În INCERTRANS, guvernanţa corporativă înseamnă „lupul paznic la oi“. Ce nereguli i-a găsit Camera de Conturi Bucureşti fostului şi actualului director

În locul unui manager privat şi profesionist, potrivit normelor de guvernanţă corporativă, Guvernul a preferat să-l readucă la INCERTRANS – Institutul de Cercetări din subordinea Ministerului Transporturilor – pe fostul director Daniel Costache, care a mai fost pe acest post şi a creat instituţiei prejudicii depistate de Camera de Conturi Bucureşti.

Institutul de Cercetări în Transporturi – INCERTRANS SA – a fost condus, între anii 2004 şi 2010, de directorul general George Daniel Costache, finul senatorului PSD Şerban Nicolae, care este la rândul său finul lui Ion Iliescu.

Camera de Conturi intră pe fir

Încă din primul său an de mandat, în decembrie 2004, despre Costache se ştie că a înregistrat în contabilitatea societăţii o factură de 240 de milioane de lei (vechi), pe care INCERTRANS-ul acelor vremuri i-a achitat Asociaţiei Municipale de Rugby Bucureşti, Costache fiind, în trecut, un practicant al acestui sport, membru în diverse asociaţii de profil şi chiar preşedinte al Rugby Club Griviţa.

Doar că plata s-a făcut fără să existe un contract de sponsorizare. Contract de care, oricum, institutul avea nevoie exact cât chelul de o tichie de mărgăritar. Şi au mai urmat alte sponsorizări, către diverse cluburi şi asociaţii sportive. Spre exemplu, 29.000 de lei noi au fost daţi de institut Federaţiei Române de Rugby, tot fără existenţa vreunui contract. Aşa se face că, în martie 2010, Camera de Conturi Bucureşti intră pe fir şi găseşte o serie de ilegalităţi comise de Costache.

Astfel, el şi-a stabilit singur remuneraţia de 16.500 de lei lunar, în plină austeritate bugetară, deşi nu avea voie să încaseze mai mult decât un secretar de stat, adică 6.700 de lei.

De altfel, potrivit anchetatorilor, Costache şi-a dat singur numeroase stimulente grase, după cum arată un document al Camerei de Conturi: „Prin nerespectarea în totalitate a Contractului de mandat, a Actului Constitutiv şi a Hotărârii AGA, în anul 2009 directorul general al INCERTRANS a beneficiat de un premiu anual de performanţă în sumă de 137.695 de lei“.

Deplasări gratis, deconturi grase

În 2008, cu ocazia unor deplasări în Italia, Olanda şi Germania, partenerii străini au suportat toate cheltuielile lui Costache cu deplasarea, cazarea şi diurna, deci INCERTRANS nu trebuia să dea niciun ban. Aşa că directorul Costache a mers gratis, potrivit protocolului. După care însă, întors în ţară, el a decontat şi a băgat în buzunar cheltuielile achitate deja de parteneri, în valoare totală de 4.300 de euro...

Raportul Camerei mai evidenţiază şi că, de-a lungul mandatului, Costache a comis o serie de ilegalităţi cum ar fi diurne majorate de 2,5 ori faţă de plafonul maxim admis, deplasări fără mandat aprobat de ministru sau cheltuieli pentru confortul propriu, trecute în deconturile către institut (de exemplu, o pereche de pantofi de 250 de euro plătiţi de INCERTRANS).

2013: lupul revine ca paznic la oi

Surprinzător sau nu, în primăvara anului 2013, USL şi-aexercitat din plin puterea şi a decis că George Daniel Costache este tocmai bun să revină în fotoliul de director general al INCERTRANS.

Sursele „Adevărul“ au arătat că numirea acestuia,în 2013, a fost total ilegală, făcută de un CA nestatutar, format din doar doi membri, dar asta probabil că nu mai surprinde pe nimeni.

Interesant este însă că, în cadrul Adunării Generale a Acţionarilor SC Institutul de Cercetări în Transporturi INCERTRANS SA din zilele de 10 şi 11 iulie 2013, la propunerea revenitului în funcţia de director general Costache, a fost modificat chiar actul constitutiv al institutului.

Motivul schimbării a fost acela că nu-i conferea lui Costache posibilitatea de a fi director general, dat fiind procesul intentat lui de institut, prin care i se imputa prejudiciul creat societăţii (amintit mai sus).

Noul act constitutiv modifică îndeosebi atribuţiile şi criteriile de numire a directorului general, care acum au doar o natură reprezentativă, fără nicio responsabilitate executivă.

