Taxă pentru instruirea angajaţilor din turism

Organizaţia Mondială a Turismului propune ca 1% din costul unei camere de hotel să fie direcţionat pentru constituirea unui fond destinat îmbunătăţirii calităţii serviciilor şi formării

Organizaţia Mondială a Turismului propune ca 1% din costul unei camere de hotel să fie direcţionat pentru constituirea unui fond destinat îmbunătăţirii calităţii serviciilor şi formării profesionale din domeniul ospitalităţii.

Problema forţei de muncă în sectorul industriei ospitalităţii se adânceşte de la an la an, pe măsură ce lipsa personalului calificat devine evidentă pentru clienţi. Reprezentanţii Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) recomandă autorităţilor române constituirea unui taxe de formare profesională în domeniul ospitalităţii, de 1% din costul unei camere, care să fie plătită de către turişti.

Taxa nu ar trebui văzută ca un impozit adiţional, "ci ca o contribuţie la eforturile continue pentru o formare suplimentară", recomandă experţii OMT în cadrul Master Planului în turism, al cărui memorandum de aprobare va fi supus săptămâna viitoare pe masa guvernului, spre aprobare.

OMT punctează faptul că, în condiţiile în care Fondurile structurale europene, de mare ajutor în restructurarea dezvoltării resurselor umane din domeniul turismului, se vor epuiza la un moment dat, este nevoie de o sursă mai durabilă de finanţare.

Astfel că se propune instituirea, până cel mai târziu în 2010, a unei taxe naţionale pentru instruire în domeniul ospitalităţii, care să fie percepute turiştilor, care vor beneficia astfel de servicii mai bune. OMT şi experţii români care au lucrat la Master Plan apreciază că, la nivelul anului trecut, prin aplicarea unei astfel de taxe s-ar fi putut strânge circa 18 milioane de euro.

80% din absolvenţi pleacă din ţară Se atrage atenţia asupra faptului că un astfel de sistem ar putea funcţiona "numai dacă există o procedură transparentă de colectare şi când acest fond este gestinat legal de o organizaţie strict independentă şi nonguvernamentală".

Hotelierii spun că nu ar fi bună o astfel de taxă, având în vedere că nu au pe cine şcoli, dat fiind că oamenii pleacă pe capete în străinătate. Trecând peste lacunele sistemului educaţional din ramură, trebuie remarcat că şi cei care se şcolesc pentru a lucra în domeniul turismului pleacă în străinătate după ce au prins ceva experienţă demnă de a le fi luată în seamă de angajatorii străini. Astfel, potrivit unor estimări realizate de Organizaţia Mondială a Turismului (OMT) cuprinse în Master Planul pentru dezvoltarea sectorului, numai 20% din persoanele care au urmat cursuri de pregătire în turism, liceale sau universitare, rămân în România şi profesează în domeniu.

De ce pleacă personalul calificat din ţară? Raspunsul OMT nu este surprinzător în totalitate: lipsei perspectivelor de viitor a tinerilor, i se adaugă faptul că nu sunt respectaţi nici de colegii de breaslă mai vârstnici şi nici de societate, dată fiind "imaginea proastă a unui loc de muncă în sectorul serviciilor şi salarii relativ mici". Odată plecaţi să lucreze afară, lucrătorii români din turism ajung să fie repede apreciaţi nu doar în Europa, ci şi în întreaga lume, pentru că "învaţă rapid şi sunt dispuşi la un efort mai mare de muncă". Astfel încât este de aşteptat ca un număr tot mai mare de tineri pregătiţi în turism să părăsească ţara, atât timp cât imaginea şi salariile sunt la un nivel redus.

Lacunele adânci ale sistemului de formare Lanţul vicios al slabei calităţi a serviciilor prestate către clienţi începe chiar cu pregătirea celor puşi să-i înveţe pe viitorii lucrători din turism cum să-i determine pe clienţi să se reîntoarcă la unitatea la care lucrează. Autorii Master Planului punctează câteva din cele mai grave probleme cu care se confruntă sistemul.

Astfel, "curiculele sunt depăşite, neadecvate, iar corpul didactic nu are calificările şi experienţa practică necesare în conformitate cu standardele de pregătire în vigoare". Programele de pregătire existente pun accentul pe aspectele teoretice, în detrimentul practicii, fiind "axate mai mult pe procesul de predare decât pe cel de învăţare şi axat pe obţinerea diplomei decât pe deprinderile însuşite". Situaţia se repetă şi în cazul organizatorilor de cursuri de pregătire profesională, care "nu posedă know-how şi personalul didactic cu experienţa şi chiar cu calificarea necesară".

Ca urmare, nu este greu de observat că, în majoritatea cazurilor, programele derulate de acestea se bazează pe obţinerea unei diplome. Reversul medaliei: valoarea unui astfel de document a scăzut foarte mult, dat fiind că acordarea lor pe "bandă" nu implică anumite competenţe şi aptitudini specifice sectorului. Pe de altă parte, nu mai este un secret pentru nimeni că profesorii şi lectorii sunt foarte prost remuneraţi.

Cursuri gratuite pentru calificare

Hotelierii spun că nu au pe cine şcoli, dat fiind că oamenii pleacă pe capete în străinătate. Ciprian Constantinescu, preşedintele Patronatului Industriei Hoteliere "Marea Neagră", spune că este nevoie de modificarea legislaţiei muncii, în primul rând pentru a facilita accesul forţei de muncă din străinătate să muncească în România.

Constantinescu spune că este nevoie de acordarea unor stimulente pentru ca lucrătorii din turism să aibă continuitate în muncă, chiar şi atunci când sezonul turistic este mort, fiind nevoie de cursuri de formare şi perfecţionare, dar gratuite.

Doru Fulga, director general la TUV Austria România, indică certificarea sistemelor de management al calităţii serviciilor ca fiind în măsură să ofere certitudinea unor servicii de un nivel înalt. În plus, se pot organiza cursuri de calitate aplicată în domeniile hotelier, construcţiilor şi prestărilor de servicii, mai declară oficialul Tuv Austria România.