Ziarişti ajunşi politicieni

„Adevărul“ face o radiografie a gazetarilor care au schimbat tabăra. Cum şi de ce se întâmplă aşa?

În oraşul Constanţa primar este Radu Mazăre. Cine mai ştie că acest Mazăre a fost, la începutul anilor '90, ziarist? În Ploieşti primar este Iulian Bădescu, ziarist şi el. În Craiova - Olguţa Lia Vasilescu, ziaristă şi ea (a activat la „Cuvântul Libertăţii", publicaţie doljeană la care a ajuns până în postul de redactor-şef adjunct). Consiliul Judeţean Bacău e condus de Dragoş Benea, odinioară un gazetar sportiv de la curtea lui Dumitru Sechelariu.

În Parlament îi regăsim pe George Scutaru şi pe Cristian Ţopescu (PNL), dar şi pe Sergiu Andon (PC), autorul articolului „Fir-ai al naibii, Majestate!". Despre foştii soţi Săftoiu, Adriana şi Claudiu, se ştie ce fel de cariere au făcut după ce au ieşit din presă. Sorin Roşca Stănescu combate acum pentru PNL; Corneliu Vadim Tudor, la bază, tot ziarist a fost, iar Dan Diaconescu anunţă în fiecare seară poporul OTV că va fi noul preşedinte al României. Ce se întâmplă? De ce schimbă ziariştii tabăra când o schimbă?

Sub aripa lui „Seche": la căratul servietei

Pentru Dragoş Benea, preşedinte al Consiliului Judeţean Bacău şi vicepreşedinte al organizaţiei judeţene a PSD, presa a însemnat o rampă de lansare către lumea oamenilor cu influenţă. A debutat în jurnalism pe când avea doar 19 ani, s-a angajat la un post local de televiziune ca ziarist sportiv. Erau anii '90, orice era posibil.

L-a cunoscut pe Dumitru Sechelariu, omul de afaceri care sponsoriza echipa locală de fotbal.  „Pentru mine, meseria de ziarist a fost ceva temporar. E adevărat că m-a ajutat să intru în contact cu nişte persoane influente, care mi-au schimbat viaţa. Domnul Sechelariu mi-a propus să lucrez pentru el. În 1996, el a devenit primarul oraşului Bacău şi aşa am intrat şi eu în politică", povesteşte Benea pentru „Adevărul".

Sechelariu l-a luat pe tânărul Dragoş Benea sub aripa sa protectoare şi i-a oferit funcţii  importante: „Mi-a plăcut de el, era un băiat cu capacităţi, un ziarist tânăr care punea întrebări cu substanţă, nu ca alţii. L-am luat pe lângă mine, l-am ţinut aproape, a corespuns. La 22 de ani l-am numit şeful corpului de control al primarului, iar la 25 de ani a devenit viceprimar. Eu l-am susţinut, iar el a fost serios şi a muncit. Făcea toate activităţile. Mai căra şi servieta, că poate şi eu am cărat-o pe a altuia la vremea mea. Astea sunt lucruri inerente în viaţă".

După 2004, când Sechelariu şi-a încheiat cel de-al doilea mandat de primar şi a ieşit din politică, având probleme cu Justiţia, drumurile celor doi s-au separat. Benea a rămas în PSD şi a devenit preşedintele Consiliului Judeţean Bacău, funcţie pe care o ocupă şi astăzi. „Cu domnul Sechelariu n-am vorbit de vreo trei ani. Viaţa politică ne-a pus cap în cap", spune Dragoş Benea.

Dragoş Benea

Sechelariu e dezamăgit: „Rămâne totuşi menţiunea că a uitat de ceea ce se cheamă recunoştinţă. La un Sfântu Dumitru, la un 14 iulie, când e ziua mea, mi se pare firesc să dai un telefon sau un mesaj. Eu l-am ajutat mai mult ca un părinte, a fost ca şi copilul meu. Şi de aici o oarecare indignare, pentru că a uitat. M-a sunat acum câţiva ani de ziua mea şi a zis că s-a gândit mult înainte dacă să mă sune sau nu. Când l-am auzit că spune aşa ceva, i-am zis: «Atunci să nu mă mai suni niciodată!». Şi de atunci nu a mai sunat".

