Altă genealogie

Nu suntem doar produsul unei familii sau al unui mediu sau al unei religii sau al unei răni şi repudieri, suntem, până la urmă, şi produsul lecturilor noastre. Cărţile sunt un esenţial „joc secund“ al biografiei, o genealogie livrescă mai importantă nu odată decât cea înscrisă în arhivele eredităţii.

În aventura necunoscutului din pagini putem găsi rude mai apropiate, mai statornice decât cele din registrul stării civile şi un privilegiat refugiu din haosul diurn şi nocturn al calendarului. Fiinţele din rafturile bibliotecilor sunt o altă po­pulaţie a lumii, care ne vorbeşte despre mintea şi sufletul celei din recensământul planetei cu mai durabilă înrâurire decât scandalurile zilei. Adevăraţii noştri „tovarăşi de drum", deznădejde şi nădejde.

Predecesorul nostru Filon din antica Alexandrie îndrăznea să afirme că doar intelectul dă adevărata măsură şi imagine a dumnezeirii şi că natura intelectuală a Logosului reprezintă o afinitate spirituală mai profundă decât cea naţională sau organică şi este premisa filiaţiei divine.

Vânătoarea de lectură

Am evocat adesea şocul hipnotic, la 9 ani, când am intrat, fascinat, după anii de urgie şi ură ai prigoanei, nu doar în „nada florilor" dintr-un fermecător orăşel moldovenesc, ci şi în lumea lui Creangă. Renaşterea în limba română atunci a început şi mi-a intermediat, în adolescenţă şi ulterior, până la senectutea americană de azi, marile clipe de răvăşire şi fascinaţie, interogaţie şi vitalitate, dubiu şi adoraţie ale unei altminteri zdruncinate traiectorii existenţiale. După Transnistria, am descoperit precaritatea sporită de faptul că treceam din dictatura antonesciană în cea socialistă, nu doar păgubit de prea multe, ci, mai ales, de lipsa unei biblioteci de familie în care atâţia dintre concetăţenii scutiţi de avatarurile mele puteau găsi o adevărată redută de rezistenţă.

M-am dedat, atunci, cu fervoare, vânătorii după orice şansa de lectură. Am citit, în pubertate, orice puteam accesa: „Tânăra gardă" şi excitaţiile lui Maurice Dekobra, „Povestea unui om adevărat", „Elevul Dima dintr-a şaptea", „Aventurile submarinului Dox", „Timur şi băieţii săi", „Pe Donul liniştit", „Reportaj cu ştreangul de gât", „Al nouălea val", „Problemele leninismului", dar şi Turgheniev şi Tolstoi, Sadoveanu şi Caragiale, Eminescu şi Bacovia, Fundoianu şi Shalom Alechem, Cehov şi Gogol, Balzac şi Fielding, Thomas Hardy şi Mark Twain. În anii studenţiei bucureştene m-am zăvorât în biblioteci cu Proust şi Blecher, Hortensia Papadat-Bengescu şi Thomas Mann, de-a dreptul „drogat" de scrisul lui Camil Petrescu, al cărui deces m-a gonit într-o neagră însingurare până în biserica din Cimitirul Bellu.

Au urmat, în perioada de relativă liberalizare editorială, Kafka şi Joyce, Faulkner şi Bulgakov, Babel şi Sábato, Virginia Woolf şi Kawabata, Dostoievski şi Bruno Schulz, Musil, latino-americanii şi mulţi, mulţi alţii. Ca să nu mai vorbim de lecturile „ilicite" din Soljeniţîn şi Shestov, Raymond Aron şi Camus, Koestler, Nadejda Mandelstam, Pasternak, Nietzsche, Céline.

În „casa melcului românesc"

Am urmărit, de asemenea, cu atenţie, literatura la zi a generaţiei mele şi a celei noi, în blugi şi orientare cosmopolită. Când mi-am constituit, în sfârşit, o reală bibliotecă a trebuit s-o abandonez neantului. „Des-ţărat" a doua oară prin capriciile deloc binevoitoare ale istoriei, trăiesc de peste 20 ani în Capitala Dada a exilaţilor, nu doar în „casa melcului românesc" - limba mea natală şi limba scrisului meu -, ci şi la încrucişarea metropolitană şi babilonică a multor culturi, spre care, din fericire, limba engleză mi-a oferit o fereastră largă pe care nu am cum s-o ţin prea multă vreme deschisă, retras, cum rămân, în vizuina propriilor obsesii şi proiecte. O vizuină privilegiată, totuşi, în zădărnicia ei, dacă iau act de cacofonia actualităţii, de vertiginoasa mercantilizare a culturii şi a conştiinţelor în epoca noastră de aur şi surogate, de persistenta pervertire a Logosului. Degradarea lecturii tocmai când e mai accesibilă decât oricând nu e singurul paradox pe care ni-l dăruiesc semenii. Gratitudinea mea faţă de povestea vorbii devine cu atât mai patetică. (Bard College, 10 iulie 2011)

"Degradarea lecturii tocmai când e mai accesibilă ca oricând nu e singurul paradox pe care ni-l dăruiesc semenii. Gratitudinea mea faţă de povestea vorbii devine cu atât mai patetică."
Norman Manea
scriitor

În legătură cu topurile de mai jos, cred şi azi că măsurătoarea în artă nu se poate face ca în sport, cu metrul şi cronometrul, şi că e bine aşa. Inefabilul - inclusiv inefabilul clipei - îşi revendică o nobilă supremaţie ludică în preferinţele noastre. Am ales cinci autori zăriţi azi-dimineată, în casa melcului, şi zece cărţi, culese la voia clipei, din vizuină.

