Anul acesta “Transilvania International Film Festival” (TIFF) se desfăşoară în intervalul 25 mai-3 iunie, la Cluj-Napoca, desigur, iar intervalul acesta stă notat de luni bune pe lista mea de zile libere, pentru că nu vreau să-l ratez, aşa cum nu l-am ratat în ultimii ani. Mai aveţi timp şi voi să vă faceţi planuri, mai e o lună până atunci, sau poate îl aveţi deja în vedere. Poate nu veţi avea timp să luaţi parte la tot, dar chiar şi trei zile vor fi o experienţă interesantă, indiferent ce filme vă plac.

La primul meu TIFF, de exemplu, după ce am văzut programul, m-a luat o stare vecină cu disperarea. Încercuiam şi încercuiam filme, făceam liste şi am realizat că nu e timp de toate, că ai nevoie de o strategie, trebuie să prioritizezi cumva ce te interesează cu adevărat, ce te provoacă. De la filme documentare, la nopţi cu filme horror, de la filme-cult (pe care sigur le-aţi mai văzut, dar nu pe un ecran gigantic), la bijuterii de care habar nu aveaţi, de la pelicule ale unor regizori cunoscuţi, la artişti care se află la primul lor film, de la filme din ţări despre care ai impresia că ştii tot, la poveşti din regiuni despre care nu cunoşti absolut nimic, de la întâlniri cu personalităţi ale cinematografiei, la concerte mişto, de la workshopuri, la expoziţii. Toată lista de mai sus e doar o bucată din capitolele care ar putea să atragă într-un mini-concediu la Cluj în perioada TIFF-ului.

În plus, dacă la un moment dat v-aţi săturat de stat prin cinematografe, dacă nu mai ştiţi de e zi sau noapte în lumea reală (ceea ce, pe bune, chiar se întâmplă uneori), există mereu şi celălalt-cel-mai-bun-motiv pentru un asemenea concediu: Cluj-Napoca. Ba chiar aş recomada ca în una din zilele de festival să nu mergeţi deloc la film, să alegeţi străzile, umbra, ploaia (mereu mai şi plouă la TIFF), să căutaţi piaţetele, cafenelele, restaurantele mici şi teribil de cochete, cu mâncare senzaţională, să vă opriţi pe bănci (chestia asta cu opritul o spun şi o fac în fiecare an), să vă uitaţi la oamenii care merg grăbiţi spre cinematografe, să aşteptaţi ora aia de la începutul serii, după 6, oricum, când lumina are în Cluj-Napoca o anumită culoare, de nedescris în vorbe, şi se scurge grozavă peste clădiri, ca şi cum ar avea un punct de vedere decisiv de subliniat.

Apoi, când întunericul s-a prăbuşit de-adevăratelea, unii spun că ar trebui să vă găsiţi un loc liniştit, o grădină unde să puteţi vorbi cu oamenii şi să puteţi bea un pahar de vin. Aşa ar fi frumos, cică, dar şi aici lucrurile sunt discutabile. Eu, fiind o fată oarecare, cu slăbiciunile mele, merg de fiecare dată pe o bere.

Citiţi AICI toate editorialele semnate de Lavinia Bălulescu

Pe Lavinia Bălulescu o găsiţi şi pe Ferma de gânduri.