Andon zice că n-a fost niciodată în politică

Sergiu Andon a devenit cunoscut imediat după Revoluţie, când a ocupat postul de redactor-şef adjunct la ziarul „Adevărul", considerat la acea vreme un oficios al FSN. Înainte de 1989, Andon fusese ziarist la „Scânteia", cu toate că terminase Facultatea de Drept, iar între 1961 şi 1968 lucrase ca procuror. În 1991, Sergiu Andon scria un editorial intitulat „Fir-ai al naibii, Majestate!", în care îl înfiera pe Regele Mihai şi care a rămas în istorie ca un reper negativ al presei postdecembriste.

În 1995, când era directorul agenţiei Romedia, a intrat în politică. A devenit vicepreşedintele Partidului Umanist Român (PUR), formaţiunea lui Dan Voiculescu, transformată ulterior în Partidul Conservator. Andon s-a remarcat în toţi aceşti ani ca un apropiat al lui Voiculescu, pe care l-a apărat, ca avocat, în procesul cu Colegiul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţi. Din 2004 a devenit deputat în Parlamentul României. Ieri şi-a încheiat al doilea mandat din partea Partidului Conservator, după ce ANI l-a declarat incompatibil.

În ciuda acestor coordonate, Sergiu Andon spune că trecerea la politică este doar o aparenţă: „Eu nu am renunţat niciodată la ziaristică pentru a intra în politică. E doar o aparenţă. Sunt ziarist şi jurist pur- sânge, nu sunt om politic. Om politic înseamnă să respecţi o disciplină de partid, să ai nişte obiective, ceea ce eu nu am făcut niciodată. În Parlament am intrat din curiozitate de ziarist şi de jurist, ca să văd cum se fac legile ţării. Oricum, un parlamentar nu e neapărat om politic. Iar în Partidul Conservator am intrat aşa, formal, nu desfăşor nicio activitate. Vă rog să nu mă includeţi în clasa politică, pentru că nu fac parte din ea".

Nostalgiile unui parlamentar

Dintre toţi aceşti ziarişti, George Scutaru (PNL) a avut cea mai consistentă carieră în presa liberă. A colaborat cu „Zig-Zag" şi „Expres Magazin", în '92-'93, a fost redactor de politică internă la Mediafax (1993-1995) şi corespondent al PRO TV şi Mediafax la Moscova între 1996 şi 1998. Când l-am sunat pe George Scutaru era între două şedinţe, la Parlament. Îşi mai aminteşte cum era când era ziarist? Cum să nu îşi amintească?! „Am lucrat şase ani în presă şi nu mi-am bătut joc! Cât am fost redactor de politică internă, toată ziua eram în Parlament". Acum, spune deputatul, ziariştii îşi cam bat joc, vin la serviciu fără pasiune, „e o slujbă oarecare, mă uit la televiziunile de ştiri câtă lipsă de profunzime în analiză, ce viteză care nu duce nicăieri!".

Scutaru e mândru că a absolvit ceea ce el numeşte „şcoala Mediafax, cea mai bună din România - noi am revoluţionat presa!". Şi se mai laudă cu transmisiunile de război din Transnistria. Are 39 de ani şi e nostalgic: când mai vede ziariştii cum întreabă, ar întreba şi el, dar gata!, s-a terminat cu presa - „aceasta este o meserie de tinereţe".

Iată ce se spune pe la colţurile Parlamentului despre Scutaru: când a aflat că vrea să plece din PRO, şeful trustului, Adrian Sârbu, i-a promis că îi face partid, „Partidul Generaţiei PRO", numai să nu îl piardă. „Nu am auzit, nu ştiu", răspunde Scutaru, căruia i-a deschis uşa în politică actualul şef al SRI, Teodor Meleşcanu. „Când s-a format Alianţa Pentru România (ApR), domnul Meleşcanu m-a solicitat, pe filiera aceasta am ajuns, îi eram consilier. Am rămas şi după ce ne-am unit cu PNL. Sunt om de dreapta".

"În Partidul Conservator am intrat aşa, formal, nu desfăşor nicio activitate. Vă rog să nu mă includeţi în clasa politică, pentru că nu fac parte din ea.''
Sergiu Andon parlamentar

Cât a scris Olguţa?

