Anul universitar 2003-2004 - an decisiv pentru integrarea europeana

Anul academic care incepe astazi reprezinta pentru invatamantul superior din Romania anul alegerii decisive: fie perpetuam un tip de scoala superioara dupa modelul formarii profesionale si

Anul academic care incepe astazi reprezinta pentru invatamantul superior din Romania anul alegerii decisive: fie perpetuam un tip de scoala superioara dupa modelul formarii profesionale si intelectuale "o data pentru toata viata", fie ne aliniem deciziilor si structurilor europene, de tip deschis, ascendent si continuu. Cand s-a reintors de la Conferinta ministrilor educatiei din Europa, la jumatatea lunii septembrie, dl. Athanasiu ne declara ca "facem progrese mici in atingerea unui scop mare". De fapt, dl. ministru, dand-o pe gluma, voia sa sugereze ca la capitolul compatibilizare a invatamantului superior romanesc cu cel european am sta bine, cand, de fapt, realitatea este ca stam cat se poate de prost. Iar daca ratam in acest an, s-ar putea sa nu mai stam de nici un fel, pentru ca usa europeana ni s-ar putea tranti in nas, fie chiar si cu eleganta. Foarte putini stiu ca, pana in mai 2005, tarile Uniunii Europene au decis ca, la capitolul acesta, isi vor regla atat de fin legislatia, incat compatibilizarea diplomelor si libera circulatie a studentilor si cadrelor universitare sa se produca in modul cel mai firesc. Asta inseamna, concret, ca toate tarile europene vor adopta structura celor trei cicluri de invatamant: studiile superioare initiale (ceea ce corespunde acum facultatii), ciclul II - studiile aprofundate si masteratul, ciclul III - doctoratul. In plus, la nivel european se tinde spre crearea unui sistem integrat al studiilor universitare initiale de scurta si de lunga durata. Este vorba despre faptul ca studiile de scurta durata, finalizate cu un document/diploma, sa cuprinda 120 de credite comune cu studiile de lunga durata. Mai simplu spus, daca un student urmeaza un colegiu in domeniul tehnic, spre exemplu, 120 de credite din curricula universitara a specializarii lui se vor regasi si in curricula studiilor de lunga durata, pentru a permite absolventului de colegiu sa urmeze (fara nici un fel de diferente, cum se intampla acum la noi) cursurile de lunga durata. Evident, o astfel de schimbare nu se poate face decat prin modificarea legii. Multe vor fi de facut si in privinta compararii si compatibilizarii specializarilor din universitatile tarilor europene. Pentru a recunoaste o specializare obtinuta la Oxford, ori la Sorbona, ori la Bucuresti, sau in oricare alta universitate a Europei, Comisia pentru Educatie a Consiliului a decis ca un organism paneuropean sa stabileasca (pana la conferinta din 2005, din Norvegia) standarde minimale, de tipul numarului de credite acordate unor discipline. In conditiile in care, in acest moment, in Romania nu exista nici un fel de control minimal al numarului creditelor si disciplinelor din cele peste 250 de domenii de specializare (cu peste 700 de specializari - cifra-recod pentru Europa) si cand traim aberatia ca o universitate romaneasca nu recunoaste unui student creditele obtinute la alta universitate romaneasca, este greu de imaginat cum va reusi ministerul sa aduca la "ordine" universitatile intr-un singur an. Cand in Europa se va putea munci doar daca obtii o diploma a unei universitati recunoscute, probabil ca putini tineri vor mai merge la orice institutii de invatamant superior, doar pentru a avea o diploma. La toate acestea se adauga faptul ca sistemul nostru de invatamant superior este unul dezvoltat haotic, fara legatura cu piata muncii, enorm, numeric. Se vorbeste, fara insa a se detalia, despre consortiile universitare, dar se uita ca finantarea deficitara si preferentiala pe care o practica statul roman va face imposibila integrarea celor doua tipuri de invatamant superior: de stat si privat. E limpede ca un an pare insuficient pentru reglementarea tuturor aspectelor. Dar acest an nu trebuie ratat.