Muzeul Renaşterii de la Écouen. Stop-cadru în istoria artei…

Castelul şi muzeul de la Écouen, un adevărat templu dedicat Renaşterii franceze, Foto: arhiva personala

La 20 de kilometri de Paris, în inima vastei păduri de la Écouen, străluceşte una dintre cele mai impresionante bijuterii ale arhitecturii franceze renascentiste, un castel maiestuos care prin dorinţa celebrului scriitor André Malraux (Ministru al Culturii în timpul preşedenţiei generalului de Gaulle) a fost transformat în Muzeul Naţional al Renaşterii. Unicul muzeu francez de artă consacrat acestei perioade.

Barieră naturală între mediul extrem de urbanizat şi de poluat din sudul Parisului şi periferia tot mai verde a departamentelor care înconjoară zgomotoasa capitală franceză, peisajul vastului domeniu de la Écouen (pădurea se întinde pe o suprafaţă de 104 hectare) oferă călătorului modern o viziune a naturii care îşi schimbă veşmintele şi culorile în funcţie de capriciile fiecărui anotimp. În acest cadru de poveste, se înalţă impresionantul castel Écouen, un loc unic de istorie şi artă, realizare majoră a Renaşterii franceze care a fost edificat de conetabilul (comandant suprem al armatelor) Anne de Montmorency, unul dintre cei mai importanţi conducători militari francezi din secolul XVI şi un om de stat apropiat regelui Francisc I. În decorul originar, în prezent castelul adăposteşte Muzeul Naţional al Renaşterii care, prin intermediul unei colecţii impresionante de peste 6000 de piese (tablouri, mobilier, tapiserii, bijuterii preţioase, ceramică, arme, orfevrărie şi vitralii), încarnează toată creativitatea şi diversitatea producţiei artistice şi intelectuale ce caracterizează această epocă pasionantă. Insuficient cunoscut, dar de o valoare incomensurabilă, muzeul de la Écouen este un edificiu remarcabil prin armonia cu care îmbină frumuseţea naturală a sitului, calitatea şi diversitatea arhitecturii şi fecunditatea dialogului stabilit între decorul istoric şi operele prestigioase, acest ansamblu fascinant oferind vizitatorului modern o ocazie unică de a se regala (cum zic francezii) descoperind un loc unde Renaşterea franceză a încercat să-şi atingă apogeul.

Regele Francisc I şi conetabilul Anne de Montmorency, două figuri emblematice ale Renaşterii franceze

Iar acest avânt tumultos a fost posibil, în primul rând, datorită regelui Francisc I a cărui domnie a stat sub semnul unei efervescenţe culturale înflăcărate, acesta fiind considerat de altfel primul rege renascentist al Franţei. Un adevărat şi neobosit promotor al artelor, Francisc I a sprijinit mulţi scriitori, poeţi şi mai ales artişti, printre care cel mai faimos a fost Leonardo da Vinci, pe care monarhul francez l-a numit "Întâiul pictor, architect şi inginer al regelui". Maestrul italian a adus cu sine multe dintre capodoperele sale, una dintre ele fiind însăşi celebra Mona Lisa, dar a desfăşurat şi numeroase proiecte artistice şi de urbanism, lăsându-şi amprenta geniului asupra unor edificii maiestuoase precum castelele Chambord şi de Blois, înzestrate cu inovaţii arhitectonice impresionante.

De altfel, una dintre cele mai importante lucrări din colecţia Muzeului Naţional al Renaşterii este o replică de mari dimensiuni după celebra Cina cea de taină a lui da Vinci, executată de Marco d’Oggiono, unul dintre cei mai buni elevi ai maestrului, chiar la începutul secolului al XV-lea. Lucrarea reprezintă una dintre preţioasele mărturii ale admiraţiei regelui francez faţă de această capodoperă a Renaşterii italiene, reproducere care, graţie talentatului copist Marco d’Oggiono, oferă o viziune excepţională asupra proiectului şi artei maestrului Leonardo. Elevul său reproduce cu fidelitate caracteristicele lucrării, expresia pătrunzătoare a fizionomiilor, poziţiile variate ale apostolilor, culorile strălucitoare ale veşmintelor şi multitudinea de detalii de pe masă, detalii care cu greu mai pot fi observate în prezent în lucrarea originală, sunt tot atâtea calităţi remarcabile ale acestei opere de excepţie. Tematică recurentă în epocă, Cina cea de taină a fost transpusă de-a lungul timpului prin diverse modalităţi de exprimare artistică, regele Francisc I posedând chiar şi o tapiserie pe această temă, care în prezent este expusă la Vatican.

