Cronică de moravuri: Celebritate instantanee

Conceptul de 15 minute de celebritate a fost inventat de un artist care se juca în mod serios cu instantaneul.

Ieri. Dar asta nu ar fi fost niciodată posibil dacă americanul Edwin Land nu ar fi pus pe piaţă, în 1947, primul aparat de fotografiat ce producea instantanee, numit Land Camera, la 10 ani după ce fondase Corporaţia Polaroid. Aparatul era prevăzut cu o cameră obscură în miniatură şi, la câteva momente de la declanşare, elibera imaginea fotografiată, deja imprimată şi fixată pe suportul de celuloid. Cu alte cuvinte, instantaneul. Ne aflăm în plină epocă de glorie a fabricii de vedete produse de Hollywood. Fotografii puse la punct cu vedete strălucitoare stabileau cursul modelor şi deveneau noile icoane ale omului modern.

Un artist american a reuşit să parodieze şi să recicleze însă conceptul prestabilit de celebritate folosind chiar aparatul Polaroid, responsabil pentru fotografiile instantanee. În studioul său newyorkez „The Factory", Andy Warhol fotografia celebrităţile momentului cu un aparat Polaroid, cerând nici mai mult, nici mai puţin de 25.000 de dolari pe un portret de 40 de inchi. Modelul de Polaroid utilizat de Warhol se numea Big Shot şi a existat pe piaţă numai doi ani. Artistul îşi fotografia subiecţii pe fundale neutre. Fotografiind deopotrivă celebrităţi (Debbie Harry, Robert Wilson sau vedete de moment a căror faimă se datora statutului lor financiar - Pia Miller) cât şi oameni care îşi doreau celebritatea, artistul transfera surplusul unora spre lipsa celorlalţi, inventând noi perspective şi interpretări ale conceptului şi stipulând că, la un moment dat, fiecare om beneficiază de „15 minute de celebritate" (una dintre seriile sale se numea, spre exemplu, „Manufacturing Fame" - „Fabricând celebritatea").Pe parcursul anilor '60 şi '70, Warhol a realizat mii de instantanee, multe dintre ele aflându-se astăzi pe pereţii celor mai prestigioase muzee de artă contemporană.

Azi. În tendinţa deja curentă a postmodernismului, inventatorul esteticii PopArt este, la rândul său, reinterpretat. Celor care recontextualizează estetica sa, cum ar fi, spre exemplu, artista americană K. Madison Moore, li se transferă, la rândul lor, o fărâmă de celebritate, prin intermediul omului care reformulase însuşi conceptul.