Statele din Golf cer neutralitatea în conflictul dintre SUA şi Iran

Cu iranienii implicaţi în economiile Golfului Persic, Emiratele Arabe refuză aliatului american un ajutor explicit în atacarea Teheranului Consiliul de Cooperare al Golfului a cerut

Cu iranienii implicaţi în economiile Golfului Persic, Emiratele Arabe refuză aliatului american un ajutor explicit în atacarea Teheranului

Consiliul de Cooperare al Golfului a cerut membrilor să nu se lase folosiţi pentru un posibil atac al SUA asupra Iranului. Totodată, emiratele pregătesc un coridor de transport terestru al petrolului pentru a limita influenţa iraniană a acestui comerţ prin Strâmtoarea Urmuz.

Războiul dintre SUA şi Iran se poartă deja, şi nu doar la nivelul declaraţiilor belicoase. Se raportează infiltrări în regiunile cu potenţial separatist ale Iranului, iar criza militarilor britanici arestaţi de Gărzile Revoluţionare în apele Golfului Persic s-a terminat în paralel cu eliberarea unor agenţi iranieni reţinuţi de americani în Kurdistanul irakian.

Rezistenţa arabă

Forţele navale ale Statelor Unite şi ale Iranului s-au confruntat deja în cele mai ample manevre militare executate în Golful Persic în ultima vreme. Cele iraniene s-au soldat cu arestarea unei patrule britanice aflate în regiune sub mandat ONU. Cele americane au provocat întâi Qatarul, apoi Emiratele Arabe Unite (UAE) să se delimiteze de un atac al Statelor Unite asupra Republicii Islamice - de pe teritoriul lor suveran. A urmat cererea Consiliului de Coperare al Golfului, o alianţă regională a aliaţilor americanilor: Kuwait (25.000 de militari americani), Bahrain (3.000), UAE (1.300), Oman şi Arabia Saudită (sute) plus Qatar (6.500 şi enorma bază al-Udeid, cartierul general al operaţiunilor celor 40.000 de militari ai SUA din Orientul Mijlociu). SUA au masat acum în Golful Persic cea mai mare prezenţă militară de la atacarea Irakului în 2003. Washingtonul spune însă că nu intenţionează să atace Iranul, doar să arate "angajamentul SUA pentru securizarea regiunii" - altfel zis, menţinerea deschisă a coridorului marin prin care curg 2/5 din transporturile navale de petrol ale lumii.

Apărarea antiiraniană

Prinse în bune legături comerciale şi diplomatice cu Teheranul, statele arabe ale Golfului se tem de un contraatac al Iranului - de care se află la o aruncătură de rachetă.

Dincolo de frăţia cu Iranul şiit, guvernele sunnite de peste Golful Persic mai susţin un plan de salvare naţională: conducte care să ducă petrolul arab dincolo de Strâmtoarea Urmuz, aglomeratul punct de trecere a petrolierelor pe care Teheranul a avertizat că îl va închide în caz că va fi atacat. Una ar transporta 6,5 milioane barili pe zi (40% din transporturile navale zilnice), alta alte cinci milioane. Terminalele s-ar afla în Oman sau Yemen. Reducerea ameniţării iraniene ar anula acele "security premium" de câţiva dolari pe care companiile le introduce acum în preţul petrolului arab.

Un Trans-Gulf Strategic Pipeline întins pe mai mult de 2.000 de kilometri ar fi expus însă multor atacuri teroriste, cum au mai avut loc în regiune.

Ce aţi făcut? Aţi creat un monstru!
aliaţii sunniţi către americani

Scumpa apărare a aliaţilor arabi

Presa arabă dezvăluie că Departamentul de Stat şi Pentagonul caută acordul Congresului pentru "semnificative vânzări de arme către aliaţii SUA din Golful Persic". Mişcarea face parte din strategia americană de reducere a influenţei iraniene prin sporirea capacităţilor militare ale vecinilor şi de reafirmare a SUA drept o forţă în Orientul Mijlociu - în pofida problemelor din Irak. Şi ar fi o nouă mană cerească pentru producătorii de armament din America.

Livrările ar include sofisticate sisteme de rachete antiaeriene, avioane-radar pentru detectarea timpurie a rachetelor cu rază lungă şi nave de coastă pentru deminare şi misiuni de recunoaştere submarină. Rămâne să fie convinşi şi clienţii vizaţi. Unii s-ar rezuma la securizarea porturilor şi la protejarea terminalelor pentru hidrocarburi. Anterior, aliaţii SUA din Golf au mai refuzat un foarte avansat sistem american de sesizare timpurie a unui atac cu rachete, socotind că este prea scump şi că posibilii atacatori - Irakul sau Iranul - nu ar fi fost destul de puternici pentru a-l face necesar. Dar acum, cu inamicii din regiune - regimul taliban şi al lui Saddam - îndepărtăţi de armata SUA, Iranul şiit este simţit ca o ameninţare de către statele sunnite. Pe care nu o pot respinge cu propriile armate, oricât de dotate ar fi.