Modificarea Constituţiei: Cine să fie mai puternic, preşedintele sau Parlamentul?

În anul 2009, în România se vorbeşte deja despre o nouă modificarea a Constituţiei, la numai cinci ani de la cea mai recentă revizuire. Conflictul instituţional care s-a creat între Parlament şi preşedintele Traian Băsescu în ultimii patru ani a readus în discuţie problema unei noi schimbări a Legii fundamentale.

Acuzat în repetate rânduri de faptul că a încălcat prevederile constituţionale, chiar suspendat din funcţia de preşedinte al României din acelaşi motiv, Traian Băsescu nu a scăpat nici de această dată de critici, care l-au acuzat că iniţierea modificării Legii fundamentale este o nouă nerespectare a acesteia.

Potrivit Legii fundamentale actulale, la articolul 150, revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de preşedintele României la propunerea Guvernului, dacă este votată de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.

Astfel, şeful statului a fost acuzat că s-ar fi substituit Guvernului, care trebuia să propună revizuirea, prin înfiinţarea Comisiei prezidenţiale de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional din România.

Problemele pe care Constituţia actuală le ridică sunt: dacă trebuie acordate puteri sporite preşedintelui sau Parlamentului, trebuie să ne îndreptăm spre un regim prezidenţial, semi-prezidenţial sau parlamentar? Dintre ofertele pe care Comisia prezidenţială le-a pus la dispoziţie, Traian Băsescu s-a pronunţat deja pentru un regim semi-prezidenţial.

Statele democratice nu s-au hotărât nici ele care variantă este cea mai bună. În timp ce SUA conferă o mare putere preşedintelui, Europa este mai reticentă- în Marea Britanie dictează Parlamentul, la fel şi în Germania, iar Franţa s-a pronunţat pentru regimul semi-prezidenţial.

Care variantă va fi mai bună pentru ţara noastră vor trebui să decidă tot românii, chiar dacă ei vor fi consultaţi printr-un referendum prealabil sau vor fi întrebaţi direct asupra unui viitor proiect care va trebui să treacă prima dată de acceptul Parlamentului.

Ce poate face preşedintele României?

Potrivit Constituţiei, preşedintele României (foto) reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice şi este mediator între puterile statului şi între stat şi societate.

Şeful statului este ales prin vot direct din primul tur de scrutin – dacă a întrunit în primul tur majoritatea voturilor alegătorilor înscrişi pe liste - sau în al doilea tur, dacă a obţinut mai multe voturi decât contracandidatul său.
Nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de preşedinte mai mult de două mandate a câte 5 ani, care pot fi prelungite prin lege organică în caz de război sau catastrofă. În acest timp, el nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată şi se bucură de imunitate.

Preşedintele desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele îi revocă şi numeşte, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.

Dacă prin remaniere se schimbă structura şi compoziţia politică a Guvernului, preşedintele României va putea revoca şi numi membri ai Guvernului numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.

Preşedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită şi poate lua parte la şedinţele în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi alte situaţii, la cererea primului-ministru. Când participă la şedintele Executivului, le şi prezidează.
De asemenea, preşedintele poate adresa Parlamentului mesaje.

Preşedintele poate dizolva Parlamentul după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, dacă Legislativul nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

Totuşi, Parlamentul nu poate fi dizolvat decât o singură dată într-un an şi nu în ultimele şase luni ale mandatului preşedintelui şi nici în timpul stării de mobilizare, război, asediu sau urgenţă.
Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime prin referendum voinţa cu privire la probleme de interes naţional.

În ceea ce priveşte politica externă, preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, care au fost negociate de Guvern. Tot el acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României, iar pe lângă preşedintele României se acreditează reprezentanţii diplomatici ai altor state.
Preşedintele este comandantul forţelor armate şi  preşedinte al CSAT. El poate declara, cu aprobarea Parlamentului, mobilizarea totală sau parţială a forţelor armate. Tot şeful statului poate institui starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară sau doar în unele unităţi administrative-teritoriale.

