Sistemul public de învăţământ dăunează grav educaţiei. Doar tranziţia către un mediu privat şi descentralizat mai poate salva educaţia

Despre tragedia bacalaureatului s-a discutat şi comentat în toate sferele media, căutându-se atât vinovaţi, cât şi soluţii. Politicienii, ca de obicei, au ratat imaginea de ansamblu şi s-au axat pe amănuntele insignifiante, sau chiar irelevante, apanajul binecunoscut al luptei dintre partide.

 Deficienţele structurale ale sistemul de învăţământ n-au făcut obiectul dezbaterii – pesemne nu sunt la fel de palpitante precum atacurile la persoană şi, pe deasupra, implică o soluţie dizgraţioasă pentru guvernanţii care, de 20 de ani, se străduiesc să menţină acelaşi regim de educaţie panificat central.
 
Dacă mai mult de jumătate din elevii de clasa a XII-a pică examenul de bacalaureat, vina aparţine tuturor şi nimănui, din moment ce sistemul de învăţământ e public. Statul se dovedeşte din nou cel mai incompetent manager. Educaţia e ultimul lucru de care birocraţii ar trebui să se ocupe. Doar tranziţia către un mediu privat şi descentralizat mai poate salva educaţia. Planificatorul central trebuie înlocuit de cerinţele individuale ale consumatorilor. Mediul didactic amorţit trebuie schimbat cu o piaţă competitivă, de dascăli profesionişti. Programa şcolară rigidă trebuie înlocuită cu un sistem dinamic şi flexibil, care s-ar putea sincroniza la mediul profesional de lucru. Liberalizarea pieţei de servicii educaţionale nu e doar o propunere, ci soluţia.
 
Citeşte aici de ce învăţământul privat poate salva educaţia