Falsă pledoarie pentru căsnicia ratată

Falsă pledoarie pentru căsnicia ratată

Răzvan Vasilescu, Dan Aştilean şi Dana Dogaru, în spectacolul „Meşteşugul vieţii“

Piesa cu care Teatrul Bulandra a deschis stagiunea, „Meşteşugul vieţii“, un spectacol în regia lui Felix Alexa, îi prilejuieşte omului contemporan un dialog cu sine însuşi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înscriindu-se într-un fel de poetică regizorală personală, montarea de la Sala Izvor, pe un text al dramaturgului israelian Hanoch Levin, îşi propune, la prima vedere, să desfacă mecanismele după care funcţionează un cuplu la 30 de ani de la căsătorie. Poetica personală presupune un tip de abordare valabilă atât pentru piesele clasice, cât şi pentru cele contemporane, prin care Felix Alexa gândeşte textul dinspre interior spre exterior, dinspre detaliu către lumea cea mare...

O anume limpezime a textului, lăsat să existe în toată frumuseţea lui, confundabilă la prima vedere cu ceea ce s-ar putea numi „o regie discretă", este cea mai importantă dintre caracteristicile spectacolului de la Teatrul Bulandra. Dar, în acest caz, tocmai „regia discretă" face ca motoarele interne ale textului să funcţioneze în ritmul potrivit, în aşa fel încât nuanţele multiple ale replicilor să se impună de la început şi până la sfârşitul reprezentaţiei.

Aşezată sub lupă, istorioara lui Levin despre o căsnicie ratată capătă conotaţii mai largi în interpretarea lui Felix Alexa, mergând până la ratarea unei existenţe şi a unei lumi întregi, conştientizate într-o noapte oarecare. Iar accentele absurde ale piesei - începută într-o cheie realistă - îşi fac simţită prezenţa, permiţându-i regizorului să jongleze cu nuanţele şi cu psihicul spectatorului şi folosind în acelaşi scop şi muzica Adei Milea. Care, din când în când, opreşte în loc şi timpul, şi povestea, creând un fel de fereastră spre nicăieri, atât de potrivită cu încăperea fără acoperiş în care se desfăşoară totul.

Un bărbat şi o femeie

În decorul realizat de Nina Brumşilă - interiorul dezolant al unei camere banale - doi oameni, soţ şi soţie, desfac în miez de noapte, cu o cruzime care stârneşte râsul, iţele unei căsnicii eşuate. Tocmai acest sentiment al eşecului îl creează decorul, iar regia, timp de o oră şi jumătate, se joacă în permanenţă, pendulând între disperări concrete şi starea apăsătoare de absurd. Camera, în mijlocul căreia se află două paturi simple şi a cărei senzaţie de sordid este accentuată crud în cele câteva intermezzouri cu melodiile Adei Milea, în timpul cărora lumina devine galbenă şi chinuitor de tristă, este universul în mic.

Felix Alexa îşi conduce povestea şi actorii printre meandrele şi capcanele replicilor, în aşa fel încât spectacolul să tulbure şi să stârnească nelinişti, nu să ofere răspunsuri. Bărbatul care se trezeşte în miez de noapte şi simte nevoia să ucidă visul soţiei care doarme lângă el, insensibilă, este imaginea masculinităţii ratate,  pentru o clipă devenind conştient de propria ratare. Iar felul cum e construit pe scenă de Răzvan Vasilescu aduce în prim-plan tocmai cu aceste nuanţe, subliniind trăsătura definitorie a personajului: o furie disperată şi absurdă, asociată pe alocuri cu slăbiciunea infantilă.

Celălalt protagonist al jocului căsniciei, femeia smulsă din vis în toiul nopţii, este, la rândul ei, întruparea feminităţii apuse, care apelează la şantaje tipice. Cu un ascuţit simţ al umorului şi cu o capacitate destul de rară de a construi imagini din inflexiunile vocii, Dana Dogaru creează în spectacolul lui Felix Alexa un personaj complex şi cu nesfârşite nuanţe. Tot timpul între gesturi de fetiţă care-şi joacă rolul şi gesturi de femeie care ştie încă, la orice vârstă, să arunce în luptă arsenalul feminin, cu atât mai trist, cu cât din el n-a mai rămas decât cenuşa, Dana Dogaru lucrează totul cu o delicioasă fineţe a detaliului.

Singurătate şi umor

Rolul lui Dan Aştilean acţionează precum un catalizator straniu al energiilor celor doi şi, în acelaşi timp, ca un contrabalans la nefericirea lor. Vecinul care dă buzna în casa soţilor la miezul nopţii, îmbrăcat în pijamale cu maimuţoi albaştri, este, pe de o parte, imaginea însingurării şi, pe de altă parte, întruparea tentelor de absurd caracteristice personajelor lui Samuel Beckett, reunind în sine ambele tendinţe ale spectacolului, care poate fi descifrat în mai multe direcţii. Prin el, doza lor de nefericire pare mai mică şi-i ajută să înveţe să-şi trăiască ratarea şi să şi-o asume, transformând finalul într-o falsă pledoarie pentru căsnicie.

Momentul cel mai puternic din spectacol, un fel de barometru interior al jocului dragostei şi-al urii, al ratării şi-al posibilităţii împlinirii, al seducţiei şi-al pierderii puterii de seducţie, rămâne cel al tangoului. În el, Felix Alexa închide toată tristeţea anilor care au trecut, tot farmecul feminităţii pierdute şi toată neputinţa bărbatului de a mai iubi... toate „vindecate" în final de una dintre cele mai cinice replici pe care ar putea-o rosti o femeie: „Bătrâneţea e cel mai bun leac pentru căsnicie".

"Bătrâneţea e cel mai bun leac pentru căsnicie.''
Hanoch Levin dramaturg

Info

- Teatrul Bulandra, Sala Izvor
- „Meşteşugul vieţii"
- De: Hanoch Levin
- Regia: Felix Alexa
- Scenografia: Nina Brumşilă
- Muzica: Ada Milea
- Distribuţia: Răzvan Vasilescu, Dana Dogaru, Dan Aştilean
- Data premierei: 16 octombrie 2011
- Preţ bilet: 32,40 lei

citeste totul despre: