Adevărul Live. Ce pot face bugetarii cărora le scad lefurile după legea salarizării. Micu, ZRP: Pentru unii, salariul net scade cu peste 35-40%

Peste 3% din salariile din sistemul bugetar vor scădea în urma aplicării legii salarizării unitare. Cătălin Micu, avocat specializat în dreptul muncii din cadrul Zamfirescu Racoţi&Partners, a explicat la Adevărul Live, de ce creşterile salariale se traduc în mai puţin bani în buzunare şi ce trebuie să facă bugetarii pentru a îndrepta nedreptăţile.

De ce creşterile salariale se traduc pentru unii bugetari în mai puţini bani în buzunar?

Avem de a face cu o aplicare sistematică a unor articole de legi care, în realitate, plafonează acea majorare de 25% pe care şi-a dorit-o legiuitorul prin legea 153. Practic, în aceeaşi lege 153, trei rânduri mai jos, există o plafonare a nivelului salariilor ce urmează a creşte cu 25% la nivelul salariului brut din anul 2022. Prin urmare, acest nivel brut al salariului din 2022 este deja atins pentru majoritatea categoriilor de bugetar, iar practic această mărire de 25% este diluată sau plafonată excesiv. Sunt situaţii în care practic această mărire nu există. Aceasta este prima situaţie negativă, respectiv plafonarea.

Al doilea aspect negativ care conduce în final la un venit net diminuat este aplicarea ordonanţei 79/2017. Trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat face practic ca salariul brut să fie afectat de această scădere cu 20%, în final veniturile nete fiind afectate. În medie, scăderea cel puţin pentru anumite categorii de bugetari este de aproximativ 20%.

Cu cât scad salariile?

Pe cifre absolute nu ştiu, însă procentele pot varia între 3-% până la peste 20% şi sunt şi cazuri în care salariile scad cu mai mult de atât. Sunt exemple concrete în care salariul scade cu peste 35-40% şi mă refer la salariul net, la ceea ce efectiv încasează salariatul.

Ce se întâmplă cu sporurile?

Sporurile acordate vin să atenueze această scădere a veniturilor nete, însă cel puţin din aprecierea noastră aceste sporuri nu pot fi considerare ca mijloace de acoperire a diferenţei rezultate ca urmare a transferului contribuţiilor. Acestea urmau a fi aplicate în orice context, nu pentru a se încerca să se estompeze acest efect negativ asupra salariilor, pe care îl are transferul contribuţiilor.

În mediul public, guvernanţii au introdus aceste sporuri tocmai pentru a arăta că de fapt statul a avut grijă de angajaţii săi şi pentru a atenua această scădere.

În realitate cred că e o pistă incorectă, injustă, sporurile trebuie să rămână în afara sferei de discuţie.

Deci pentru unii bugetari ar fi scăzut mai mult salariile dacă s-ar fi aplicat în mod strict legea salarizării şi transferul contribuţiilor şi dacă nu le-ar fi acordat sporuri.

În mod cert. Cel puţin pentru unele categorii de bugetari, reducerile veniturilor nete s-ar fi dus dincolo de jumătate, dincolo de 50%, raportat la nivelul veniturilor nete din decembrie 2017.

În 2010 ministrul Muncii semna o sesizare la Curtea Constituţională depusă de PSD prin care susţinea că tăierea salariilor bugetarilor încalcă dreptul de proprietate. Putem compara anul 2010 cu prezentul?

Legea 118/2010 adoptată în regim de asumarea răspunderii Guvernului în Parlament prevedea clar o diminuare cu 25% a tuturor veniturilor personalului plătit din fonduri publice. Prevederea era foarte clară, foarte simplu de aplicat, nu ridica sub nicio formă probleme legislative intervenite în 2017 şi chiar în 2018.

Diferenţa semnificativă între 2010 şi 2017 constă în climatul economic în care au intervenit modificările.

Dacă în 2010 diminuarea salariilor cu 25% a fost generată de criza economică pe care România o traversa la acel moment, în 2017 situaţia este inversă, dacă ne raportăm la datele Institutului de Statistică (INS): România a avut creştere economică, nu scădere economică.

