Enescu Forever

Deschiderea stagiunii filarmonicii bucurestene a semanat mai mult cu o. continuare. Triplul aspect se confirma prin atractia romantic-virtuoza a Concertului nr. 1 de Rachmaninov avandu-l solist pe

Deschiderea stagiunii filarmonicii bucurestene a semanat mai mult cu o. continuare. Triplul aspect se confirma prin atractia romantic-virtuoza a Concertului nr. 1 de Rachmaninov avandu-l solist pe englezul ,bine temperat" Jon Fountain, prin spectaculozitatea atractios bubuitoare a poemului Macbeth de Strauss si, fireste, o lucrare enesciana. Poate, dupa Festivalul Enescu, mai ales tocmai acest ultim titlu sublinia continuarea. Dar si noutatea. Caci, centenarei Suite nr. 2 op. 10 pentru pian, compozitorul Sabin Pautza i-a daruit o noua viata, orchestrand-o. Temerara actiune, nu lipsita de farmecul unei reusite a imaginativului sonor. Capodopera pianistica pa-re sa fi cuprins in subtextul ei aceasta a doua posibilitate de existenta in care se afla reuniti, alaturi de marele compozitor, si alti contemporani pasionati de neoclasic, precum Respighi, Prokofiev, Poulenc sau Brtitten. Spiritul paneuropean al muzicii, in viziunea ,fin du siecle" a lui Sabin Pautza, serveste partitura enesciana cu certe valori ale formei grandioase, nuantei camerale si epitetelor solistice manieriste. Cristian Mandeal, mare mester in lectura lui Enescu, a antrenat intreaga filarmonica intr-o cantare plina de placerea unei amplori din care nu lipsea e-ve-nimentul. Enescian, desigur!