"Nu se poate patrunde fara arta in Europa unita"

Pavel Bucur este un artist plastic pentru care lemnul, metalul, piatra sau marmura nu au secrete. Inaripata, Desprindere, Tacuta, Pasarea Carpatilor, Muzica, Ingerul alb, Icar, Primavara, Mistica,

Pavel Bucur este un artist plastic pentru care lemnul, metalul, piatra sau marmura nu au secrete. Inaripata, Desprindere, Tacuta, Pasarea Carpatilor, Muzica, Ingerul alb, Icar, Primavara, Mistica, Trinitate sunt cateva dintre temele dragi, pe care le-a materializat artistic. Operele sale sunt atat monumentale - pe langa cele din tara numarandu-se lucrari in Italia si Germania (anul trecut a terminat in Baknnang, Germania, Misterul noptii, o sculptura in piatra), - cat si de dimensiuni mai mici, acestea din urma fiind prezente mai mult in colectii particulare. Acum, Pavel Bucur lucreaza in Romania si l-am gasit la Timisul de Sus, langa Predeal. - Ati creat mult in strainatate, tara pe care ati preferat-o a fost Italia. De ce Italia? - Italia este o tara latina, calda, propice creatiei. Eu sunt nascut la Bistrita Nasaud, la munte si, de aceea, am iubit intotdeauna marea. In Italia ma simt bine, am prieteni, oameni calzi, latini, comunicativi, constructivi. Acolo mai este inca arta. Si la noi a mai ramas arta, dar nu sunt bani. In ultima vreme, se simte un oarecare interes pentru repunerea in valoare a talentului artistilor romani; probabil ca cei in masura sa faca acest lucru s-au gandit ca nu se poate patrunde fara arta in aceasta Europa unita. - Sa revenim la arta si la materialele pe care le-ati folosit pentru materializarea operelor. V-ati simti vreodata mai aproape de un material anume? - Totul depinde foarte mult de stare, de idee; fiecare material inseamna, pentru mine, maximul. La inceput a fost lemnul, dar timpul este agresiv cu lemnul, cu toate ca este mai romanesc, mai cald, mult mai uman. Iubesc insa, in aceeasi masura, metalul, piatra si marmura, materiale nobile, care cuprind in ele o cultura ancestrala. - Care este relatia pe care Pavel Bucur o are cu propriile opere, atat cu cele monumentale, cat si cu cele care se afla in colectii particulare? - Relatia este permanenta si foarte stransa. Daca ne referim la lucrarile prezente in colectii particulare, relatia se pastreaza prin colectionari, care ma informeaza, periodic, despre starea lucrarilor. Acum, la mine este vorba de sute de lucrari si de fiecare trebuie sa ai grija; este ca o familie cu multi copii, iar tu, ca parinte, trebuie sa faci in asa fel incat fiecaruia sa-i fie bine. Cat despre lucrarile monumentale, acestea au un scop anume; sunt in muzee in aer liber, in orase si astfel ele au o istorie a lor, merg mai departe. Ele fac deja parte din patrimoniul muzeelor sau oraselor respective. - Care este situatia sculpturii monumentale astazi, in Romania? - Este destul de grav, mai ales ca, in ultima vreme, unele dintre monumentele de la noi au fost facute fara concurs. Cu ani in urma, pentru a obtine o lucrare, erau concursuri serioase, cu 50-60 de concurenti. De exemplu, cand am facut monumentul de la Calafat, in 1973, am concurat cu Jalea, Irimescu, Horia Flamandu. Nu spun ca nu se faceau sape, topoare si steaguri; cine vroia sa le faca, putea sa le faca, dar se facea si arta de calitate, iar acolo concursul era nelipsit. Acum, in schimb, repartitia de fonduri este dirijata de tot felul de interese politice, care nu-si vor atinge scopul la nivelul curat artistic si care nu vor avea o recunoastere in viitor. Din pacate, din aceasta cauza, ramanem foarte mult in urma. - La ce lucreaza in prezent artistul Pavel Bucur? - De zece ani imi fac o resedinta de vara, care va fi si un centru international de cultura. Se vor intalni aici artisti din strainatate, dar si romani, centrul fiind axat pe schimburi culturale.