Motorsportul, un etalon al civilizaţiei
0
Nu vom avea niciodată un pilot de Formula 1 dacă tinerii talentaţi n-au unde să se antreneze.
Ştefan
Găvan
redactor
Start! Luminile verzi se aprind şi maşinile demarează în trombă. După un tur de pistă, bolizii ajung din urmă un monopost împins de la spate de mecanici. Din păcate, este o imagine sugestivă pentru starea motorsportului românesc, care trebuie încă să recupereze din abisul în care ne-a afundat „epoca de aur“.
Timp de câteva decenii, noi am stat mai mult la boxe…
Partidul nu dorea să facem risipă de benzină. „Caii putere“ trebuiau folosiţi doar de tractoare şi combine pentru a duce la bun sfârşit planurile cincinale impuse de „conducătorul măreţ“.În acest răstimp, iubitorii de adrenalină din Occident se întreceau în tot mai multe competiţii cu maşini, motociclete şi alte invenţii ale mileniului III.
După „Revoluţie“ au apărut mulţi miliardari de carton şi aceştia au vrut să intre neinvitaţi la masa bogaţilor. În stilul clasic miortic, am confundat însă sportul profesionist cu „liniuţele“ şmecherilor de Dorobanţi. Ce dacă germanii aveau în persoana lui Schumacher un adevărat zeu în sportul mondial?! Tot noi, românii, suntem mai tari! La periferia cartierelor sărace, au apărut pe bandă rulantă zeci de „Mini-Schumi“ şi i-am trimis în Occident la „specializare“ să facă repede rost de câteva „Merţane“. Zis şi făcut. Aveam în sfârşit maşini la nivelul nemţilor. Cu toate astea, „infatuaţii“ aia de afară nu ne primeau în continuare să ne jucăm cu ei.
Treptat, apariţia unor potenţi oameni de afaceri în România a impulsonat însă motorsportul autohton. A fost însă un progres artificial, o afacere în stilul „Caritas“, în care unii câştigă, iar alţii pleacă acasă cu buza umflată.
Nume ca Doru Sechelariu, Mihai Marinescu , Andrei Harnagea sau Robert Mureşan au adus România în lumina reflectoarelor pentru prima dată după foarte mult timp. Performanţele celor trei nu au însă nicio legătură cu şcoala românească de automobilism. Sunt doar rodul unui efort personal al piloţilor şi, în special, al părinţilor lor, care şi-au investit banii şi toată energia în formarea unei cariere pentru copiii lor.
Am continuat aşadar să ne furăm singuri căciula. În ţară nu există nici măcar un circuit de viteză omologat la standardele FIA. Pasionaţii de motoare sunt nevoiţi astfel să plece în fiecare an peste hotare pentru a organiza acolo diverse concursuri.
Datorită meseriei am avut ocazia să merg, în urmă cu câţiva ani, la Serres (Grecia) să asist la un campionat naţional. Da, aţi citit bine! Un campionat naţional se desfăşoară în afara graniţelor ţării. O chestie greu de neînţeles pentru gazde, mai ales că românii deplasaseră acolo un convoi pestriţ, plin de maşini şi motociclete mult mai scumpe decât ale localnicilor.
Problemele sunt aşadar de fond, nu de formă. Nu poţi progresa dacă nu ai o infrastructură necesară. E lucrul pe care nu l-au înţeles autorităţile statului român după „Revoluţie“. Pe plan mondial motorsportul este un etalon al civilizaţiei. Aţi văzut cumva piloţi de top din Bangladesh?! Nici nu o să vedeţi în secolul acesta, putem paria pe cât doriţi.
Explicaţia este simplă. Atâta timp, cât acel pilot nu produce o industrie în spatele său, talentul sportiv nu contează mai deloc. Extrapolând puţin, situaţia este asemănătoare şi pe plaiurile mioritice. Nu vom avea niciodată un pilot de Formula 1, dacă tinerii talentaţi nu au unde să se antreneze. Ţinând cont de mentalitatea autorităţilor, salvarea ar putea veni, în opinia mea, doar de la sectorul privat. Speranţa moare ultima...
Se încarcă comentariile...
