Je suis Fazil
0
Je suis Fazil. Cu toată abundenţa asta brusc franţuzită din presa românească şi internaţională a conjugării lui je suis or, după caz, je ne suis pas, am ales şi eu astăzi să "je suis." Şi sunt Fazil. Je suis Fazil. Nu aşa, la întâmplare: Fazil ar putea fi numele unuia dintre miile de pescari ucişi recent de islamiştii descreieraţi din Boko Haram pe coastele din nord-estul Nigeriei.
Sau al oricărei victime a fanatismului religios din Egipt, Siria, Irak, India, Pakistan, Kashmir. Sau de oriunde din lume. Dar nu e.
De fapt, Fazil nu doar că ar putea fi , ci chiar este, cu siguranţă, una dintre zecile de mii de victime anonime, al cărui nume nu va ajunge niciodată pe un tricou sau pe vreo pancartă. Dar Fazil cu care am ales să mă identific azi nu e dintre anonimi. Au contraire. Fazil e un nume musulman foarte des întâlnit. E cam greu de pronunţat [faːˈzɯl], şi înseamnă în arabă şcolar, învăţăcel, ba chiar unul sârguincios, iar în urdu are înţelesul de talentat, înţelept. Fazilul meu de astăzi, pentru că m-am gîndit chiar la unul anume, nu e un anonim. E un turc de patruzeci şi ceva de ani, care într-o zi intră pe Twitter şi scrie ironic despre muezinul care se cam grăbeşte cu chemarea la rugăciune. Care chemare durează fix 22 de secunde. „Ce e cu graba asta? Vă aşteaptă o amantă sau un raki” (ştiţi ce-i aia raki, sună ca-n româneşte, n’est-pas ?) Cum şi la Ankara toată lumea are păreri online, şi nu toate pline de concordie, se găsesc câţiva care să-l apostrofeze că s-a luat de muezinul cel grăbit. Fazil citează cu graţie din Khayam, e un artist, am uitat să vă spun „Spuneţi că râuri de vin curg în Paradis, oare Paradisul înseamnă o tavernă pentru voi? Spuneţi că două cadâne aşteaptă fiecare credincios acolo, oare Paradisul e un bordel pentru voi?”. Imediat, apar înjurături multe, care se transformă crescendo în ameninţări. Şi islamiştii stau pe Twitter, să ştiţi. Fazil al meu se enervează şi conchide: „Nu ştiu dacă aţi realizat asta, dar de câte ori mai apare un păduche, o non-entitate, o scursură, un hoţ sau un prost, întotdeauna este vorba de un islamist.” Închide laptopul şi se-apucă să cînte la pian, vrea să se răcorească (e pianist, şi asta am uitat să vă spun).
Fazil Say, pianistul turc condamnat pentru un mesaj „anti-islam” pe Twitter
A doua zi procuratura turcă – suntem în 2012, cu Recep Erdogan premier al AKP-ului la guvernare - îl acuză de ”insultarea valorilor religioase” şi ofense aduse credinţei islamice. Tweet-urile de mai sus sunt considerate probe în dosar şi Fazil primeşte repede-repejor 18 luni de închisoare pentru blasfemie. Procesul durează vreun an şi ceva, cu mai multe termene, între care e insultat de toată lumea, de la lideri politici la oameni de pe stradă. Dar, scapă ca prin urechile acului. Cu suspendare. Pentru că, şi a asta am omis să vă spun, Fazil e un pianist celebru, nu doar în Turcia, ci peste tot în lume. Care lume, de la orchestre din Germania, Franţa şi Coreea de Sud, până la interpreţi şi dirijori celebri pe planetă, sar în apărarea lui. Până şi Comisia Europeană face apel la guvernul de la Ankara să respecte libertarea de expresie, sintagma care face în aceste zile capul de afiş în toată lumea. Fazil e foarte apărat, apar petiţii online, imaginaţi-vă, o condamnare ar fi fatală pentru cariera lui, chiar şi intelectualii turci se solidarizează pentru muzicianul care trăieşte la Dusseldorf şi e cunoscut pe întreg mapamondul.
