Criza de la ONB (I): Micul război din micul Paris

Multă agitaţie în luna octombrie în ceea ce priveşte situaţia Operei Naţionale Bucureşti, având în vedere că atât mandatul de director interimar, cât şi cel al directorului titular la conducerea instituţiei cu cea mai mare subvenţie de la Ministerul Culturii se vor termina la sfârşitul anului. Miza pentru anul 2018 este foarte mare, cca. 20 de milioane de euro. Voi explica şi cifrele mai târziu, dar mai întâi e nevoie de ceva context.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.

Poziţionarea trupelor

Mai întâi, ministrul culturii, dl Lucian Romaşcanu, a atacat „curajos” câteva simptome acute ale situaţiei de la Operă, până nu demult unită cu Opereta, în trei declaraţii: la prezentarea bilanţului primelor Adevărul Live. Ce-a spus ministrul? Pe scurt, a spus aşa:

Noua clădire a Operetei trebuie finalizată, iar instituţia să-şi reia activitatea la nivelul subvenţiei decente de care se bucură (cca. 20 mil. RON). Dacă documentaţia aferentă clădirii de lângă minister nu este transmisă până pe 27 Octombrie, directorul Operetei (dna Bianca Ionescu) va fi demis.

Declaraţia corectează, într-adevăr, o aberaţie: abandonul clădirii Operetei de către ultimii trei miniştri ai Culturii (Alexandrescu, Şuteu, Vulpescu). Dna Corina Şuteu, pe vremea când era ministru al Culturii, a putut decide aşa ceva, sub scuza ridicolă că, decât să se mai investească pentru finalizare cca 3% din cât a costat clădirea până atunci, mai bine renunţăm. Între timp, documentele au fost transmise în termenul acordat de ministru şi există acum perspectiva reală ca Opereta să redeschidă teatrul în vara lui 2018. Dar ce se va întâmpla până atunci cu compania în sine? Căci, în acest moment, repertoriul lor numără două titluri, încă vreo două colaje, cu foarte puţine reprezentaţii. În schimb, domină spectacolele (eventual de varietăţi) cu numere improvizate, de calitate discutabilă, atât în privinţa programului cât şi a interpretării.

Interimatul de la Operă se încheie şi directorul interimar (dna Beatrice Rancea) ar trebui să plece înapoi la Iaşi, de unde a venit. Schimbări: o nouă organigramă pentru ONB în care directorul general va fi degrevat de răspunderea financiară şi administrativă, pentru aceste direcţii fiind numit un adjunct cu competenţe şi studii de specialitate. Odată interimatul actual fiind încheiat, ar urma o tranziţie (nedefinită ca durată), până la organizarea unui concurs Opera funcţionând cu această formulă de conducere.

E deja notoriu că, în sistemul actual, managementul unei instituţii de cultură de stat este practic definit legal ca „abuz în serviciu”. Acesta este motivul pentru care nici o personalitate artistică validată internaţional nu a acceptat interimatul ONB propus cu disperare de Vlad Alexandrescu înainte de a fi demis.

Beneficiarul aparent al acestei noi organigrame ar putea fi fostul director (vreme de două decenii) al Wiener Staastoper, dl Ioan Holender, care a declarat că „este dispus să ajute cum poate Opera”, deşi a rămas rezervat în a anunţa că ar prelua ONB, fără să infirme însă zvonurile insistente privind numirea sa ca „interimar de tranziţie” sau cum s-ar putea numi noua poziţie.

În fine, răspunsul ONB vine sub forma unui raport al Corpului de Control. Este un raport ale cărui concluzii preliminare au fost publicate şi de Ministerul Culturii în ultimele zile de mandat ale dnei Şuteu şi şterse (!) apoi de pe website-ul ministerului. El acoperă o perioadă convenabilă pentru interimar: 1 Ianuarie 2012-17 Octombrie 2016. De ce e făcut public după mai mult de un an de zile? Nu avem nici o indicaţie.

Ce vrea să comunice raportul?

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.