Guvernanţă corporativă doar pe hârtie

Anterior, în ianuarie 2013 (pe când Costache nu ocupa scaunul directorial), a avut loc o altă AGA, în cadrul căreia actul constitutiv a fost de asemenea schimbat, pentru implementarea Ordonanţei de Urgenţă 109/2011, care stabileşte reguli clare de guvernanţă corporativă pentru regiile autonome şi societăţile comerciale controlate de stat, de la alegerea membrilor Consiliului de Administraţie până la transparenţă în publicarea rezultatelor financiare şi a hotărârilor adunărilor generale ale acţionarilor.

Reamintim că partenerii internaţionali ai Guvernului (FMI, Comisia Europreană, Banca Mondială) au apreciat că aceste reguli sunt un pas important pentru eficientizarea companiilor de stat.

Ordonanţa prevede, între altele, ca în termen de trei luni să se desfăşoare un concurs pentru selecţia directorului general, pe criterii stipulate în actul constitutiv. Dar la INCERTRANS nu s-a întreprins nicio acţiune pentru încadrarea în prevederile Ordonanţei.

Una peste alta, Costache şi-a croit un nou act constitutiv – pe placul său, am putea spune – şi, oricum, este deja evident faptul că, azi, institutul nu funcţionează în legalitate din acest punct de vedere.

Costache renunţă la urmărirea lui... Costache

Pentru a scăpa de prejudiciul pe care l-a cauzat institutului, în anteriorul său mandat de director general dintre anii 2004-2010, Costache a propus şi a obţinut acordul acţionarului majoritar, Ministerul Transportului, pentru schimbarea firmei de audit extern.

În urma procesului intentat de INCERTRANS lui Costache, instanţa a admis în parte acţiunea, obligându-l pe acesta la plata sumei de 176.931 de lei către institut. Dar, ciudat, INCERTRANS-ul condus de Costache a renunţat la pretenţii pentru sumele de 4.301 de euro, reprezentând cheltuieli de deplasare, 1.500 de euro, reprezentând contravaloarea creanţei şi daune moratorii, precum şi la cheltuielile de judecată.

Aceste renunţări ale Incertrans au fost decise chiar de cel în cauză, directorul general Costache, pentru a mai diminua din prejudiciul care i se impută, acestea fiind dealtfel singurele aspecte procesuale asupra cărora el mai putea interveni.

Mai mult decât atât, Costache a intentat, în 2012, un proces societăţii şi foştilor membri ai Consiliului de Administraţie, pentru a fi despăgubit în urma demiterii. În acest dosar, Judecătoria sectorului 3 se află în pronunţare.

Pe scurt, Costache – în calitate de director general – a interzis ca institutul să mai fie reprezentat în înstanţă, pentru a se putea apăra. Costache nu a obţinut din partea CA al societăţii aprobarea ca instituţia să nu mai fie reprezentată în instanţă, toate deciziile sale fiind luate pentru servirea intereselor proprii, nicidecum ale instituţiei.

Din documentele acestui proces reiese că reprezentantul pârâţilor a solicitat judecătoriei un delegat care să apere instituţia din rândul membrilor CA „cu excepţia lui Costache“ şi a unei alte persoane, de asemenea implicată în litigiu.

Suveică pentru un „tun“ în zona rezidenţială Domenii

Un tun serios a fost tras de Costache cu un teren al institutului, în suprafaţă de 177 mp, situat în sectorul 1 - zona Domenii, pe strada Măgura Slătioara nr. 4. În timpul mandatului său, Costache a scos terenul la vânzare, fiind cumpărat fictiv (aşa cum afirmă angajaţii INCERTRANS) de o persoană, care apoi a vândut terenul altei persoane, tot fictiv, iar de la această terţăparte terenul a ajuns, în fine, la adevăratul destinatar - Costache.

O suveică construită cu rostul de a acoperi de fapt urmele, fiindcă nu se cădea să cumpere domnul director general chiar de la firma pe care o „păstorea“.

Preţul plătit de Costache este interesant: 35.000 euro (mai puţin de 200 euro/mp), la Domenii, în plin boom imobiliar, adică la preţurile din 2007!), pentru un teren care valora, la acea dată, cel puţin 250.000 de euro.

Ce face acum, noul-vechiul director general? Externalizează servicii, fără vreo justificare economico-financiară, schimbă organigrama institutului după cum vrea el (probabilca să aibă oamenii la mână, mai ales pe cei care nu s-au raliat manevrelor sale) şi aduce noi angajaţi, mare parte inutili institutului, dar supuşi şi recunoscători.

„Costache presimte că nu va sta mult în fotoliul de director, şi trebuie să tragă tare, cât mai are timp“, după cum au mai arătat sursele noastre.