Un acord fragil, cu multe semne de întrebare

Situaţia e însă departe de a fi limpede. Israelul a declarat că va menţine blocada aeriană şi navală şi că o parte din trupele sale vor rămâne în sudul Libanului până la preluarea

Situaţia e însă departe de a fi limpede. Israelul a declarat că va menţine blocada aeriană şi navală şi că o parte din trupele sale vor rămâne în sudul Libanului până la preluarea controlului de către forţa de pace ONU şi militarii libanezi, fiind pregătite să redeschidă focul dacă vor fi atacate; Hezbollah, la rândul său, a afirmat că nu va accepta prezenţa în continuare a Israelului în sudul ţării, după ce acordul va fi intrat în vigoare.

Ostilităţile ar putea fi oricând reluate
De altfel, luptele au continuat până în ultima clipă. Beirutul a fost din nou bombardat de aviaţia israeliană, 23 de civili pierzându-şi viaţa. Pe de altă parte, Hezbollah a mai lansat încă 250 de rachete asupra teritoriului israelian, în vreme ce în ciocnirile terestre alţi cinci militari israelieni au fost ucişi. Printre ei, şi tânărul sergent Uri Grossman, 20 de ani, fiul marelui scriitor David Grossman, unul dintre cei mai cunoscuţi activişti ai mişcării pentru pace. În ofensiva lor spre nord, trupele israeliene au lăsat în urmă multe pungi de rezistenţă ale Hezbollah. E greu de spus dacă rezoluţia ONU, rezultatul unui dificil compromis între SUA şi Franţa, va putea opri reizbucnirea ostilităţilor. Multe depind de sosirea cât mai grabnică a căştilor albastre, din păcate intrarea lor în dispozitiv putând dura până la o lună.

Războiul nu a rezolvat nimic
Între timp, analiştii se întreabă cine pierde şi cine câştigă din acest război. A meritat el miile de victime? Răspunsul înclină spre concluzia că nu s-a rezolvat nimic. Israelul a pornit războiul pentru a elibera cei doi militari capturaţi de Hezbollah, ceea ce nu a reuşit.
Acum, premierul Olmert, care s-a întâlnit duminică cu rudele celor doi soldaţi, afirmă că e gata să iniţieze negocieri pentru eliberarea lor, adică exact ce a dorit Hezbollah. În trecut, Israelul a fost dispus să elibereze sute de deţinuţi arabi pentru un singur militar propriu. Dacă un asemenea schimb va avea loc şi acum, de ce a mai fost nevoie de un război sângeros?

Un preludiu la atacarea Iranului?
Cunoscutul ziarist american de investigaţii Seymour Hersh emite în "New Yorker" o altă ipoteză. Războiul ar fi fost pus la punct în secret, cu mult înainte de capturarea celor doi militari, de către autorităţile americane şi israeliene, el urmând să fie un preludiu al unei lovituri preventive a SUA pentru distrugerea instalaţiilor nucleare ale Iranului.

Presa israeliană critică vehement acordul
Presa israeliană, cu o singură excepţie notabilă, a ziarului "Yediot Aharonot", care consideră rezoluţia ONU "o realizare politică incomparabilă", nu îşi ascunde nemulţumirea faţă de acordul de încetare a focului. Citatele sunt concludente: "Rezoluţia reprezintă o victorie aproape totală pentru Hezbollah şi sponsorii săi, Siria şi Iranul, şi o înfrângere fără precedent pentru Israel şi aliatul său, SUA" (Caroline Glick, în "Jerusalem Post"); "Implicaţiile pe termen lung sunt evidente: inamicii Israelului vor conchide că Israelul nu mai poate susţine o înfruntare de durată cu terorismul" (fostul ministru al apărării, Moshe Arens, în "Haaretz"); "Aparent, ar fi un succes israelian... în realitate, Israelul s-ar putea găsi ameninţat din nou peste câteva luni sau un an de către luptătorii Hezbollah, care se pot mişca în voie sub acoperirea rezoluţiei ONU" (Jacky Hugi, în "Maariv"). Unii comentatori consideră chiar că zilele Guvernului Olmert ar putea fi numărate.