie 2012), paragraful 87]; aceste recomandări sunt reguli cu valoare de principiu şi constituie premisele necesare exerciţiului oricărei democraţii constituţionale [a se vedea Decizia nr. 334 din 26 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 5 iulie 2013].”
Ca urmare a intrării în vigoare a Decretului Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020, prin care a fost decretată, la nivel naţional, starea de urgenţă în faţa riscului de infecţie cu coronavirusul SARS-CoV-2, urmată de încuviinţarea, de către Parlamentul României, prin Hotărârea nr. 3/2020, a măsurii adoptate prin acest Decret, autoritatea legislativă a României admite întrunirea condiţiilor referitoare la urgenţă, care impun adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unor atingeri grave aduse interesului public, inclusiv prin măsuri de ocrotire a debitorilor, prin facilităţi precum cele prevăzute de OUG nr. 37/2020.
Având în vedere aceste aspecte, coroborate cu dificultăţile procedurale specifice procedurii parlamentare, fie şi această procedura de urgenţă, dublate de restricţiile sociale instituite în contextul răspândirii virusului SARS-CoV-2, de natură a îngreuna deliberarea specifică unei proceduri parlamentare, apare ca necesară adoptarea unor măsuri precum cele ce fac obiectul OUG nr. 37/2020 pe calea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului, tocmai pentru a nu permite producerea unor vătămări iremediabile, ocazionate de întârzieri în adoptarea unor măsuri necesare, de interes public.
Astfel, având în vedere urgenţa de reglementare şi toate împrejurările anterior dezvoltate, la fel de dăunătoare pentru interesul public şi, totodată, împotriva conduitei impuse de un comportament constituţional loial, este intervenţia Parlamentului, prin începerea unei proceduri legislative distincte – în afara procedurii de aprobare a ordonanţei de urgenţă, prevăzută de Constituţie –, asupra unui domeniu reglementat pe calea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, precum este intervenţia Guvernului într-un domeniu reglementat prin lege de către Parlament, aşa cum s-a reţinut prin Decizia CCR nr. 1221/2008.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a arătat, Parlamentul poate, cu prilejul dezbaterii Proiectului de lege de aprobare a OUG nr. 37/2020, inclusiv să modifice prevederile acesteia, însă într-un cadru reglementat chiar de Constituţie, care exclude riscul naşterii unor paralelisme legislative.
Or, din analiza procesului legislativ, astfel cum rezultă din fişele celor două proiecte de acte normative, înregistrate la Senat, este evidentă încălcarea de către Parlament a principiului cooperării loiale în relaţia cu Guvernul, precum şi a dispoziţiilor legale evocate.
Din Fişa de la Senat a Propunerii legislative pentru suspendarea rambursării creditelor (L 181/2020), rezultă că aceasta a fost prezentată în Biroul permanent al Senatului la data de 24.03.2020 şi a fost trimisă în data de 30.03.2020 la comisii, în vederea avizării. De asemenea, propunerea a fost trimisă la Consiliul Legislativ, în data de 27.03.2020, şi a fost obţinut avizul în data de 30.03.2020. Comisiile au discutat propunerea legislativă în zilele de 30.03.2020 şi 31.03.2020, iar plenul Senatului a adoptat Propunerea legislativă în data de 31.03.2020.
Tot din Fişa de la Senat a Proiectului de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 37/2020 privind acordarea unor facilităţi pentru creditele acordate de instituţii de credit şi instituţii financiare nebancare anumitor categorii de debitori, depusă la Senat, rezultă că acest proiect de lege a fost înregistrat la Senat la data de 30.03.2020 şi trimis pentru aviz la Comisia economică, industrii şi servicii, cu termen de avizare stabilit pe data de 31.03.202.
Semnificativ este faptul că, în data de 31.03.2020, Comisia economică, industrii şi servicii nu a luat în dezbatere proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 37/2020, deşi adoptarea acestuia trebuia făcută tot în regim de urgenţă, conform art. 115 alin. (5) din Constituţie. În schimb, această comisie a luat în dezbatere exclusiv propunerea legislativă pentru suspendarea rambursării creditelor, deşi primise proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 37/2020 şi avea termen fixat pentru aviz în aceeaşi zi cu propunerea legislativă. Mai mult decât atât, din cuprinsul raportului acestei comisii, rezultă că propunerea legislativă a fost adoptată cu amendamente, care în mod vizibil sunt nemotivate şi contrare conţinutului normativ al OUG nr. 37/2020, cele mai elocvente amendamente fiind cele prin care se interzice capitalizarea dobânzii şi se extinde aplicarea legii la ”colectorii de creanţe”. Mai mult decât atât, în aceeaşi zi de 31.03.2020, Plenul Senatului a adoptat legea.
Este evident comportamentul neloial al Senatului care, în condiţiile în care era sesizat în aceeaşi zi cu două proiecte, respectiv Proiectul de Lege pentru aprobarea OUG nr. 37/2020 şi Propunerea legislativă pentru suspendarea rambursării creditelor, care au acelaşi obiect de reglementare, a dezbătut şi a adoptat propunerea legislativă, cu amendamente vădit contrare OUG nr. 37/2020, alegând, însă, să lase în nelucrare proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 37/2020, publicat în Monitorul Oficial şi, astfel, intrat în vigoare, deşi, în mod evident, acesta avea prioritate, iar Senatul, în cadrul dezbaterilor în comisii, putea să-i aducă modificări.
După adoptarea legii de către Senat, aceasta a fost discutată în comisiile Camerei Deputaţilor la data de 2.04.2020 şi adoptată în Plen la data de 03.04.2020, de asemenea, în contra OUG nr. 37/2020 şi, prin forţa împrejurărilor, cu ignorarea existenţei pe rolul Parlamentului a proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr. 37/2020.
Vă rugăm să constataţi că Legea este neconstituţională în ansamblul său deoarece încalcă dispoziţiile art.1 alin.(4) din Constituţia României.
Se încarcă comentariile...