În Craiova circulă această legendă despre actuala primăriţă, PSD-ista Olguţa Lia Vasilescu: ea s-ar fi mândrit, în CV, cu peste 10.000 de articole publicate în presa scrisă. Acest număr ar situa-o pe un merituos loc 1 în topul celor mai productivi ziarişti din istoria postdecembristă.

Epopeea familiei Săftoiu

Cu patru zile înainte de finalul anului 1997, ziaristul Claudiu Săftoiu publica în paginile ziarului „Evenimentul zilei" un interviu-bombă cu Traian Băsescu, pe atunci ministru al transporturilor în Guvernul Ciorbea. Supratitlu: „Scos cu greu dintre taxe, avioane, aurolaci şi trenuri murdare, Traian Băsescu a acordat «Evenimentului zilei» un interviu exclusiv pe teme politice".

Adriana Săftoiu

Iar titlul era: „Guvernul nu are forţa să-şi asume marile decizii". PD, partidul din care făcea parte Băsescu, lovea puternic în colegii de coaliţie de la PNŢCD. Însuşi Băsescu a declarat în respectivul interviu că „PNŢCD este un partid desuet. Nu a depăşit perioada interbelică". Deznodământul a fost demisia pe care Băsescu şi-a înaintat-o la o zi după apariţia interviului.

Povestea din spatele interviului este aceasta: între momentul intervievării şi momentul apariţiei interviului, PD şi PNŢCD au făcut un pact de neagresiune. Prin declaraţiile sale, s-a considerat că Băsescu a încălcat pactul, deşi declaraţiile sale erau de dinainte de armistiţiu.

A fost lovitura cea mai puternică suferită de Guvernul Ciorbea. Trei luni mai târziu, Victor Ciorbea părăsea Palatul Victoria. Noul şef al Guvernului a fost numit Radu Vasile, care a angajat-o în funcţia de purtător de cuvânt pe soţia lui Claudiu Săftoiu, Adriana, până atunci ziaristă la Rompres şi Mediafax.

„Ascensiunea lui se datorează soţiei"

În 2000, Băsescu a candidat la funcţia de primar general. I-a angajat pe soţii Săftoiu să se ocupe de campania electorală. Traseul soţilor Săftoiu a continuat la vârf. Ardriana Săftoiu a devenit deputat PD, consilier prezidenţial, iar apoi deputat PNL. Claudiu Săftoiu a fost directorul Serviciului de Informaţii Externe, iar în prezent este directorul Televiziunii Române. Soţii Săftoiu au divorţat anul trecut.

Contactat de „Adevărul", Claudiu Săftoiu nu a vrut să comenteze ascensiunea sa. „Săftoiu era un ziarist nici rău, dar nici bun. Scandalul politic pe care l-a provocat a fost o întâmplare. Ascensiunea lui se datorează soţiei sale. El nu e potrivit nici pentru funcţia pe care o deţine acum, nu are deloc experienţă managerială. Dar sunt de acord cu măsurile de reducere de personal pe care le ia acum la Televiziunea publică", spune Cornel Nistorescu, care în 1997 era director al „Evenimentului zilei".

"„Săftoiu era un ziarist nici rău, dar nici bun. Scandalul politic pe care l-a provocat a fost o întâmplare.''
Cornel Nistorescu ziarist

Liberalul SRS

Sorin Roşca Stănescu a fost ziarist, încă dinainte de Revoluţie, la „Informaţia Bucureştiului". După '89 a scris în „Libertatea", „România liberă", „Evenimentul zilei", „Ultimul Cuvânt" şi „Ziua", unde a fost şi director. În 1992, Roşca Stănescu a recunoscut colaborarea cu fosta Securitate, susţinând însă că a lucrat numai cu Brigada Antiteroristă, crezând că ajută intereselor ţării. Cu toate acestea, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a emis mai multe adeverinţe de necolaborare cu fosta Securitate pe numele lui Stănescu.  În 2009, stenogramele unor convorbiri interceptate au scos la iveala presiunile pe care SRS le făcea asupra lui Cătălin Macovei, pe atunci şeful Agenţiei Naţionale de Integritate. La începutul acestui an, Roşca Stănescu s-a înscris în Partidul Naţional Liberal.