Preşedintele conferă decoraţii şi titluri de onoare, acordă gradele de mareşal, general şi amiral, numeşte în funcţii publice conform legii şi acordă graţierea individuală.

Pe de altă parte, şeful statului poate fi suspendat din funcţie de către Parlament, pentru fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei şi poate fi demis prin referendum. Tot prin votul Parlamentului, preşedintele poate fi pus sub acuzare pentru înaltă trădare, competenţa de judecare aparţinând Înaltei de Casaţie şi Justiţie.

Funcţia de preşedinte devine vacantă în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces. În aceste cazuri sau dacă preşedintele este suspendat, interimatul este asigurat de preşedintele Senatului sau preşedintele Camerei Deputaţilor. Preşedintele interimar nu poate însă dizolva Parlamentul şi nici nu poate consulta poporul prin referendum.


Ce poate face Obama? Modelul de republică prezidenţială


Statele Unite ale Americii sunt un exemplu clasic de republică prezidenţială, în care majoritatea puterii este concentrată în mâna preşedintelui.

Astfel preşedintele republicii, pe lângaă funcţiile de şef al statului, şef al armatei şi de şef al guvernului, mai deţine si „prerogative legislative şi/ sau judiciare”. Exemplul de regim prezidenţial clasic îl reprezintă SUA, pentru că aici preşedintele deţine şi puterea executivă, deci atribuţiile unui prim-ministru.

Din această postură, el va numi membrii propriului Cabinet, denumiţi secretari.




  Astfel, un preşedinte al SUA, cum este Barack Obama (foto), va fi şef al statului, şef al puterii executive, comandant şef al armatei, şef al diplomaţiei, va avea prerogativa de informare a poporului american cu privire la starea naţiunii şi va fi şef al partidului care l-a investit drept candidat prezidenţial.


  Deşi are foarte multe atribuţii, preşedintele SUA este ales prin vot universal, dar nu   direct, ci prin electori. Puterea legislativă în Statele Unite este deţinută de Congres, format din Senat  şi Camera Reprezentanţilor.



Monarhia constituţională: Ce pot face regina şi prim-ministrul în Marea Britanie?

Spre deosebire de SUA, în Marea Britanie, chiar dacă se află în vârful ierarhiei funcţiilor în stat, monarhul (în prezent, Regina Elisabeta a II-a - foto) are puteri extrem de limitate. Rolul monarhului este unul decorativ, iar cel mai important atribut al său, pe care şi-l poate îndeplini cu toate prerogativele, este cel de şef al bisericii.

Astfel, puterea este concentrată în mâna Parlamentului, Marea Britanie având o lungă practică în acest sens. Parlamentul britanic este tot unul bicameral, format din Camera Comunelor şi Camera Lorzilor. În timp ce membrii primei Camere deţin puterea legislativă, ei fiind aleşi prin vot, Camera Lorzilor nu are caracter reprezentantiv, pentru că membrii ei îşi primesc locul în conformitate cu un principiu ereditar. 
Puterea executivă este reprezentată de Guvern, format de partidul care a obţinut majoritatea parlamentară. Atribuţiile Cabinetului sunt executivă şi legislativă - pentru că Parlamentul aprobă proiecte care, în marea majoritate, sunt iniţiate de Guvern, cuprinzând aici şi întocmirea proiectului de buget, iar din acestea decurg şi atributele primului-ministru ca şef al Guvernului.
 


Republica parlamentară: Ce pot face preşedintele şi cancelarul german?


Parlamentul german este tot unul bicameral, compus din Bundestag şi Bundesrat, în care numai primul are o mare putere legislativă. 

Puterea executivă este reprezentată de Guvern, care este condus de cancelar. El poate fi propus şi de preşedinte, şi de Parlament, însă decizia asupra numirii sale, îi aparţine Bundestagului. Prima propunere este făcută de Parlament; dacă nu este aprobată, preşedintele va face o altă propunere. Dacă nici aceasta nu este aprobată, preşedintele poate dizolva Bundestagul.

