Judecătorul care a încercat muşamalizarea a două dosare CNSAS, denunţat ca turnător de un fost coleg

Stere Learciu (medalion) şi Claudiu Toma, tandemul care a încercat „albirea“ Rodicăi Stănoiu - „Sanda“

Magistratul care a încercat muşamalizarea dosarului CNSAS-Rodica Stănoiu, Stere Learciu, este la rândul său acuzat de un judecător că a colaborat cu fosta Securitate. Directorul Institutului Naţional al Magistraturii îl acuză pe fostul vicepreşedinte al Curţii de Apel Bucureşti că i-a făcut viaţa amară prin turnătoriile date Securităţii.

Cazul bătrânului trimis de Justiţie să moară de frig în pădure

Un scandal cu iz de turnătorii la Securitate mocneşte între doi judecători ai Curţii de Apel Bucureşti după ce Curtea de Apel Constanţa a respins acţiunea prin care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a cerut ca judecătorul Stere Learciu să fie declarat colaborator al Securităţii.

Imediat, decizia a fost atacată la instanţa supremă, cel care a considerat ca inacceptabilă hotărârea Curţii de Apel Constanţa fiind judecătorul Constantin Brânzan, în prezent şef al Institutului Naţional al Magistraturii. Brânzan aflase din mass-media că fostul său coleg este acuzat de colaborare cu Securitatea şi a avut curiozitatea să meargă la dosar, unde a descoperit că fusese una dintre victime.

„Aurel" supraveghea mediul Justiţiei

Recrutat de Securitate sub numele de cod „Aurel", Stere Learciu (60 de ani) a semnat, conform CNSAS, un angajament de colaborare la data de 29 mai 1984. Securitatea l-a folosit pentru supravegherea informativă a mediului „Justiţia", în perioada în care lucra la Judecătoria Sectorului 2 din Capitală. Potrivit CNSAS, „Aurel" a dat mai multe rapoarte - redactate şi semnate de ofiţeri de Securitate - despre colegii săi de serviciu.

Principala ţintă a Securităţii era judecătorul Constantin Brânzan, urmărit pentru relaţii neoficiale cu cetăţeni străini, „fiind şi suspect de luare de mită, conduită morală necorespunzătoare sau influenţarea colegilor în unele redactări de soluţii unde are interese."

Recrutat de omul Rodicăi Stănoiu

Recrutarea lui Learciu a fost vizată de locotenent-colonelul Marian Ureche, care avea atunci funcţia de şef serviciu la Securitatea Municipiului Bucureşti. Marian Ureche avea să devină - la propunerea fostului ministru al Justiţiei, Rodica Stănoiu - şef al Serviciului Intern de Protecţie Anticorupţie (SIPA) din cadrul Ministerului Justiţiei. În 2004, Ureche a fost declarat colaborator al Securităţii, la doar câteva luni după ce părăsise Ministerul de Justiţie.

Cu toate acestea, Stere Learciu ne-a declarat că nu-l cunoaşte pe Marian Ureche şi, mai mult, că ar fi auzit de el în urmă cu doar câţiva ani.

Turnătorii fictive

Într-o notă, redactată de căpitanul Tudor Zorilă, din data de 22 ianuarie 1988, după o întâlnire cu „Aurel", se arata că: „În legătură cu tovarăşul judecător Brânzan Constantin arăt că aproape zilnic părăseşte sediul unităţii, pretextând anumite probleme, de parcă alţii n-ar avea probleme, respectiv pe la orele 12 sau 13 şi este într-un dezacord total cu toţi colegii cu care intră în şedinţă pe aspectele pronunţărilor, nefiind de acord cu propunerea colegului său privind soluţia în cazul respectiv."

De altfel, „Aurel" a fost instruit să semnaleze anturajul celui urmărit şi a raportat că acesta se întâlneşte cu avocaţi şi se duce la restaurant cu justiţiabili. „Aurel" a mai raportat că Brânzan era vizitat frecvent de doi avocaţi care motivau prezenţa „prin schimbul de casete video, comentându-se că-l vizitează şi la domiciliu". La 8 aprilie 1989, Securitatea a închis dosarul lui Brânzan, cu precizarea că nu se confirmă nimic din relatările sursei „Aurel".

Recompense: şampanie şi excursie în URSS

Magistratul Constantin Brânzan a găsit în delaţiunile colegului său fapte pe care nu le făcuse Foto: Agerpres

Potrivit CNSAS, Learciu ar fi fost recompensat de Securitate. La dosarul său au fost ataşate mai multe deconturi, dar şi o caracterizare necesară pentru a pleca într-o excursie în URSS. „Rog aprobaţi cheltuirea sumei de 300 de lei pentru informatorul «Aurel» pentru sprijinul acordat".

Conform unor bonuri de decont, din suma respectivă s-ar fi cumpărat, la 21 mai 1985, o şampanie de 73 de lei, flori de 35 de lei şi produse cosmetice Miraj în valoare de 200 de lei. De asemenea, Securitatea a avizat pozitiv cererea lui Learciu de a pleca într-o excursie în URSS : „Apreciem că cel în cauză prezintă garanţie moral-politică de a efectua această călătorie turistică".

„Am fost şantajat"

„Am fost colegi mulţi ani de zile. Nu vreau să fac declaraţii, este un proces pe rol şi am atacat decizia cu recurs", ne-a declarat Constantin Brânzan. De partea cealaltă, Stere Learciu ne-a spus că nu înţelege atitudinea lui Brânzan:

„Am încercat de trei ori să iau legătura cu el şi să-i spun că nu eu am semnat acele note. În 1984 am semnat acel angajament deoarece am fost şantajat. Sunt de origine aromână şi aveam mai multe rude în Grecia. M-au chemat în biroul preşedintelui Costică Apostoiu şi mi-au pus în faţă două cereri: demisia sau colaborarea. Preşedintele m-a sfătuit să semnez, şi am semnat", susţine Learciu.

El a mai precizat că nu a dat declaraţii despre niciun coleg. Despre cum a ajuns numele lui „Aurel" în rapoarte, crede că „ofiţerul de Securitate trebuia să-şi justifice activitatea". Constantin Brânzan cere însă declararea lui Learciu ca şi colaborator al Securităţii, întrucât şi el ar fi avut rude în străinătate pe vremea comuniştilor, însă nimeni nu l-a obligat să semneze angajamente cu Securitatea.

"În 1984 am semnat acel angajament deoarece am fost şantajat. Aveam mai multe rude în Grecia. "
Stere Learciu
judecător

Protectorul „Sandei" Stănoiu

Stere Learciu este unul dintre magistraţii care a încercat îngroparea dosarului de deconspirare a Rodicăi Stănoiu, fost ministru al Justiţiei. Completul format din Stere Learciu, Claudiu Toma şi Corina Gabriela Buruiană a decis, în decembrie 2007, realizarea unei expertize grafologice în baza unor documente vechi, fără nicio probă de scris actuală, în dosarul în care Rodica Stănoiu este acuzată că a colaborat cu Securitatea, sub pseudonimele „Sanda" şi „Georgeta".

Stănoiu a adus trei documente din ani  diferiţi, scrise însă cu aceeaşi pastă de pix. Expertiza a relevat că scrisul Rodicăi Stănoiu nu coincide cu cel al „Sandei" din documentele Securităţii.