Top 10 cărţi care m-au marcat

1. „Idiotul",  de F.M. Dostoievski. Primul volum din „Idiotul"  va fi distribuit miercuri, 20 iulie, cu ziarul „Adevărul", la preţul de 14,99 lei.
2. „Moartea lui Ivan Ilici", de Lev Nikolaevici Tolstoi
3. „Întâmplări în irealitatea imediată", de Max Blecher
4. „Metamorfoza", de Franz Kafka
5. „Hamlet", de William Shakespeare
6. „În căutarea timpului pierdut", de Marcel Proust
7. „Oblomov", de Ivan Alexandrovici Goncearov
8. „Omul fără calităţi", de Robert Musil
9. Proza scurtă, de Thomas Mann
10. „Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl", de Adelbert von Chamisso

Top 5 autori preferaţi

1. Marcel Proust (1871 - 1922)
2. Franz Kafka  (1883 -1924)
3. Robert Musil (1880 - 1942)
4. Mario Vargas Llosa (n. 1936)
5. Isaak Babel (1894 -1940)

Aniversare: scriitorul implineste 75 de ani

Norman Manea (n. 1936), unul dintre cei mai apreciati prozatori si eseisti romani, profesor de literatura europeana si „writer in residence” la Bard College, New York.

Scriitorul împlineşte pe 19 iulie vârsta de 75 de ani.

De la debutul din 1966 si pina in 1986, cind a plecat din tara, a publicat 10 volume, fiind distins cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1979) si Premiul Uniunii Scriitorilor (1984, anulat de Consiliul Culturii si Educatiei Socialiste).

In 1992 a primit Bursa Guggenheim si prestigiosul Premiu MacArthur, in 1993 Biblioteca Nationala din New York l-a sarbatorit cu prilejul acordarii distinctiei de „Literary Lion” al bibliotecii, in 2002 i s-a atribuit Premiul international de literatura Nonino pentru „Opera omnia”, iar in 2006, Premiul Médicis Étranger pentru Intoarcerea huliganului. In 2010 a primit din partea guvernului francez distinctia „Commandeur dans l’Ordre des Arts et des Lettres”.

Obsesia incertitudinii, volum In Honorem Norman Manea

Editura Polirom a lansat un volum bilingv (română şi engleză) dedicat celui mai tradus scriitor român în străinătate, Norman Manea. Obsesia incertitudinii. The Obsession of Uncertainty a fost prezentat în Statele Unite ale Americii, în cadrul Colocviului International „Norman Manea: a Celebration“, desfăşurat pe 27 şi 28 iunie la Bard Graduate Center din New York. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român din New York şi Bard College.

Eseuri pe marginea operei scriitorului, evocări ale prietenilor apropiaţi sau portrete inedite – toate acestea recompun, asemenea unui puzzle, „imaginea Autorului în Casa Melcului”.

Printre prietenii scriitori străini care au răspuns invitaţiei editurii de a se alătura proiectului se numără Philip Roth, Antonio Tabucchi, Homero Aridjis, Edward Hirsch, Antonio Muñoz Molina, Dieter Schlesak, Michael Kruger.
Autorii români cuprinşi în volum sunt Gabriela Adameşteanu, Paul Cernat, Paul Cornea, Sanda Cordos, Daniel Cristea-Enache, Devis Grebu, Carmen Muşat, Doru Pop, Claudiu Turcuş, Ion Vianu, Leon Volovici, Eran Sela, Virgil Duda, Silviu Lupescu.

Cartea mai cuprinde un „Cuvânt înainte” al Cellei Manea, un „Itinerar biografic” întocmit de Cella Manea şi Claudiu Turcuş, însoţit de fotografii din copilăria, tinereţea şi perioada de maturitate a scriitorului, precum şi lista tuturor volumelor publicate până în prezent pe tot mapamondul.

La realizarea volumului coordonat de Cella Manea şi George Onofrei au participat 50 de personalităţi ale lumii culturale contemporane mondiale.

Evenimentul „Norman Manea: A Celebration“ dedicat vieţii şi operei scriitorului a reunit editori, critici literari, prieteni şi colaboratori. Deschis de Leon Botstein, preşedintele Bard College, şi de Corina Şuteu, directorul Institutului Cultural Român din New York, colocviul a cuprins mese rotunde, prezentări şi proiecţia unui film documentar realizat special cu această ocazie.

Norman Manea este Francis Flournoy Professor in European Studies and Culture la Bard şi scriitor în rezidenţă al acestui Colegiu.

La Editura Polirom scriitorul a publicat: Intoarcerea huliganului (prima editie in 2003), Plicuri si portrete (2004), Fericirea obligatorie (ed. a II-a, 2005), Despre Clovni: Dictatorul si Artistul (2005), Anii de ucenicie ai lui August Prostul (ed. a II-a, 2005), Plicul negru (ed. a V-a, 2010), Sertarele exilului. Dialog cu Leon Volovici (2008), Inaintea despartirii. Convorbire cu Saul Bellow (2008), Vorbind pietrei (2008), Atrium (ed. a II-a, 2008), Variante la un autoportret (2008), Vizuina (2009) si Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian (2010).

Scriitorul a fost invitat de onoare al Targului de Carte Gaudeamus anul trecut.