Da, Fazil e celebru, un pianist celebru care s-a născut la Ankara pe 14 ianuarie 1970 şi pentru care muzica înseamnă imens. A intrat la conservatorul din Ankara la 11 ani şi şi-a scris primele compoziţii la 14. Din 1987 a studiat la Dusseldorf, apoi la Berlin, în Germania. Din 1994 este recunoscut ca unul dintre marii pianişti ai timpului nostru. A concertat cu New York Philarmonic, Berlin Symphony Orchestra, Israel Philarmonic, National de France, Tokyo Symphony şi încă foarte multe altele dar şi ca un valoros compozitor. Nu întotdeauna de toţi, guvernul turc n-a fost prea încântat de exemplu de simfonia sa cu numărul 2, Mesopotamia, care readucea în atenţie problemele turcilor cu kurzii. Dar mă rog, nu poţi fi iubit de toată lumea, ştiţi asta. Oricum, eu m-am bucurat mult că Fazil a scăpat de puşcărie, deşi pedeapsa de 18 luni pronunţată de tribunalul turc e cu suspendare şi Fazil trebuie să aibă mare grijă la ce spune, pe Twitter, Facebook sau în interviuri.
Între timp şi-a şters tweeturile şi a renunţat la idea de a se muta în Japonia. Mie, nu ştiu dacă v-am spus, îmi place mult cum cîntă la pian, nu degeabă am ales să fiu el azi. Îmi place şi că nu-i plac islamiştii. Şi descreieraţii, în general. Şi îmi mai place şi ce compune, muzici tandre cu parfum de Anatolia şi ritm bacanalic. Dar mă şi enervează puţin, ca să fiu sincer, cînd îl văd pe scenă, se strîmbă îngrozitor în cîntat, deşi sunt conştient că asta se întâmplă pentru că trăieşte intens fiecare frază, aroape fiecare notă, e un trăirist care se exteriorizează îngrozitor de tare. Şi mie nu-mi place trăirismul ăsta pe scenă, dar asta eproblema mea, poate pe voi nu vă deranjează. Îl ajută enorm la asta şi figura, e cam buzat, are ochii puţin holbaţi - seamănă cu Javier Bardem ca să vă faceţi o idee. Dar de fapt cred că l-aţi văzut şi voi, dacă mergeţi la Enescu, l-aţi văzut în 2013, a cîbtat Mozart în Festivalul "George Enescu" despre care Fazil a spus că e super. L-aţi văzut , dacă staţi bine să vă gândiţi şi pe Mezzo sau pe net interpretând Beethoven şi Mozart şi Chopin şi compoziţiile lui proprii dar şi sonate de Enescu cu Patricia Kopatchinskaya, o basarabeancă frumoasă şi genială, născută la Chişinău, cu care face un duo perfect, peste tot în lume, cântând cea mai frumoasă şi grea muzică de pe pământ. Cam de asta am ales să fiu azi Fazil, şi nu unul la întâmplare, ci Fazil muzicianul, pentru că, deşi ştiu ca există, nu ştiu nimic despre Fazil cel ucis de Boko Haram într-un sat de pescari de pe coasta Nigeriei sau despre alţi Fazili omorâţi de fanaticii islamismului în Egipt, Siria, Irak, India, Pakistan,Kashmir . Sau de oriunde din lume. În care aţi putea, poate, să vă recunoaşteţi şi voi!
" Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fara urma;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu! " (Ibn Arabî)
Sheikh Zayed Mosque, Abu Dhabi: Inlaid flowers wind across the mosque’s 183,000-square-foot marble courtyard FOTO Dave Yoder/National Geographic
Bun. Ca să-l cunoaşteşi şi voi pe Fazil, cel cu care am ales să mă identific azi, vă las acum să-l ascultaţi, dacă aveţi timp, în Sonata lunii, acest imn al sfârşitului lumii în do# minor, ca să vedeţi şi auziţi de ce am ales eu să fiu astăzi un Fazil pe care îl cunosc şi îl admir mult pentru cum cîntă la pian. Chiar dacă se strâmbă trăiristic atunci cînd e pe scenă. Eu sunt Fazil, Fazil Say, pianist şi compozitor turc, care astăzi pe 14 ianuarie 2015 împlineşte 44 de ani. La mulţi ani, Fazil! İyi ki Doğdun, Fazıl cum se zice în limba patriei tale, care a vrut să te bage la închisoare, pentru nişte tweeturi. Sănătate, concerte bune şi muzici frumoase, te salut! Mă bucur că azi, am fost şi eu tu. Je suis Fazil!
PS. Mâine, 15 ianuarie, la ora 10.00 se pun în vânzare abonamentele la Festivalul Enescu 2015. Fazil Say va concerta în Festival, la Ateneul Român vineri pe 4 septembrie. În program Sonata no.14 in do # minor op. 27 no.2 “Sonata Lunii” şi Sonata no. 32 in C minor op. 111 de Ludwig van Beethoven, 4 Nocturne şi Sonata no 2 de Frederic Chopin
Se încarcă comentariile...