Iar frumoasa replică mai sus menţionată este doar un exemplu din impresionanta colecţie a muzeului ce cuprinde peste 6.000 de piese, expuse în 36 de săli minuţios amenajate, acest complex muzeografic fiind, alături de castelul Maulnes, singurul edificiu istoric din Franţa care a conservat şi un apartament regal complet. Laborios de descris în cuvinte, tezaurul renascentist de la Écouen cuprinde o multitudine de capodopere şi lucrări valoroase ale ingeniozităţii artizanale, de inspiraţie religioasă în cea mai mare parte. De la numeroasele exponate de arte decorative (piese rare de mobilier, tapiserii de mari dimensiuni), şemineuri pictate (uimitoare sunt cele pe tema Reginei din Saba şi Tributul lui Cezar), picturi, gravuri şi sculpturi, cărţi rare şi anluminuri, vitralii, veşminte de epocă şi veşminte liturgice, o serie de obiecte delicate de sticlă şi emailuri rafinate cu tematică religioasă, dar şi mitologică, bijuterii preţioase (cea mai cunoscută fiind strălucitoarea statuetă de aur reprezentând-o pe Daphne, fecioara iubită de Apollon şi transformată în dafin) şi până la o colecţie impresionantă de arme (florete cu ornamente bogate şi devize heraldice, cuţite cu mânere din fildeş) şi armuri (coifuri, platoşe, mănuşi, apărători de braţe şi de picioare), colecţia acestui muzeu constituie o lecţie complexă, aproape exhaustivă despre cea mai înfloritoare epocă din istoria artelor. 

Colecţia muzeului cuprinde peste 6.000 de piese, expuse în 36 de săli atent amenajate

De altfel, prin ornamentarea spectaculoasă, diversitatea şi valoarea inestimabilă a colecţiei, precum şi prin limbajul simbolic al tuturor aspectelor vieţii cotidiene a omului renascentist, castelul şi muzeul de la Écouen sunt mărturii inestimabile, foarte bine conservate, a spiritului renascentist care a afectat şi a inflenţat profund viaţa spirituală şi intelectuală europeană din perioada modernă timpurie. Iar Francisc I este un monarh emblematic nu numai al Renaşterii franceze, ci şi al culturii europene, graţie metabolismului său cultural devorant, noi putând admira acum, în epoca febrilităţii tehnologice, capodopere arhitectonice, istorice, dar şi lucrări de referinţă ale vieţii artistice şi literare care dau măsura măiestriei şi a ingeniozităţii omului renascentist. Privind toate aceste opere excepţionale, fie ele tablouri, sculpturi, piese de mobilier sau orfevrărie, îţi dai seama că omul modern, tot mai dependent de ecranele luminoase, nu este deloc superior înaintaşilor săi preocupaţi, cu atâta pasiune, de redescoperirea civilizaţiei clasice şi, în definitiv, chiar de uriaşul potenţial uman creator de frumos.       

Şi, da, ca să simţi această revelaţie nu trebuie să faci sute de paşi prin numeroasele culoare de piatră ale castelului, exploziile de frumuseţe fiind la tot pasul. Poate momentul declanşator este chiar prima sală a Muzeului Renaşterii, o frumoasă capelă gotică (devalizată, din nefericire, în timpul Revoluţiei franceze şi dispersată la Luvru, la castelul Chantilly şi prin numeroase biserici pariziene), înălţată din ordinul conetabilului Anne de Montmorency care a dorit să admire sub aceaşi cupolă a artelor, un decor complet constituit din elemente de arhitectură, pictură, sculptură, vitralii şi emailuri preţioase. Pe altarul sculptat în lemn sunt reprezentate patimile hristice iar din înălţime te simţi vegheat de prezenţa sculptată cu multă fineţe a unora dintre cei mai cunoscuţi părinţi ai biserici (Sfinţii Ieronim, Grigorie şi Preafericitul Augustin), plafonul capelei fiind în întregime tapetat cu emblemele regelui Francisc I (salamandra însoţită în general de inscripţia "Cultiv binele şi distrug răul") şi ale nobilului Anne de Montmorency a cărui deviză în limba greacă - Aplanos (adică "drept", "fără nicio deviere sau rătăcire") este vizibilă în toate colţurile castelului, inclusiv în biblioteca nobilului care cuprinde o colecţie de anluminuri şi manuscrise medievale de mare valoare.

