Planificată secole, construită într-un an

Aproape zece ani s-a dezbătut problema amplasamentului Teatrului de Stat. În acest episod al Campaniei „Adevărul de Seară” vă prezentăm aspecte din trecutul clădirii Teatrului de Stat din Oradea.

Zeiţa Thalia a fost fără un adăpost la Oradea ani de zile, până când, în 1899, edilii locali au decis unde să se construiască teatrul.
O problemă veche de secole, construirea teatrului orădean revenea în actualitate în 1890, când - după cum scrie Peter I. Zoltan, în „Nagyvarad muemlek epuletei” (Clădirile monumente istorice ale Oradei) - într-o adunare orăşenească extraordinară, în ziua de 9 noiembrie, Hlatky Endre a înaintat în faţa comisiei rugămintea: „Construiţi casa teatrului în piaţa Bemer, pentru că asa se va rezolva amenajarea pieţei şi se va desfiinţa bazarul. Municipalitatea a aprobat iniţiativa”, notează Peter I. Zoltan, în lucrarea mai sus menţionată.
Cu toate acestea, în anii care au urmat, au existat mai multe propuneri pentru locaţia teatrului, printre care amplasamentul în care îşi desfăşura activitatea teatrul de vară, depozitul de seminţe al episcopiei catolice, din piaţa Szecheny (unde azi este o şcoală generală), piaţa Nagyvasar, piaţa Szent Laszlo din anii 50.

Perfectă pentru spectacol

După aproape zece ani de tergiversări, clădirea Teatrului de Stat, una dintre cele mai importante edificii de patrimoniu ale oraşului nostru, a fost finalizată pe data de 15 octombrie 1900.
Potrivit informaţiilor prezentate pe site-ul teatrului de stat din Oradea, aspectul exterior îmbină stilul neoclassic - dominant în ansamblul faţadei, cu elemente neorenascentiste şi neobaroce, în timp ce finisajele şi ornamentaţiile interioare se remarcă prin accente rococo. Structurat pe trei niveluri (sală, loji, balcon), edificiul dispune de toate calităţile pentru a găzdui spectacole de teatru şi operă, sala de spectacol având o acustică perfectă.
Capacitatea sălii este în prezent de 670 de locuri. În plan artistic, istoria teatrului este marcată de anul 1927 când se inaugurează prima stagiune românească pe scena orădeană, cu reprezentaţiile Teatrului Naţional din Cluj, condus de Victor Eftimiu.

Evoluţie sinuoasă

Primul teatru românesc stabil din Oradea a luat fiinţă la data de 18 septembrie 1928 iar prima stagiune a fost deschisă pe 13 octombrie, în acelaşi an, cu piesa „Fântâna Blanduziei”, de Vasile Alecsandri. Între 1931 şi 1940 Oradea nu a mai avut un teatru românesc stabil, fiind însă vizitată des de trupe din Bucureşti şi Cluj. Însă nici acest lucru nu a mai fost posibil după Dictatul de la Viena iar până în 1944 pe scena teatrului orădean nu s-a mai reprezentat nimic în limba română.
Abia în ianuarie 1946 are loc inaugurarea noii stagiuni de teatru în limba română, prin punerea în scenă a piesei „Cerşetori în haine negre”. După alţi ani de întreruperi şi probleme, în vara anului 1955 ia fiinţă Teatrul de Stat Oradea, care funcţionează de atunci cu două secţii, română (Trupa Iosif Vulcan) şi maghiară (Szigligeti Tarsulat).

Stil eclectic

Proiectul a fost întocmit în stil eclectic de arhitecţii Fellner Ferdinand şi Helmer Hermann, de construcţie ocupându-se Rimanoczy Kalman senior, Guttman Jozsef şi Rendes Vilmos. Clădirea a fost finalizată pe data de 15 octombrie 1900, realizarea ei durând, la modul practic, doar un an şi trei luni.