Mazăre despre ziariştii-tonomat: „Ar trebui să fie mai echilibraţi"

În ianuarie 1990, Radu Mazăre (foto) a pus bazele unui săptămânal studenţesc, în Constanţa. Se numea „Contrast". Actualul primar avea 21 de ani dar era, în scris, cu mult peste nota patetică a ziariştilor din acea epocă. Înţelegea că România e condamnată la stagnare din moment ce schimbarea a adus în prim-plan linia a doua a PCR: „E vorba de o nostalgie. Nostalgie a celor aflaţi acum în conducerea Guvernului, în majoritatea lor foşti demnitari comunişti, oameni în vârstă, educaţi şi formaţi în această manieră, care, chiar în urma demonstrării pe plan internaţional a inaplicabilităţii comunismului în practică, tot mai speră în ideea unui socialism cu faţă umană".

Mazăre a devenit celebru după legenda care spunea că Iliescu i s-a adresat în 1992 cu apelativul „Măi animalule!". Adevărul e că nu Mazăre a fost vizat de invectivă, ci un coleg al său, pe nume Paul Pârvu.

În chiar primul număr al „Contrastului", Ion Iliescu a fost persiflat într-o poezie cu accente comuniste: „Pe'nalte culmi de libertate / Cu FSN-ul am pornit / Suntem alăturea stimate / Conducător de toţi iubit". Acum, Mazăre şi Iliescu sunt cot la cot, pentru propăşirea Partidului Social Democrat. „Era mişto presa în anii '90, o făceam din pasiune.

Eram anul IV şi am început să fac un ziar la Liga Studenţilor. Le scriam şi le vindeam apoi pe stradă. Şi după primul număr, când am văzut că se vinde, am cerut salariu. Şi de atunci am trăit bine..."Despre ziariştii militanţi de azi, „tonomatele", Mazăre spune că „ar trebui să fie mai echilibraţi. Dar telespectatorii şi cititorii aleargă după televiziunile şi ziarele care dau în putere. Le-a tăiat Băsescu banii, se uită la ăştia care dau în Băsescu. O spun din experienţă, am observat-o când eram ziarist".

Bădescu de la Ploieşti

Primarul din Ploieşti, Iulian Bădescu (foto), are în spate o carieră de jurnalist începută în 1995. A lucrat pentru cotidianul naţional „Ziua", pentru „Ziua de Prahova", „Muntenia Telegraf", „Şocul Cotidian", „Tele 7 Prahova", „Monitorul de Prahova", „Prahova TV", „Republicanul" şi a fost colaborator la departamentul de investigaţii de la „Jurnalul Naţional". A lucrat la seria de anchete „Cu ochii în patru" difuzată de TVR 1, la Radio Prahova, Radio  Wyll FM şi cotidianul „Curentul".

Iulian Bădescu a avut şi afaceri de presă: în perioada 2006 - 2008 a fost director general al SC Bloom Press SRL, care edita cotidianul „Republicanul" şi săptămânalul „Monitorul de Prahova". Despre Bădescu se ştie că este un apropiat al omului de afaceri Sebastian Ghiţă (patronul RTV).

În 2008 a fost ales senator pe listele PDL Prahova, dar a părăsit formaţiunea politică în 2010, pentru PSD, motivând că este nemulţumit de modul în care sunt trataţi pensionarii şi bugetarii de Guvernul Boc. Apropierea de PSD era însă mai veche, fiind cunoscut ca un sfătuitor al primarului Ploieştiului din perioada 2000 - 2008, Emil Calotă, dar şi al preşedintelui CJ Prahova şi şeful PSD Prahova, Mircea Cosma. De altfel, Bădescu a recunoscut că, „de-a lungul anilor, în calitate de ziarist, de lider de opinie, am oferit sfaturi, consiliere mai multor lideri locali". Iulian Bădescu este născut în mai 1974, este căsătorit, are doi copii şi locuieşte în Ploieşti.

Între 1992 şi 1997 a urmat cursurile UPG Ploieşti. Bădescu era deja absolvent al Facultăţii de Litere şi Ştiinţe, profilul Economic, specializarea Contabilitate şi Informatică de Gestiune. Dana Mihai