Mizerie şi frumuseţe

„Toate drumurile ei duc la Romi“, titrează ghidul cultural francez „Télérama Sortir“, care îi dedică o pagină fotografei Gabriela Lupu, autoarea expoziţiei „Le platz des Roms“, de la Paris. 70 de ţigani români de lângă Blaj s-au instalat pe un teren din Montpellier, pe care îl numesc „Platz“. În 2010, artista Gabriela Lupu i-a fotografiat pe căldărarii „campaţi“ în oraşul francez.

Expoziţia va fi deschisă până pe 31 august, la galeria „Rue de l'Exposition" şi este organizată de Institutul Cultural Român de la Paris. „Sub lumina crudă, umbrele se adâncesc, iar florile de pe hainele viu colorate ies la suprafaţă", scrie Frédérique Chapuis, în revista franceză „Télérama Sortir".

Sedra, Secuiu, Maria sau Nicolae pozează printre cabanele din tablă şi carton, decorate cu afişe publicitare, printre sobele şi plitele de gătit improvizate. „Le platz" e baza lor, de unde vin şi pleacă peste zi la cerşit sau la recuperat materiale şi mâncare la momentul deschiderii pieţelor. Acolo dorm, mănâncă, se distrează, ascultă manele... trăiesc. Ochiul Gabrielei Lupu este cel al unui documentarist care îşi propune să prezinte cotidianul unei minorităţi, dar motivaţia demersului său implică o nuanţă angajată.

Dincolo de clişee

„Am vrut să ocolesc atât privirea pitorească asupra romilor, cât şi clişeul din presă care îi face simbolul mizeriei şi al nesiguranţei", mărturiseşte artista. Comentariul jurnalistului Olivier Granoux de la publicaţia „Télérama Sortir" o confirmă: „În lumina flashului său, încadrările Gabrielei Lupu evită clişeul mizeriei pentru a restitui o serie de tablouri de o tulburătoare frumuseţe".

Fără să vrea să fie înadins picturală, privirea Gabrielei Lupu oferă şi o fină experienţă estetică, fiind mai întâi hrănită de intimitatea afectivă la care a fost părtaşă: „I-am întâlnit într-o zi, într-o spălătorie. Nu se descurcau cu o cartelă de telefon. I-am ajutat şi le-am cerut voie să-i fotografiez. Apoi m-au chemat la ei să le duc fotografia". A urmat o prietenie de durată făcută din participarea la cotidianul lor de „sans papier" (persoane fără acte): invitaţii la grătar sau, de Paşte, la sarmale, dublate de servicii de traducător când Gabriela le însoţea pe femei la spital ca să-şi pună un implant contraceptiv, „acu-n braţ" cum îl numesc ele. „La început mi-au cerut chiar bani, spunând că au de plătit o datorie. I-am refuzat, n-am vrut să existe între noi astfel de raporturi. Şi au înţeles. Am adus apoi aparatul foto să vadă că sunt fotograf, că e meseria mea. Veneam cu trepiedul şi la un moment dat nici nu mă mai băgau în seamă."

Prin implicarea Gabrielei şi a unei prietene franceze, doi dintre copiii grupului de ţigani români merg acum regulat la şcoală, în Montpellier. Lângă fotografie, legenda titrează orgoliul senin din privirea copiilor: „Gabi şi Adam merg la şcoală în fiecare zi şi vorbesc curent franceza". Pe părinţii Bubulinei, o fetiţă de 8 ani, artista n-a reuşit însă să-i convingă să o lase la şcoală: „Cine ne mai aduce bani?", mi-au replicat părinţii, pentru că fetele şi femeile au locul bine stabilit la cerşit.

