Teribila noapte a beţiei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

“Marea mahmureală” e o combinaţie inteligentă între “Petrecerea burlacilor” şi “Memento”.Povestea are evoluţii surprinzătoare, iar personajele sunt atent schiţate şi reuşesc să se desprindă de primul nivel al şablonului pe care îl întruchipează.

Cum a fost când te-ai făcut ultima oară praf? Ai vomat în maşina nou-nouţă a celui mai bun prieten? Ai urinat în piscina şefului tău şi ai fost concediat pentru că prietenii tăi, drăguţii, au avut grijă să pună pozele pe Facebook? Ai făcut sex cu figura cea mai patetică a grupei, la balul de absolvire a facultăţii? S

au, pur şi simplu, nu-ţi mai aminteşti? Mulţi dintre noi avem deja un set consistent de poveşti horror-sordid-amuzante despre “atunci când ne-am făcut muci”, însă nimic nu se compară cu noaptea teribilă petrecută de cei patru băieţi din filmul de faţă, ajunşi în păcătosul Las Vegas pentru o petrecere a burlacilor.

Încep prin a bea nişte shoturi pe acoperişul hotelului. Dimineaţa, se trezesc într-o cameră devastată, alături de păpuşi gonflabile, de un tigru viu, o găină şi un bebeluş abandonat, dar cu un incisiv şi un viitor mire lipsă... A! Am uitat de japonezul gol din portbagajul unei maşini de poliţie aparent furate… Nu-şi amintesc absolut nimic din demenţa nopţii anterioare.

Dincolo de clişee

Deşi sună a “filmul macho-debil al verii”, “Marea mahmureală” e de fapt o combinaţie elaborată şi, pe alocuri, surprinzător de inteligentă între “Petrecerea burlacilor” şi “Memento”, care chiar te face să-ţi pese de loserii din rolurile principale şi să te îngrijoreze soarta dispărutului.

Sigur, ei sunt, cu toţii, clişee ale genului - playboyul, sonatul, papagalul antisocial şi mirele responsabil - şi pelicula are obişnuita politică sexuală infectă (femeile sunt clişee chiar mai subţiri: stripteuza superbă şi cu inimă mare Heather Graham râvneşte cu ochi lăcrimoşi la prostănacul cu statut social şi logodnica foarte bitchy, exasperantă, e umilită exemplar, în public).

Dar, la urma urmei, comedia se trage din stereotipuri şi grosolăniile nu deranjează foarte tare dacă rezultatul e amuzant. Şi “Marea mahmureală” este amuzant, dar nu e chiar delirul hilar pe care-l anunţă uvertura.

Există explicaţii pentru toate, mai puţin pentru găină. Cu toate că filmului îi lipseşte chimia comică a cuplului Will Ferrell şi Vince Vaughn din “Old School” (pelicula aceluiaşi Todd Phillips), Zach Galifianakis îl aduce pe infantilul, dereglatul şi dependentul de afecţiune Alan la nişte cote surprinzător de frisonante, iar gangsterul asiatic gay al lui Ken Jeong are mari şanse să devină cel mai bizar personaj al verii.

E meritul scenariştilor că fiecare personaj e atent schiţat şi reuşeşte să se desprindă de primul nivel al şablonului pe care îl întruchipează. Povestea are evoluţii surprinzătoare care o ridică deasupra limitărilor genului “o noapte de pomină între noi, băieţii”. Însă urmarea nu e, de obicei, pe măsura premisei: de pildă, imaginea unui tigru plimbân-du-se într-o baie de hotel promite un nivel de absurd suprearealist pe care intriga nu reuşeşte să-l susţină.P.S. – rămâneţi în sală şi la genericul final; cele mai scandaloase chestii acolo se întâmplă!

Info

image

Marea mahmureală



(“The Hangover” - SUA, 2009)
Regia: Todd Phillips
Cu: Ed Helms, Zach Galifianakis, Bradley Cooper

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite