Nu oamenii sunt vinovaţi de schimbarea climei

" Doar 10% din încălzirea globală i se poate imputa omului", spune Antonio Zichichi, preşedintele Federaţiei Oamenilor de Ştiinţă şi membru al Centrului UE de Cercetări Nucleare Un

" Doar 10% din încălzirea globală i se poate imputa omului", spune Antonio Zichichi, preşedintele Federaţiei Oamenilor de Ştiinţă şi membru al Centrului UE de Cercetări Nucleare

Un eminent om de ştiinţă care merge împotriva curentului ce susţine că efectul de seră s-a produs în exclusivitate din cauza activităţii umane este Antonio Zichichi, preşedintele World Federation of Scientist, membru al CERN (Centro Europeo Ricerche Nucleari), doctor docent în Fizică superioară al Universităţii din Bologna. "Este adevărat că, de când a început era industrială, cantitatea de anhidridă carbonică din atmosferă a crescut. Dar omul este responsabil de acest fenomen doar în proporţie de 10%", susţine specialistul italian care, de la începutul acestui an, şi-a exprimat punctul de vedere în diverse interviuri şi comunicări ştiinţifice.

Zichichi şi-a expus teoria şi în faţa Senatului italian care, recent, a instituit o comisie ce analizează schimbările ambientale din Italia cauzate de fenomenul încălzirii globale. El susţine că nu există o ecuaţie matematică a climei, ci doar nişte aproximaţii numerice. Modelele folosite, spre exemplu, de experţii ONU, care lansează periodic semnale de alarmă, au prevăzut, pentru anii trecuţi, o creştere a bioxidului de carbon de trei ori mai mare decât s-a dovedit a fi în realitate.

Terra şi-a inversat polii de mai multe ori

"Nu trebuie să confundăm poluarea cu problemele climaterice", este de părere omul de ştiinţă italian. Pe parcursul unui interviu acordat postului de televiziune RAI 3, el a amintit că, în circa 500.000 de ani, Polul Nord şi Polul Sud s-au inversat de cel puţin patru ori şi, de fiecare dată, influenţa asupra climei a fost enormă. "Alarmiştii şi cei care acuză omenirea fără un fundament solid nu fac bine ştiinţei", mai spune Zichichi. "Părerea mea este că, în proporţie de 90%, razele cosmice sunt cele care influenţează schimbările climatice de pe Terra şi din acest motiv nu trebuie să aruncăm responsabilitatea doar asupra oamenilor.

Cel mai absurd lucru pe care îl aud foarte des este că activitatea umană distruge totul, ceea ce este complet fals", a mai declarat el. Iar "catastrofismul", în opinia sa, are un efect negativ asupra guvernelor şi asupra cercetării ştiinţifice, care nu mai este liberă, existând riscul adoptării unor măsuri total neadecvate.

Intensitatea razelor schimbă vremea

Noi şi Terra trăim graţie faptului că suntem în apropierea unei stele: Soarele, care ne dă lumină şi ne încălzeşte. De asemenea, trebuie luat în considerare faptul că, în universul pe care îl cunoaştem, în ciuda activităţii stelelor, temperatura medie este de 270 de grade sub zero. "Sistemul Solar traversează în prezent zone din galaxie în care există formaţiuni stelare mai dense, ceea ce presupune o temperatură medie mai mare", a declarat specialistul în cadrul interviului acordat RAI 3. "Când Terra se află în zone cu mai puţine stele, suntem în perioade de glaciaţiune.

În acest moment, din punct de vedere cosmologic, suntem pe drumul dintre ultima glaciaţiune şi ne îndreptăm spre zona de încălzire maximă", a mai spus el. Pe parcursul a milioane de ani, planeta noastră a mai trecut prin zone cu raze cosmice intense, astfel că schimbările climaterice nu au avut la bază, în niciun caz, modul de viaţă al oamenilor. "În plus, traversăm şi o perioadă de activitate solară excesivă, care se măsoară privind aşa-numitele pete solare, care în realitate sunt explozii enorme", a mai declarat expertul italian.

Majoritatea nu are întotdeauna dreptate

Întrebat cum de are curajul să îi contrazică pe cei 2.500 de oameni de ştiinţă care susţin că activitatea umană este responsabilă de schimbările negative ambientale şi climaterice produse la nivel planetar, Zichichi a răspuns că, "în domeniul ştiinţei, majoritatea nu are întotdeauna dreptate". El i-a amintit apoi pe toţi oamenii de ştiinţă "solitari" care au făcut cele mai mari descoperiri pe care au fost nevoiţi să le apere (uneori cu preţul vieţii) de părerile "corecte" ale celor "majoritari". "Ştiinţa", a spus el, s-a născut acum 400 de ani cu Galileo Galilei. De la el trebuie să învăţăm să analizăm totul numai în termeni matematici şi fizici, doar aşa ştiinţa rămâne credibilă. Iată de ce eu consider că atunci când se vorbeşte de climă şi meteorologie nu vorbim de ştiinţă", este de părere expertul italian.

Soarele, arătat cu degetul

De aceeaşi părere cu Antonio Zichichi este şi profesorul Sami Solanki, directorul renumitului "Max Planck Institute for Solar System Research" din Gottingen, Germania. Într-un studiu alcătuit împreună cu mai mulţi oameni de ştiinţă elveţieni şi nemţi, acesta a arătat că radiaţiile crescute provenind de la Soare sunt responsabile în mare proporţie de creşterea temperaturii globale. "Nu dioxidul de carbon emanat de activitatea umană din marile oraşe industrializate poartă cea mai mare vină pentru tot ceea ce trăim astăzi din punct de vedere al climei. Impactul cel mai mare îl are faptul că la suprafaţa solară, de cel puţin două decenii, s-a observat o activitate mai intensă, concretizată prin creşterea vizibilă a numărului de pete solare", a explicat Solanki.

