FILMELE DIN ORAS

"Milionarii de week-end", impinsi de la spate sa dea ochii cu publicul Unii poate isi mai amintesc. "Milionarii..." cu pricina ar fi trebuit sa fie demult pe ecrane, inca de pe vremea cand avea un cu

"Milionarii de week-end", impinsi de la spate sa dea ochii cu publicul
Unii poate isi mai amintesc. "Milionarii..." cu pricina ar fi trebuit sa fie demult pe ecrane, inca de pe vremea cand avea un cu totul alt titlu. Prin octombrie trecut, a fost anuntat in programul Galei filmului romanesc. Degeaba. Nici la Cluj, la TIIF, nu a putut fi aratat. Nici in vara, la Mamaia. Mai sa creada lumea ca totul nu este decat o poveste cu cocosul rosu. Au trecut mai bine de doi ani de cand Catalin Saizescu, castigatorul unui concurs CNC cu proiectul acestui film, il pritoceste. Are toate sansele sa ocupe un loc de frunte in familia celor care isi permit luxul taraganarii, intr-o cinematografie care tot da sa se aseze. Debutantul a depasit toate termenele contractuale - dupa cum ne informeaza producatorul Mihai Orasanu - vreo opt luni a lucrat numai la scenariu si vreo alte noua la montaj. Nemultumit de sunetul asigurat de unul dintre cei mai buni profesionisti in domeniu, Anusavan Salamanian, chiar si dupa mai multe refaceri ale machetei de sunet, incepatorul a refuzat lansarea filmului care, zice el, "nu-l reprezinta". Fortat de imprejurari, Mihai Orasanu a decis sa-i dea drumul pe piata, chiar daca autorul nu a vrut sa onoreze nici vizionarea pentru presa. Atata indarjire ar trebui sa apartina unuia gata sa arunce in joc propriile finante si pe care il cheama, eventual, Francis Ford Coppola. Altfel stau lucrurile cand ai sustinere din partea unui organism de stat si beneficiezi de angajarea unui producator particular. Din pacate, nu cred ca o alta sonorizare ar fi schimbat soarta "Milionarilor...", debutul regizoral al lui Catalin Saizescu, coautor si al scenariului, alaturi de Mihai Arghiropol (dupa o idee de Tudor Popescu si Geo Saizescu). Incalcita aventura in care recunoastem cliseele americane ale unor pelicule cu gangsteri de doi bani si tineri pierde-vara isi gaseste dezlegare doar prin interventia in itele dramaturgiei a clientilor unui balamuc de lux care, neavand ce face, nascocesc, chipurile, povesti. O spargere "hight-tech", recuperarea unei pretioase piese din Tezaurul Romaniei restituit de Moscova (!), gangsteri autohtoni grobieni, legaturi cu o retea de arabi (invesmantati in matasuri specifice), aruncarea in aer a unei benzinarii, pierderea comorii pe principiul "nu este pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste", masini nu se stie cum incurcate, jocuri video, manipulare, patru tineri (plus cainele) "azi aici - maine-n Constanta", discoteci si multe altele sunt aruncate ca intr-o moara care macina indiferent ce-i arunci. Tot vin nebunii sa dea de cap incurcaturilor. Din cand in cand, ecranul este zgaltait de cateva filmari speciale in stilul clipurilor publicitare, mici "tarantinisme" fara rost, in afara aceluia de a fi un cadou oferit lui Mircea Badea in rolul lui insusi ("as himself"). O are alaturi pe Kitty Cepraga "as herself", desigur, miorlaindu-se ca nu gaseste "o camera la un hotel macar de 4-5 stele". Dar sunt "guest-star"-uri - nu-i asa? - in timp ce Andrei Vasluianu, Tudor Chirila, Maria Dinulescu - printre cei mai buni actori ai generatiei lor - duc greul, straduindu-se, nu intotdeauna cu spor, din pacate, sa dea o noima eroilor. Lui Vasluianu i se face cinstea de a rosti o replica aflata in inventarul bunului cinefil: "De ce dintre toate barurile din lume a trebuit sa intre tocmai aici?" (Bogart, in "Casablanca"). O spune frumos, dar cade ca nuca-n perete.