Concurs şi la Operetă

După doi ani de la separarea de Operă, Teatrul de Operetă se află într-o situaţie dezastruoasă

Ministerul Culturii a anunţat, după aproape doi ani de interimat, un concurs de proiecte de management şi pentru Teatrul de Operetă. Obligaţia legală era ca acest concurs să fie anunţat în termen de 30 de zile de la (re)înfiinţarea TNOID după separarea de ONB.

Dacă lucrurile vor decurge normal, la sfârşitul lunii Septembrie, cu foarte puţin timp înainte de deschiderea sezonului, Opereta va avea un director cu un plan de management pentru o perioadă de cinci ani.

Situaţia TNOID este, de departe, cea mai proastă dintre toate instituţiile subordonate ministerului. Cifrele oficiale din caietul de sarcini vorbesc de la sine, stârnind râsul prin denumirea lor de „criterii de performanţă“:

Veniturile proprii ale instituţiei din anul 2017 se ridică la incredibila sumă de 135.024 RON. Cam cât salariul brut anual al unui SINGUR corporatist mediu din Pipera. Este un venit cu totul derizoriu pentru un colectiv de 300 de angajaţi, care primeşte o subvenţie de 18,5 milioane RON anual.

Din aceşti bani primiţi de la minister, Opereta a făcut 12 spectacole în tot anul 2017. fiecare costând 330.000 euro. Pentru comparaţie, English National Opera, Festivalul de la Glyndebourne sau Welsh National Opera cheltuiesc cam 240.000 euro pentru un spectacol. Costurile de producţie ale Operetei bucureştene sunt mai mari, de nivelul celor de la Bayerische Staatsoper, Wiener Staatsoper sau Berlin Deutsche Oper. Când ajungem la indicatorul atât de drag ministerului, respectiv cheltuielile per beneficiar, Opereta dă lovitura: cu 930 euro în anul 2017, suntem de două ori şi ceva mai scumpi decât Metropolitan Opera şi Teatro alla Scala şi de vreo patru ori cât Royal Opera House!

În realitate, cifrele din tabelul ministerului ascund detalii şi mai urâte. Cele 27 de reprezentaţii sunt împărţite astfel: 6 spectacole de operetă (repertoriul fiind de 3 titluri), 9 colaje de şansonete/cântece (vândute drept musical – 2 titluri) şi 10 concerte/gale/alte evenimente. Dacă am împărţi bugetul la producţiile teatrale propriu zise, indicatorii de contraperformanţă s-ar mări semnificativ.

Sursa datelor: Antony Feeny – Follow The Money (Opera, Februarie 2018)

Calitatea evenimentelor nu este deloc comparabilă cu teatrele ale căror costuri le depăşim. Nu este o afirmaţie subiectivă, pentru că alte cifre arată că stagiunea Operetei din 2017 a fost urmărită de un număr total de 6.200 de spectatori, cam 230 la fiecare eveniment (în medie, căci există şi evenimente la care au fost prezenţi în sală… 8 spectatori, sau „beneficiari”, cum li se spune în limba de lemn a Ministerului Culturii).

Opereta e un caz paradoxal: cifrele economice sunt atât de proaste încât activitatea artistică, atâta câtă e, nici nu mai contează. Pur şi simplu acest teatru nu interesează pe nimeni din public, cu atât mai mult cu cât aproape 40% dintre extrem de puţinii spectatori care-i calcă pragul nu plătesc bilet.

Aşa cum am mai spus şi altădată, soluţia pentru TNOID este desfiinţarea, tot aşa cum şi ministerul culturii ar trebui complet restructurat pentru că permite degradarea unei instituţii subordonate până la acest nivel.

Articol publicat pe blogul Despre Opera.