Cancelarul (în prezent, Angela Merkel – foto) dispune de autoritate maximă în Guvern, el av

ând dreptul să schimbe cabinetul dacă este nevoie. Tot cancelarul îşi asuma răspunderea pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În cazul în care el pierde majoritatea parlamentară, poate fi revocat.


Preşedintele, ales pentru 5 ani, reprezintă Germania pe plan internaţional, încheie tratate internaţionale, acreditează şi primeşte reprezentanţii diplomatici, numeşte şi revocă judecătorii, decide graţierea, promulgă legile şi are atribuţii în formarea guvernului, însă acestea sunt limitate.


 
Ce poate face Nicholas Sarkozy în regimul semi-prezidenţial francez?

Regimul politic al Franţei este tot unul parlamentar, dar în care şeful statului are puteri sporite, drept pentru care se numeşte semi-prezidenţial.
Parlamentul francez este format din două camere, cu puteri inegale, pentru că Adunarea are prerogative pe care Senatul nu le are. Totuşi, Senatul are o situaţie specială, el neputând fi dizolvat.
Modificarea Legii fundamentale pe care au realizat-o francezii în 1962 i-a conferit un nou statul preşedintelui, care este ales prin vot universal direct pe o perioadă de 7 ani. Şeful statului (în prezent Nicholas Sarkozy - foto)

este responsabil politic în faţa poporului, iar una dintre principalele sale prerogative este aceea că poate dizolva Adunarea Naţională.
El se bucură de imunitate, dar poate fi acuzat şi judecat pentru înaltă trădare. Şeful statului numeşte primul-ministru, adreseză mesaje în Parlament, numeşte preşedintele şi membrii Consiliului Constituţional, sesizează Consiliul Constituţional.  De asemenea, el este primul responsabil de relaţiile internaţionale ale Franţei şi conduce armata. 

Preşedintele francez poate interveni în Parlament pentru retragerea unui proiect de pe ordinea de zi de către Consiliul de miniştri. De asemenea, preşedintele poate cere dezbaterea pentru a doua oară a unei legi. În domeniul justiţiei, şeful statului francez este şi preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii.

Preşedintele s-a pronunţat pentru varianta unui regim semi-prezidenţial

Comisia prezidenţială de Analiză a Regimului Politic şi Constituţional şi-a prezentat raportul în data de 14 ianuarie, la Cotroceni.
Dintre soluţiile pe care Comisia le-a propus, preşedintele a selectat zece:
-    adoptarea unui regim semiprezidenţial coerent
-    definirea mecanismelor dizolvării Legislativului, un sistem unicameral, eliminarea oricărui privilegiu al aleşilor care comit fapte penale
-    limitarea drastică a reglementării prin ordonanţe
-    un decupaj administrativ cu 9-12 judeţe sau regiuni şi o autonomie locală veritabilă
-    recrediblizarea Curţii constituţionale
-    introducerea referendumului obligatoriu
-    regândirea rolului şi structurii CSM
-    definirea clară a tuturor drepturilor cetăţenilor.
În cadrul unei dezbateri ulteriore, vicepreşedintele PDL, Valeriu Stoica, a înaintat ipoteza organizării unui referendum prealabil în care românii să fie întrebaţi dacă îşi doresc un regim care să confere mai multă putere preşedintelui sau parlamentului.

Românii tind spre regimul parlamentar

Un sondaj realizat în ianuarie 2009 de cître Insomar arată că românii tind spre regimul parlamentar. La întrebarea „Cine credeţi că ar trebui să aibă cea mai multă putere în România, preşedintele sau Parlamentul?”, 47% din intervievaţi au răspuns „Parlamentul”.

Dintre intervievaţi, 39% au spus „preşedintele”, iar 14% „nu ştiu/nu răspund”.  Sondajul a fost realizat în perioada 22- 27 ianuarie, pe un eşantion de 1.499 de persoane în vârstă de peste 18 ani, din 51 de localităţi urbane şi 51 de localităţi rurale, din 40 de judeţe şi din Bucureşti. Eroarea maxim admisă garantată cu o probabilitate de 95% este de 2,8%.