Cărtărescu îşi contestă criticii

„Adevărul literar şi artistic“ publică miercuri un interviu cu scriitorul Mircea Cărtărescu. În urma opţiunilor criticilor literari, „Orbitor“ s-a situat pe primul loc în topul celor mai bune romane româneşti ale perioadei 2000-2010.

Zece critici au fost invitaţi de „Adevărul literar şi artistic" să realizeze un Top 5 cu cele mai importante romane româneşti pe care le-au citit în ultimii zece ani.

Mai citiţi şi:

Blugii lui Cărtărescu

România, promovată la Frankfurt printr-o broşură tradusă greşit în engleză

După calculele finale, trilogia „Orbitor" a lui Mircea Cărtărescu a adunat cele mai multe puncte, fiind urmată de romanele „Asediul Vienei" (Horia Ursu), „Teodosie cel Mic" (Răzvan Rădulescu), „Pupa Russa" (Gheorghe Crăciun) şi „Povestea Marelui Brigand" (Petru Cimpoeşu).

Cei zece critici care şi-au alcătuit ierarhia personală au fost Paul Cernat, Marius Chivu, Al. Cistelecan, Daniel Cristea-Enache, Mihai Iovănel, Ion Bogdan Lefter, Dan C. Mihăilescu, Simona Sora, Andrei Terian şi Alex. Ştefănescu.

„Orbitor", o navă-amiral

Rugat să comenteze rezultatele, scriitorul Mircea Cărtărescu ne-a declarat că este foarte mândru că unii critici l-au pus pe primul loc, dar la fel de mândru că alţii nu l-au menţionat deloc sau au găsit cărţile sale submediocre.

„Showul critic dezvăluit de această anchetă este fascinant şi tulburător ca vechile spectacole de bâlci cu femei cu barbă şi oameni-elefant", a spus Cărtărescu. El a plusat şi cu câteva cuvinte usturătoare, la adresa unora dintre critici.

Mircea Cărtărescu consideră că „Orbitor" este portavionul „modestei sale flote", deoarece în jurul lui se grupează şi nave masive, crucişătoare şi fregate, dar şi remorchere, şalupe şi chiar bărci uşoare.

„O flotă formată numai din portavioane sau din crucişătoare nu poate exista. Şi, aşa cum un portavion nu e propriu-zis o navă, ci un oraş plutitor, la fel «Orbitor» nu e un roman (poate ceea ce sună fals în topul celor cinci cărţi e chiar prezenţa cărţii mele, până la urmă), ci o confederaţie de romane care se constituie în ceva neromanesc şi poate chiar neliterar ca motivaţie şi ca mesaj".

Cel mai ciudat lucru pe care l-a observat Cărtărescu în opţiunile criticilor a fost disocierea secţiunilor bune şi a celor proaste în această carte. „Dacă spui: «prima parte a fost bună, iar ultima e un fiasco», te înşeli în mod sigur, fie în privinţa primei părţi, fie a ultimei. Căci e ca în Scriptură: «Neghiobilor, oare cel ce a făcut partea din afară a paharului nu a făcut şi partea dinăuntru?»", a remarcat Mircea Cărtărescu.

„Condiţiile în care s-a făcut literatură în ultimul deceniu în România au fost - şi sunt mai departe - atât de vitrege, încât e de mirare că s-au mai scris cărţi", a mai spus Mircea Cărtărescu, referindu-se la plusurile şi la minusurile literaturii române de după anul 2000.

"E uimitor să vezi câţi critici trăiesc în lumi paralele, fără nicio legătură cu literatura română actuală sau cu literatura în general."
Mircea Cărtărescu
scriitor

Citiţi aici: „Orbitor, romanul deceniului“.