Jocul de-a identitatea

Colin Farrell, în rolul unui spion, în filmul „Total Recall“

Cu toate că nu e rău făcut, noul „Total Recall“ nu poate rezista comparaţiei cu filmul inspirator de-acum douăzeci de ani, cu Schwarzie şi cu Sharon Stone în rolurile principale.

După cum ar trebui să ştie orice spectator de film, noua premieră „Total Recall. Memorie programată" este remake-ul marelui succes „Total Recall", realizat de Paul Verhoeven în 1990. Întrebarea este: pentru ce să refaci filmul perfect în felul său, cum a fost cel al lui Verhoeven? Doar pentru că, aşa cum spunea mult-regretatul Freddie Mercury, „spectacolul trebuie să continue", iar industria trebuie să macine în conti­nuare bugete uriaşe.

Este imposibil de evitat comparaţia cu filmul de acum două decenii, avându-i pe Arnold Schwarzeneg­ger şi pe Sharon Stone pe generic. Apoi, trebuie spus că acest nou „Total Recall" se alătură, şi el, listei - destul de lungi, de-acuma - de filme inspirate din opera marelui scriitor SF american Philip K. Dick (1928-1982). Pe listă se află cel puţin o capodoperă - „Blade Runner" (1982), de Ridley Scott -, două filme care aspiră la acest statut: „Minority Report" (2002), de Steven Spielberg, şi „A Scanner Darkly" (2006), de Richard Linklater, dar şi multe filme (sub-)mediocre.

Idealism subiectiv

Scriitor unic în felul său, Philip K. Dick s-a exprimat aproape exclusiv în graniţele science-fiction-ului, dar opera sa depăşeşte în mod clar limitările genului. Combinaţie de Simon Magul (a cărui reîncarnare Dick, cu minţile deviate, se credea în ultimii ani de viaţă) şi de George Berkeley, gândirea - şi toată opera - scriitorului poate fi redusă la următoarea întrebare: „Trăiesc cu adevărat ceea ce mi se întâmplă sau stau întins într-un scaun cu electrozi la tâmplă şi mi se pare că trăiesc ceea ce mi se întâmplă?". Sistematic, în cărţile sale, Dick demonstrează că nu se poate da un răspuns definitiv la această întrebare.

De fapt, povestirea „We Can Remember It For You Wholesale" / „Ne putem reaminti totul pentru dumneavoastră" - care a inspirat scenariul primului „Total Recall" - nu are decât câteva pagini şi a apărut la noi pe vremuri într-un Almanah Anticipaţia. Este doar ideea unui om torturat de un vis/coşmar, care, încercând să-şi implanteze amintiri false, descoperă că acele imagini erau de fapt amintiri reale şi că guvernul i-a fabricat o identitate falsă. Restul (toată acţiunea - lupta cu un regim dictatorial, expediţia aventuroasă pe Marte) a fost adăugat alterior, pentru a da conţinut unui film SF de mare public, cu Arnold pe generic.

Efecte abundente

Problemele de identitate ale lui Doug Quaid - muncitor obişnuit visând la Marte, de fapt un super-agent guvernamental căruia i s-a şters memoria reală - făceau farmecul filmului din 1990, şi ele sunt exploatate şi de actualul scenariu. În plus, avem referiri clare la clasice ale genului, precum „Blade Runner", „1984" sau „Matrix". Accentul este pus însă, acum, în mod clar pe efectele speciale, şi aici excelează filmul. Chiar dacă ele sunt bine folosite, iar oraşul - Pământul viitorului - în acest film este foarte bine făcut, remake-ul nu se justifică totuşi, artistic vorbind.

Spre deosebire de filmul lui Verhoeven, nu mai avem niciun episod marţian, ci o complicată (dar nu şi complexă) intrigă politică între cele două extremităţi ale Pământului: Federaţia Unită a Britaniei şi Colonia. Dacă acolo îi aveam pe Arnie şi pe Sharon Stone, într-o scenă istorică de luptă corp la corp, încheiată cu uciderea soţiei de către Quaid, aici îi avem pe Farrell - un actor destul de insipid - şi pe Kate Beckinsale, urmărindu-l ca o fiară până la sfârşitul filmului. Nesfârşita luptă dintre cei doi este un motiv suficient de plictiseală.

Info

Total Recall. Memorie programată  (SUA, 2012)
Regia: Len Wiseman
Cu: Colin Farrell, Kate Beckinsale, Jessica Biel
Rulează la: Cinema City Cotroceni