De fapt acest aspect a fost sesizat şi de Curtea Constituţională (CCR), care a fost sesizată cu excepţie de neconstituţionalitate a legii prin care s-au tăiat salariile în 2010, a conchis Curtea că într-adevăr statul are un drept suveran în ceea ce priveşte posibilitatea de a dispune majorarea sau diminuarea salariilor personalului plătit din fonduri publice, însă acest drept de dispoziţie al statului trebuie să fie motivat de elemente de natură obiectivă, de elemente de interes public. Şi atunci Curtea a constatat că necesitatea salvgardării economiei României este un motiv obiectiv şi suficient pentru a putea să motivezi această tăiere a salariilor cu 25%. De asemenea, Curtea în 2010 a constatat că această măsură este constituţională, inclusiv pentru că avea o aplicare limitată la un an de zile.

Scăderea veniturilor nete din 2017 nu vine nici în contextul unei crize economice şi nu este nici o măsură aplicabilă pentru un an de zile, ci este o măsură aplicabilă pentru cel puţin patru ani de zile.

De aici, probabil că se vor ridica excepţii de neconstituţionalitate cu privire la legea 153, probabil şi cu privire la Ordonanţa 79, utilizându-se în argumentare tocmai argumentele Curţii Constituţionale din 2010.

O altă diferenţă: Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în 2010 că da, statul poate să ia măsuri în ceea ce priveşte majorarea sau scăderea salariilor personalului plătit din fonduri publice, însă această măsură trebuie să fie una de utilitate publică. Adică să fie adoptată în condiţii în care economia sau alt parametru să fie apărat de această măsură.

Or, la momentul acela inclusiv Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că salvgardarea economiei naţionale prin această măsură este considerată o măsură de utilitate publică.

Să vedem ce spune Curtea în momentul în care o să fie sesizată cu o acţiune având ca obiect scăderea salariilor în 2017.

Deci teoretic nu ar exista niciun fel de justificare constituţională pentru aceste tăieri de salarii?

Dacă avem în vedere argumentele Curţii din 2010, da, nu avem o justificare care să fie considerată constituţională.

Din punct de vedere juridic, ce ar putea face un bugetar căruia i-a scăzut salariul prin legea salarizării?

Ceea ce mare parte din bugetari deja au făcut, bugetari ale căror venituri nete au fost deja afectate, au contestat această măsură. Cel mai probabil vom ajunge din nou ca această măsură contestată de către bugetari să ajungă spre analiza Curţii Constituţionale. Având în vederea ceea ce Curtea a considerat în 2010, personal nu văd cum ar putea să fie considerată una ce întruneşte stringenţele constituţionale.

Mizez pe o decizie a Curţii Constituţionale prin care să fie sancţionate aceste dispoziţii care vor fi atacate.

Pe de altă parte cred că din nou vom ajunge la această măsură să fie pe masa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, făcând iarăşi apel la practica CCR din 2010, cel mai probabil ar trebui să fie sancţionată această măsură, pentru că nu este o măsură care să aibă o utilitate publică.

Cred că la CEDO se va ajunge în final. Momentan, instanţele judecătoreşti din România vor fi sesizate cu cereri de chemare în judecată prin care statul este solicitat să acopere diferenţa salarială dintre decembrie 2017 şi ianuarie 2018.

Prin urmare, cred că singura opţiune pe care poate să o aibă fiecare dintre bugetarii afectaţi este aceea de a încerca să îşi găsească dreptatea utilizând căile de atac în instanţă.

Ce ar trebui să atace: legea salarizării sau OUG 79?

Nu cred că există o soluţie aplicabilă în mod unanim, ci pentru fiecare categorie în parte sunt mecanisme juridice care ar putea fi folosite.

Principial, într-adevăr, pot fi atacate atât dispoziţii din legea 153, cât şi dispoziţii din OUG 79/2017. 

Rămâneţi pe adevarul.ro pentru principalele declaraţii.