"Exista o ignoranta a guvernantilor in ceea ce priveste dansul"

Ne-am obisnuit sa-i vedem pe scena, dand miscarii semnificatii nebanuite, uimindu-ne, deschizandu-ne porti spre frumusete. Uitam insa ca sunt si ei oameni, care trebuie sa supravietuiasca, "ocupatie"

Ne-am obisnuit sa-i vedem pe scena, dand miscarii semnificatii nebanuite, uimindu-ne, deschizandu-ne porti spre frumusete. Uitam insa ca sunt si ei oameni, care trebuie sa supravietuiasca, "ocupatie" din ce in ce mai solicitanta pentru cetatenii Romaniei de azi. Dansatorii romani au ajuns insa la limita supravietuirii si sunt decisi sa-si ceara drepturile, iesind pentru o clipa din arta si intrand in planul sindical. In fruntea acestei "miscari" se afla, printre altii, coregrafa si dansatoarea Vava Stefanescu, care a pus bazele Centrului MAD, producator de spectacole de dans. - Privit din afara, fenomenul dansului in Romania pare foarte sigur pe picioarele proprii, ba chiar de invidiat pentru cat de activ se manifesta, prin comparatie cu alte arte. De ce aveti nevoie de sustinerea statului? - Ceea ce am reusit noi sa facem pana acum - spectacole, festivaluri, evenimente speciale - s-a datorat captarii unor resurse din zona organizatiilor neguvernamentale, din tara si strainatate, intr-un sistem de colaborare si parteneriat. Degeaba facem insa aceste eforturi cand fenomenul nu e sustinut structural. Nici una dintre aceste organizatii nu te ajuta sa-ti platesti chiria sau cheltuielile de regie. Eu am incercat sa pun bazele unui centru independent, dar am constatat ca el nu se poate sustine singur. Noi nu avem profit, castiguri, nu-i putem plati cum se cuvine pe dansatorii cu care lucram. Nu avem parghiile pentru a actiona, managementul, ca sa fie eficient, are nevoie de un capital, de acoperirea cheltuielilor structurale. Am decis sa facem niste presiuni, pentru ca exista o ignoranta a guvernantilor in ceea ce priveste miscarea dansului. Legea la care se lucreaza, cea a institutiilor de spectacol, ne exclude. Ar fi nevoie de o Lege a Artelor Spectacolului, nu numai a teatrului si operei. Noi, independentii, pentru ca ne-am asumat acest risc al functionarii de sine statatoare, nu mai figuram nicaieri in programele Ministerului Culturii. - Cu alte cuvinte, un curaj pe care guvernantii il tot cer de la artisti, manifestat deja de voi, este pedepsit, considerandu-se ca nu mai aveti nevoie de nimic. - Exact. Ori cred ca avem dreptul sa fim introdusi in documentele de stat, ca dovada ca existam. Am cerut infiintarea unui Centru National al Dansului, care sa fie o institutie competenta in relatiile cu cele similare din tarile cu care colaboram, dar care sa aiba si un spatiu si un repertoriu, cu spectacole din tara si strainatate. Speram ca acest Dans- Dialog, cum l-am numit noi, sa continue, chiar daca prima intalnire (de joi, 13 iunie, la Camera Deputatilor, n.r.) putem spune ca a fost aproape un esec. In septembrie vrem sa facem o intalnire mult mai ampla cu dansatori din toate genurile si de toate varstele, pentru a pune la punct Statutul dansatorului din Romania si pentru a corela legislatia dintre ministerele cu care avem atingere - cultura si educatie. Trebuie sa se inteleaga ca avem si noi nevoie de protectie sociala, chiar daca nu iesim in strada pentru a o obtine.