Pictura ca stare de suflet

Pictura ca stare de suflet

Expoziţia „O poetică a intimităţii“, a pictoriţei Emilia Niculescu este deschisă în Sala Dalles din Bucureşti până la 20 august. Artista oferă cea de a cincea personală. Primele au avut loc în 1986 (New York), 1992 (Art-expo), 1996 (Institutul Cultural Francez), 1998 (galeria UNU, Bucureşti).

Născută în 1927, Emilia Niculescu a absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti în 1954. Autoare de pictură şi de tapiserie, participă de-a lungul anilor la mai multe expoziţii de artă decorativă, organizate la Moscova, Budapesta, Praga, Bratislava, Washington, Chicago, Lausanne, Milano...

Pretexte pentru pictură

Expoziţia de la Sala Dalles dezvăluie privitorului o artă sensibilă, în care lumea înconjurătoare devine pretextul unei subtile transpuneri picturale.

Fiecare lucrare are ca punct de pornire realitatea imediată: un copac, un peisaj, fructe, flori... Rezultatul este o construcţie delicată, în care linia compune imagini apropiate uneori de abstract, în care culoarea, pusă cu mare sobrietate, vibrează suprafaţa pânzei.

Unele compoziţii par, în primul moment, monocrome. Alteori, tuşa creează o atmosferă tamisată, misterioasă. Obiectele naturilor statice se multiplică, par a izvorî unele din altele, într-o generozitate a materiei pe care registrele suprapuse ale compoziţiei o ordonează şi o potenţează în egală măsură.

Peisaje cu ritm muzical

Peisajele Emiliei Niculescu au aceeaşi scriitură intimă. Frunzele copacilor sunt caligrafiate, lutul se uneşte cu plantele în culorile calde ale toamnei, apa devine trecere a timpului şi suport al sentimentelor ca într-o stampă orientală. Apropierea autoarei de natură este duală. Fiecare centimetru al peisajelor sale este în mişcare. Tuşele divizate, punctiforme uneori, semănând cu haşurile graficii, alteori, animă câmpurile, căpiţele de fân din „Peisaj cu nori“ de exemplu.

Rafinament şi eleganţă

Drumul Emiliei Niculescu în pictură poate fi urmărit în expoziţie. Sunt etalate lucrări de tinereţe, în care subiectele şi rezolvarea cromatică în culori de pământ amintesc de buna tradiţie interbelică. Există compoziţii din anii ’80, cu o arhitectură a compoziţiei care le apropie de studii („Masă ovală“). Pictura Emiliei Niculescu cucereşte, dincolo de desăvârşirea meşteşugului, prin rafinamentul şi eleganţa sentimentelor şi a relaţiei cu lumea.