Având parcă binecuvântarea celestă primită în această capelă impresionantă, vizita muzeului continuă cu o suită de săli, unice în felul lor, care adăpostesc, rând pe rând, o colecţie de obiecte fine din metale preţioase (donaţie făcută de baroneasa Salomon de Rothschild în 1922), cea mai importantă colecţie de ceramică otomană din Europa, 450 de piese rafinate realizate la Iznik (fostul oraş Nicea din Turcia), emailuri de Limoges semnate de cel mai important maestru al acestei tehnici, Léonard Limosin, artistul preferat al regilor Renaşterii franceze, un ansamblu rar de piese de ceramică provenind din atelierul lui Bernard Palissy (pictor, maestru în arta emailurilor, chimist, scriitor şi savant francez de renume în secolul al XV-lea), dar şi uimitoarea colecţie de arme a lui Édouard de Beaumont. Tezaurul muzeului ascunde comori pentru toate gusturile şi propune o multitudine de tematici şi domenii artistice specifice perioadei renascentiste.

Una dintre ele este şi arta tapiseriei, magistral ilustrată în muzeul de la Écouen prin impresionanta tapiserie "Regele David şi Batşeba" (lucrarea are o lungime de 75 de metri), care a aparţinut celebrului rege Henric al XVIII-lea. Realizată la Bruxelles în anii 1525, somptuoasa tapiserie este compusă din zece piese în care apar nu mai puţin de 600 de personaje, ansamblul lucrării relatând episodul biblic cuprins în Cartea a doua a Regilor. Povestea adulterului comis de regele David cu Batşeba, soţia generalului Urie, unul dintre cei mai devotaţi oameni ai săi, este transpusă într-un context integral renascentist, toate scenele petrecându-se la curtea regală, costumele, ceremonialul şi arta războiului fiind impregnate puternic de spiritul acestei perioade. Iar cunoscând povestea biblică, faptul că Henric al XVIII-lea a fost posesorul acestei monumentale ţapiserii capătă sens, creând astfel o legătură între rebelul monarh englez şi însuşi regele David, între Batşeba şi controversata Anne Boleyn, între Solomon şi fiul mult aşteptat de regele Henric. Nu ştiu ce efect a provocat această ţesătură asupra capetelor încoronate şi a ambasadorilor care participau la ceremoniile de la castel, dar vă pot garanta că asupra vizitatorului modern nu poate produce decât o impresie puternică atât prin perfecţiunea meştegului, cât şi prin monumentalitatea unei arte atât de fragile.         

Impresionanta tapiserie „Regele David şi Batşeba”, în armonie cu celelalte spaţii decorate artelor

Ce ar mai fi de adăugat după tot acest periplu pe tărâmul Renaşterii? Evident o invitaţie la castel cu prima ocazie când veniţi în Franţa. Anul acesta aţi fi avut şi un bonus, deoarece sunt comemoraţi 500 de ani de la victoria regelui Francisc I, obţinută la Bătălia de la Marignano (1515) când a reuşit să-i înfrângă pe elveţieni şi să captureze oraşul-stat Milano, moment ce marchează începutul domniei sale şi debutul Renaşterii franceze. Cu această ocazie, marile instituţii de cultură au propus de-a lungul anului o serie de evenimente, colocvii şi expoziţii ce au permis revizitarea mitului acestui rege emblematic al Renaşterii şi al epocii în care a trăit. Iar castelul şi Muzeul Renaşterii de la Écouen (unicul muzeu francez de artă consacrat acestei perioade) este, poate, cel mai bun curs de iniţiere şi delectare în artele şi bogăţia culturală a acestei perioade atât de prolifice. Rezultat excepţional al creativităţii a numeroase generaţii de artişti şi oameni de cultură, vă pot confirma că acest edificiu impozant este şi în exterior, dar mai ales în interior, un adevărat templu al Renaşterii.