CNSM: Volumul creditelor acordate prin programul Prima casă a căpătat o dimensiune sistemică

Volumul creditelor acordate prin programul „Prima casă” a căpătat o dimensiune sistemică şi este necesară ţintirea mai bună a programului din punct de vedere social, prin revizuirea condiţiilor de accesare, potrivit Raportului anual al Comitetului Naţional pentru Supravegherea Macroprudenţială (CNSM).

 „În prezent, volumul creditelor acordate prin programul «Prima casă» a căpătat o dimensiune sistemică, atât în ceea ce priveşte stocul de împrumuturi (31,9 miliarde lei, reprezentând 26% din total credite acordate populaţiei, la martie 2018), cât şi în ceea ce priveşte fluxul de credit ipotecar (acesta a totalizat 64% din cel acordat în anul 2016 şi 58% din cel acordat în anul 2017)”, se spune în raport.

Conform documentului, în condiţiile majorării importante a preţurilor imobiliare şi ale avansului susţinut al creditării populaţiei, acordarea de împrumuturi ipotecare „Prima casă” cu un LTV (avansul solicitat la acordarea creditului n.r.) de până la 95%, considerând dimensiunea sistemică a acestui portofoliu, poate genera vulnerabilităţi în eventualitatea unor ajustări viitoare. Mai mult, programul a căpătat un caracter prociclic în ultimii ani, stimulând creditarea într-un segment care are acum o dinamică importantă.

Caracterul sistemic al programului poate crea probleme din punct de vedere al stabilităţii financiare, în special prin suprastimularea cererii de locuinţe, existând deja semnale de îngrijorare privind evoluţiile recente ale preţurilor locuinţelor, creşterea expunerii statului faţă de sectorul bancar în opoziţie cu tendinţele observate la nivel european în ceea ce priveşte reglementarea prudenţială (în prezent, valoarea garanţiilor este de aproximativ 21,5 miliarde lei), supraîndatorarea debitorilor, în condiţiile în care gradul de îndatorare a persoanelor care au contractat credite „Prima casă” este unul ridicat chiar şi în condiţiile unui nivel scăzut al ratelor de dobândă şi creşterii veniturilor, iar aceste credite au o senzitivitate ridicată la modificarea ratei dobânzii.

Raportul precizează că analizele recente privind îndatorarea populaţiei indică faptul că sunt oportune realizarea unei evaluări aprofundate şi revizuirea, din punct de vedere social, a condiţiilor de accesare a programului „Prima casă”, având în vedere importanţa sa în creditul acordat populaţiei.

Totodată, documentul menţionează că, începând cu cea de-a doua reuniune a CNSM, pe agendă au fost înscrise analize care au avut ca scop prezentarea unor vulnerabilităţi identificate asupra stabilităţii sistemului financiar românesc respectiv sănătatea companiilor nefinanciare din România şi îndatorarea populaţiei.

O vulnerabilitate la adresa stabilităţii financiare identificată de CNSM se referă la creşterea îndatorării populaţiei, ce poate avea efecte negative importante atât asupra sistemului financiar, cât şi asupra creşterii economice viitoare. În prezent, gradul de îndatorare s-a majorat considerabil, o treime dintre debitorii care au contractat un credit în ultimul an având, în medie, un grad de îndatorare de peste 55%. În scopul aprofundării analizelor care să sprijine fundamentarea deciziilor CNSM privind atenuarea riscurilor la adresa stabilităţii financiare ca urmare a creşterii îndatorării populaţiei, CNSM a recomandat înfiinţarea unui grup de lucru din care să facă parte reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor Publice şi ai Băncii Naţionale a României.

Potrivit raportului, îndatorarea totală a populaţiei a fost în creştere pe parcursul anului 2017, avansând cu 8,1% în termeni anuali, pe fondul continuării majorării creditării bancare într-un ritm alert (+7,5%). Factorul principal determinant al dinamicii pozitive a creditului bancar a fost creşterea importantă a valorii mediane a unui împrumut, indiferent de destinaţia acestuia, în timp ce numărul de credite contractate a fost mai redus în anul 2017 faţă de anul 2016. Valoarea mediană a unui credit ipotecar s-a majorat cu 12%, iar cea a unui credit de consum cu 15% faţă de anul 2016.

Gradul de îndatorare la nivelul individual al debitorilor, exprimat ca raportul între serviciul datoriei şi venit, era de circa 28% pentru creditele aflate în stoc în luna martie 2018, în timp ce pentru debitorii care au contractat împrumuturi noi în ultimele 12 luni acesta a fost marginal mai ridicat (31%).

Gradul de îndatorare este puternic senzitiv la şocuri asupra ratei de dobândă, în cazul cărora acesta ar înregistra cea mai mare creştere (comparativ cu materializarea unor şocuri asupra cursului de schimb sau venitului). În cazul unei creşteri a ratei dobânzii cu 2 puncte procentuale, debitorii cu credite ipotecare ar experimenta o creştere medie a gradului de îndatorare de circa 6 puncte procentuale şi cei cu credite de consum o majorare de circa 1 punct procentual. O scădere cu 6% a salariilor debitorilor ar putea conduce la o majorare a DSTI cu circa 2 puncte procentuale pentru cei cu credite ipotecare şi cu aproximativ 1,5 puncte procentuale pentru debitorii cu credite de consum. În acelaşi timp, o depreciere substanţială a monedei naţionale ar avea un efect moderat asupra debitorilor cu credite ipotecare (creştere a DSTI cu circa 3 puncte procentuale), în contextul reducerii stocului de împrumuturi în valută.

Astfel, potrivit acestora, şocurile economice sau financiare care pot afecta gradul de îndatorare ar avea aşadar un impact direct asupra stării de neperformanţă a debitorilor. În mod deosebit, efectul majorării ratelor de dobândă cu circa 2 puncte procentuale asupra DSTI s-ar translata într-o creştere a probabilităţii de nerambursare pe un orizont de un an cu circa 6% în cazul creditului ipotecar şi cu aproximativ 0,7% în cazul celui de consum. Materializarea cumulată asupra DSTI a unor şocuri de dobândă (+2 puncte procentuale), venit (-6%) şi curs de schimb (+35%) ar conduce la o creştere a probabilităţii de nerambursare cu 20% pentru debitorii cu credite ipotecare şi cu 2% pentru cei cu credite de consum.

Conform documentului, un instrument important pentru limitarea îndatorării excesive a populaţiei vizează limitarea valorii creditului la o pondere din garanţia asociată, avansul reprezentând diferenţa dintre valoarea garanţiei şi valoarea creditului.