„În caz de catastrofă, prefer să fiu cu ei"

Înainte de a studia fotografia, Gabriela Lupu a urmat Sociologia, la Universitatea din Braşov. Artista spune că disponibilitatea ei faţă de ţigani şi modul lor de a fi în lume e veche, din copilărie. A crescut la Rotunda, în Moldova, unde ţiganii veneau cu o fanfară şi li se umplea curtea de muzică. Tot din copilărie e conştientă că, oameni fiind, ţiganii sunt priviţi „altfel". „Eu îl moştenesc pe tata. În timp ce mama striga «vin ţiganii, închideţi poarta!», tata se ducea şi o deschidea larg", îşi aminteşte artista, conştientă că interesul ei faţă de aceste persoane fără acte s-a adâncit prin tragedia din adolescenţă când şi-a pierdut tatăl, plecat la muncă în străinătate.

„Muncitor la uzină, tata a fost un emigrant clasic din societatea românească. A murit într-un accident de muncă în Israel; în condiţii pe care nu le ştim - muncea la negru. Nu e întâmplător că mă interesez de cei fără acte", explică artista. Între sensibilizarea adusă de experienţa personală şi luciditatea sociologului, e loc, în personalitatea Gabrielei Lupu, pentru o imensă toleranţă susţinută şi de fibra sa de artist. „Ştiu că sunt şi ţigani care fură, aşa cum sunt europeni care fură, dar nu acesta este subiectul meu. Subiectul meu este omul.

Pentru mine, ţiganii sunt foarte creativi, au o creativitate diferită, vitală. Faptul că se adaptează foarte repede şi sunt capabili să găsească mâncare, apă şi unde să doarmă. Umanitatea superdotată tehnologic de astăzi devine isterică de exemplu dacă lipseşte zahărul din casă. În cazul unei catastrofe naturale, prefer să fiu cu ei", concluzionează artista.

Expoziţie deschisă până pe 31 august

Subiect la modă, plin de clişee mediatice şi instrumentalizat politic, romii sunt o temă delicată în Franţa, în România şi de fapt în toată Europa. Cu sprijinul Institutului Cultural Român din capitala Franţei, al cărui director, Katia Dănilă, a preluat preşedinţia structurii EUNIC Paris, tema „romii în Europa" a reunit mai mulţi specialişti europeni dispuşi să spună lucrurilor pe nume, în cadrul unei ample mese rotunde organizate la Casa Europei la sfârşitul lunii mai. Concluzia a fost că, înainte de a-i expulza sau de a-i integra, ar fi necesar să le înţelegem specificul.

Expoziţia „Le platz des Roms" a Gabrielei Lupu, deschisă până pe 31 august şi organizată de ICR Paris la galeria dedicată fotografiei angajate, „Rue de l'Exposition", continuă acest proiect, cu mijloace artistice. „Dorinţa de a călători şi promisiunea că altundeva e mai bine decât aici definesc cultura romilor", argumentează comisarul expoziţiei, Katia Dănilă.

" Eu îl moştenesc pe tata. În timp ce mama striga «vin ţiganii, închideţi poarta!», tata se ducea şi o deschidea larg. Tata a fost un emigrant clasic din societatea românească."
Gabriela Lupu
fotograf

Cine este Gabriela Lupu

Gabriela Lupu s-a născut în 1982, în Roman. A studiat Sociologia la Universitatea din Braşov şi fotografia la Şcoala Populară de Artă. Din 2003 s-a stabilit în Franţa. Fotografia „Autobuz în Bucureşti" din ciclul „Figuri de stil", care ipostaziază chipuri din transportul în comun din România, a primit premiul II la concursul „Et pourtant elle tourne" („Şi totuşi , se învârteşte" - celebra expresie a lui Galileo Galilei) organizat de Le Monde 2 şi France Inter. În 2008, este invitată să ilustreze cartea „Quoi-qu on dise", apărută la Editura Chèvre Feuille Étoilée. Expune în cadrul „Mois de la photo" de la Paris, iar fotografiile sale sunt selecţionate la Festivalul Rio Locco/Fnac Wilson Paris şi la Festivalul „Visa Off"/Perpignan în 2010.

Info:

Le platz des Roms.
Fotoreportaj de Gabriela Lupu
Unde: Galeria „Rue de l'Exposition" 1, rue de l'Exposition - 75007 Paris M° Ecole Militaire
Când: De luni până vineri, de la 10.00 la 18.00
*Intrarea este gratuită.