Al Gore susţine contrariul şi acuză rapoarte mincinoase

Prezent la lucrările unui forum desfăşurat recent la Singapore, fostul vicepreşedinte american Al Gore i-a acuzat pe marii poluatori din SUA că finanţează studii menite să pună sub semnul întrebării conceptul de încălzire globală, în cadrul unei campanii mondiale de dezinformare. "Este vorba de o campanie organizată, pentru care cei mai mari emiţători de bioxid de carbon, şi aş numi aici, printre alţii, compania ExxonMobil (nr. 1 mondial în domeniul petrolier - n.red.), plătesc peste zece milioane de dolari pe an pentru studii care vor să demonstreze că există un dezacord între oamenii de ştiinţă, referitor la acest subiect. În realitate, între aceştia există poate cel mai puternic consens din istoria ştiinţei", a mai spus Gore.

Depinde de unde priveşti

Atunci când ne inflamăm şi perorăm împotriva creşterii nivelului de monoxid de carbon din atmosferă ne bazăm pe opiniile exprimate de un număr de oameni de ştiinţă. Un alt număr (cel puţin la fel de mare!) de cercetători spun însă exact pe dos.

Cuvinte folosite frecvent de savanţi, precum "estimare", "teorie", "model matematic", "experienţă", cuprind în ele un grad destul de mare de incertitudine, dar toţi evită să precizeze acest "amănunt". Mass-media le preia, le citează, dar destinatarul informaţiei este adesea păcălit, pentru că nicăieri nu se menţionează unde s-au făcut "rotunjirile". La a câta zecimală? Fenomenul încălzirii globale suferă azi de acest sindrom mediatic.

Motivul pentru care planeta se încălzeşte pare să fie mereu altul: azi e Soarele, mâine e poluarea produsă de om, apoi dăm vina pe stele, pe Lună şi, în ultimă instanţă, ne amintim că suntem plini de păcate şi, de aceea, ne pedepseşte Dumnezeu.

Câţiva cercetători din Elveţia şi-au propus, recent, să verifice unele "mituri" ale ştiinţelor moderne. Între ele, rolul pe care îl are monoxidul de carbon în anihilarea ozonului din straturile superioare ale atmosferei. Teoretic sună limpede: monoxidul de carbon are nevoie de încă un atom de oxigen pentru a fi stabil şi, prin urmare, urcă până în straturile superioare ale atmosferei şi acolo se combină cu ozonul, distrugându-l.
Oricât de banală ar părea această exprimare, supusă experienţei concrete (care are prostul obicei de a contrazice toate teoriile savanţilor), s-a dovedit a fi doar un mit.

De ce? Pentru că, pur şi simplu, monoxidul de carbon nu ajunge până în straturile superioare ale atmosferei! Experienţa a fost uluitor de simplă: cercetătorii au creat în laborator câţiva litri de monoxid de carbon folosind un izotop al atomului de carbon şi au urmărit traseul "vertical" al moleculei uşor radioactive. Ce credeţi că s-a întâmplat? Nemernicul de monoxid s-a oxidat "pe drum" şi n-a mai ajuns în straturile superioare, pentru că, fiind mai greu, după ce s-a răcit puţin pe la o altitudine de un kilometru-doi, a început să coboare spre sol. Rezultatul a apărut în câteva reviste de specialitate şi a scăpat neobservat de public. Savanţii au ţinut însă cont de el şi, după acest test, efectuat în 1998, teoriile despre încălzirea globală s-au referit numai la concentraţia de bioxid de carbon din aer, care împiedică energia calorică degajată de solul încălzit de Soare să se întoarcă în spaţiul cosmic.

A urmat o nouă verificare, de data aceasta făcută de ruşi. Experienţa iar le-a făcut figura teoreticienilor şi testele de laborator au dovedit că, dimpotrivă, conţinutul de bioxid de carbon din atmosferă protejează Terra, pentru că "umbreşte" o parte din strălucirea Soarelui. Desigur, chiar şi aceste noi teste ar putea fi contrazise de alte încercări, în alte condiţii, efectuate de alţi savanţi. Nu contestăm că există o doză de adevăr în toate aceste mituri şi, categoric, vom reveni asupra lor. Ceea ce nu trebuie să uităm este că ele sunt, deocamdată, teorii, şi nu teoreme. Adică nu e nimic sigur.

O amplă teorie a conspiraţiei spune că, de fapt, clima se schimbă iremediabil din cauza deplasării Sistemului Solar în cadrul galaxiei spre o zonă unde sunt mai multe stele şi, prin urmare, e mai cald. Conspiraţia constă în dorinţa unora dintre liderii lumii de a evita panica la nivel global, întrucât în zona respectivă din Calea Lactee, prin care Pământul trece o dată la 10.000-12.000 de ani, ne aşteaptă ceva mult mai cumplit decât căldura: ploile neîncetate de asteroizi, care vor transforma în realitate prezicerile Apocalipsei după Ioan.

Desigur, şi teoria conspiraţiei e doar o simplă teorie. Totuşi, dincolo de orice incertitudine, dacă această spaimă de poluare, chiar artificial întreţinută, ne va determina să facem curăţenie generală în industrie sau ne va convinge să tăiem mai puţine păduri, în final vom câştiga o viaţă mai bună. Şi nu e rău.