Oradea:Marius Aron, a regândit Teatrul Arcadia

Conduce Teatrul Arcadia și a reușit să transforme instituția și consider că aceasta are menirea de a se alătura familiei și școlii în educație.

Orădeanul a avut o viață agitată și a făcut de toate. „Tata absolvise chimia la Viena și provenea dintr-o familie bogată. Din cauza asta și pentru că era un anticommunist convins era deseori arestat”, povestește Marius Aron. Din aceeași cauză, în ultimul an de facultate a fost exmatriculat și a ajuns impresar la Teatrul de Păpuși. „Puteam ajunge mai rău, dar șeful teatrului de atunci, regretatul Ioan Moldovan era un fel de rudă cu noi. El m-a ajutat”, spune Aron. Până atunci, în toate vacanțele a făcut de toate pentru a câștiga bani: a tăiat lemne, a cântat rock la mare, chelner pe timpul vacanțelor. A făcut sport de performanță, fiind atlet și baschetbalist, concurând la raliuri. Baschetul s-a oprit la 22 de ani. A avut un accident grav la mână, iar medicii iau interzis să mai joace. Era în echipa de speranțe olimpice.

Revoluția română

Marius Aron a fost implicat împreună cu o mână de oameni în evenimentele din Decembrie 89. „Nu mai știu dacă a fost Revoluție sau altceva. Dar la noi au fost doar doi morți pentru că acel comitet de inițiativă a ținut lucrurile în frâu”, povestește el. Cel mai cumplit lucru în acele zile au fost dezinformările. „O parte din zvonurile care circulau erau adevărate, dar o altă parte nu”, își amintește el. Așa că în 22 decembrie a mers la Barajul Leșu pentru a verifica dacă este sau nu minat barajul. Aproape tot anul 1990, a fost în conducerea județului. S-a ferit de funcții publice înalte și atunci și în 1996. „Trebuia să intru în politică și nu voiam asta. Am luptat toată viața împotriva unui partid unic, cum să mă înregimentez”, se întreabă el și acum. Mai are un motiv pentru care s-a ferit de politică. Crede că monarhia ar fi cea mai bună soluție pentru țara noastră.

Metamorfoza Teatrului de Păpuși

Marius Aron a făcut de toate în teatru și îi știe fiecare cotlon. Până în 2000, a fost impresar, iar de atunci director, iar din 2006 director general. De atunci teatrul de păpuși se tot transformă de la nume la repertoriu și număr de manifestări găzduite. Dintr-o instituție cu un spectacol de matineu pe zi a devenit una deschisă aproape toată ziua. „N-a fost o schimbare de formă, ci una de conținut. Am început cu schimbarea repertoriului”, spune el, conștient că se adresează copilului care are acasă calculator. Acum e un teatru pentru public cu vârsta între trei și 99 de ani. „Ziua de ieri, lejeră a avut spectacolul de dimineață, apoi cursuri de dans, un vernisaj, apoi spectacolul trupei Szigligeti”, exemplifică el. Speră că va contribui la salvarea cât mai multor copii din zona manelistă.

Profil:

Născut în 6 ianuarie 1950
Studii: Geografia și Dreptul la Universitatea Babeș Bolyali, Cluj-Napoca
Familie: căsătorit, are trei copii din două mariaje
Funcția: Directorul general Teatrului Pentru Copii și Tineret Arcadia

Ce-i place:

„Îmi plac cam de toate”, spune el și începe enumerarea cu arta plastică. Este colecționar de tablouri și sculptură mică. Îi place lectura, preferând marii clasici ruși și englezi. E rocker până la moarte, fiind fan Led Zeppelin, Jon Bon Jovi sau Bruce Springsteen. Îi place să pescuiască, dar are tot mai puțin timp.  Practică cu placer sporturi de iarnă.

Ce nu-i place:

„Nu-mi place fariseismul oamenilor și modul în care se schimbă după ce primesc o funcție”, spune el. Nu-i plac răutatea, prostia, aroganța sau snobismul. „Nu-mi place să țin supărare. Nu avem timp sufficient ca să ne și împăcăm”, explică el. Nu-i place litoralul românesc din perioada în care a cântat în vacanțe la mare, acesta fiind sinonim cu munca intensă.

Întrebări și răspunsuri?

- Cum vă înțelegeți cu copiii, fiind atât de uriaș?
- MA – Mă înțeleg foarte bine cu copiii și tinerii. Comunic cu ei la fiecare spectacol. Înățimea? Am fost cel mai scund în echipa de baschet. Iar la cei „25 de ani ai mei”, dacă mi-aș tăia pletele mi-aș șoca publicul și prietenii. Oricum m-a tuns miliția de vreo patru ori.

- De ce nu renunțați la teatru?
- MA – Cred că misiunea mea e să-i ajut să se formeze și să-i salvez din zona manelizată. Noi împreună cu familia și școala avem un rol hotărâtor în educația lor.

- Ce rol mai are păpușa în acest teatru?
- MA – Unul important, dar nu mai este singurul. Acum organizăm spectacole pentru copiii, tineri și adulți și tot felul de evenimente artistice.